Toți românii pe care o să-i vezi în pelerinaj ca să le ierte Dumnezeu păcatele

Mi-am petrecut weekendul trecut pe drumuri. În dimineața de sâmbătă m-a luat autocarul de la Piața Victoriei și m-a dus pe potecile căinței, credinței, spre mormântul și izvorul lui Arsenie Boca. N-am dus lipsă de colegi, de la Costel lângă care am stat la Maria care a vrut să afle de la un preot mai multe despre călugărul Boca, dar n-a avut succes. Din cele două zile și orele petrecute pe lângă oameni veniți în city break am compus și lista asta, ca să-i pregătesc și pe alții pentru ceea ce vor întâlni.

Fără să fie vreo surpriză, și într-o oarecare marjă a generalizării, nu cred că există mănăstire, biserică sau lăcaș sfânt care să nu aibă pe lângâ curte sau la poartă, fie vreme bună, fie vreme rea, măcar un cerșetor de serviciu. Este aproape un gardian tăcut în drumul spre cele sfinte.

Însă cel mai important lucru pe care l-am înțeles eu despre pelerini e că sunt tot mai mulți, îi găsești adesea în zonele de deal și de munte în preajma bisericilor și mănăstilor ortodoxe, și ar putea fi caracterizați drept o specie de turist tot timpul în căutare de hrană spirituală. Ceea ce nu e rău, cred că nu toți ne mulțumim cu vizitat țări străine și ieșit din bula noastră de confort.

Deși am scris de toți oamenii ăștia aici, nu-i iau la mișto și nici nu cred că fac ceva rău. Eu nu-s ca ei, nu mă pot identifica cu vreunul și mi-e greu să cred într-o purificare printr-un așa circuit, dar dacă îi ajută, e o libertate de care ei fac uz.

Acest minunat exemplar – mai mereu sub chipul unei femei - se poate distinge ușor după vestimentația modestă, semn clar că este detașat de cele lumești și pregătit pentru viața de apoi. Are în traistă multe cărți de rugăciune de diferite dimensiuni și dacă se întâmplă vreun ghinion, e pregătit să citească din ele. Uneori mai folosește și câte un citat din Biblie, o pildă sau o poveste menită să-ți demonstreze măreția divinității ortodoxe.

Cea mai mare problemă când discuți cu omul ăsta e că dacă îndrăznești să te îndoiești de existența lui Dumnezeu, o să devii o țintă, o să provoci indignare și chiar dispreț și „amenințarea" că o să se roage pentru sufletul tău.

Poate fi ușor confundat cu un unchi, tipul ăla de personaj care se găsește cu un subiect politic mai ales în preajma unei mese în familie, la o masă de sărbătoare sau chiar la o nuntă. Există un mix de credințe în el, care pornesc de undeva din nostalgie pentru comunism, trec prin nostalgie pentru tinerețea lui și ajung la o oarecare bătrânețe din prezent când e mai atent la cine-i dă ceva la pensie decât ce ar putea fi în viitor.

Se diferențiază de cel alfa prin lipsa unei biblioteci teologice portabile. De obicei, este găsit în cadrul familiei tradiționale, la peste 55 de ani, plictisit de viața citadină și plecat în căutare de hrană spirituală. Dacă o găsește, e mulțumit, iar dacă nu, măcar vede țara. Știe deja că Moldova are cele mai frumoase mănăstiri, sunt de văzut măcar o dată în viață.

Se remarcă, așa cum ziceam mai sus, printr-o apetență pentru dezbaterea politică, dar este recunoscut pentru refuzarea argumentului logic. Dacă vine vorba de minorități sau rolul femeii în societate, știe deja cum e „normal" să stea lucrurile și restul sunt influențe externe, americane, soroșiste, nu cum le-a lăsat Dumnezeu.

Pe cât de expansivi sunt unii, pe atât de retrași sunt alții. Unii o fac doar ca să vadă în ce direcție curg apele și care e strategia grupului, alții o fac doar pentru așa sunt ei. Oamenii de tipul ăsta au sub 45 de ani, nu simt neapărat nevoia să povestească și altora de epifaniile lor și dacă inițiază o discuție, de regulă e cu o persoană de sex opus cu trăsături similare de personalitate.

E evident că în mare parte din timp este tăcut, nu chestionează, aprobă mai tot timpul, și e mulțumit cu ceea ce poate reține de alții.

Dac-o să-mi spui că tu nu-ți urmărești propriul interes, o să-mi permit să nu te cred. Și dacă în viață mai mereu e așa, lucrurile nu se schimbă cu mult între oamenii care se duc pe la locurile sfinte. Pelerinul acesta poate fi ușor confundat cu turistul. Se află în acest teritoriu mai mult pentru descoperirea pământurilor patriei sau să vadă la ce construcții au muncit alții înainte. Chiar cred că el e singurul care se bucură cu adevărat de vacanță și dacă prinde icoane și cruci de la magazinul de suveniruri e bine, dacă nu, nu se supără.

Îl poți surprinde frecvent în ipostaza pentru selfie și mai cară după el un aparat foto. Până la urmă a plecat să-l descopere pe Dumnezeu sau să înțeleagă mai multe despre credință, dar tot vede atâtea locuri mișto pe unde trece și ar fi păcat să nu îi rămână poze. Mai mereu e indiferent față de dogma ortodoxă și ar putea fi chiar iritat de chestiile pe care cheltuiesc bani preoții și Patriarhul.

Poate crezi că pe la mănăstiri trec doar „civilii", cei care vor să găsească în Biserică mai mult, dar nu lipsesc preoții sau studenții la teologie. Până la urmă să nu uiți că un așa tur e bun și dacă te crezi doar turist, vezi locuri noi, construcții, practic ești ca-n vacanță.

Așa, despre pelerinul teolog pot spune că e într-o casta superioară „obișnuiților", e alături de cei alfa, însă lui i se pot observa defectele morale. Emană un aer de connoisseur în domeniile teologiei și poate spune din memorie întâmplări, citate și parabole. Mai înclină și spre cumpărare excesivă de obiecte bisericești, dar nu personal, ci le spune celorlalți.

La nici 30 de ani ai mei îmi permit să cred că e mai mult de văzut din lumea asta, că undeva trebuie să fie un mister de descoperit sau un sistem de dat peste cap. Dacă mai adaug încă 40 de ani la vârsta mea, toate credințele astea se vor risipi (foarte probabil). Cam așa e și tipul ăsta de pelerin, undeva la peste 65-70 de ani, călător singuratic și pensionar.

De multe ori este și văduv, copiii sunt cu treaba lor sau n-are, așa că-și găsește de mers prin lume. E mai mereu sictirit de tineri, de cozi, de vreme, de tot ce poate găsi, iar hainele sunt cu două generații în urmă și cu un miros apăsat de naftalină. Scopul lui pentru așa tururi e, spre deosebire de ceilalți, la trecerea timpului și poate niște iertare de păcate pentru o viață de veci liniștită. Recunosc că o conversație cu un așa om poate fi life changing, dacă nu te disprețuiește pentru că ești tânăr.

Pe mulți dintre noi ne-au cărat părinții pe la rude pe care nu le voiam. Nu ne-a plăcut și am rămas cu ceva povești. Ca noi, doar că nu pe la rude, sunt copiii luați în tururi de vizitat locuri sfinte. Pe ei i-am observat cel mai des în preajma pelerinului alfa sau a celui care se crede analist politic. Mai vine și în excursii organizate cu clasa. Nu știu exact cât de convins e un copil de mănăstiri și preoți, dar până la urmă e departe de școală și călătorește, deci nu poate fi atât de rău. Ca pe toți de vârsta lui îl distingi și-n mulțime prin smiorcăială și scurte momente de rebeliune pură.

Cu și fără lista mea, viața merge înainte. Nu-i o critică la adresa oamenilor, că fiecare face ce vrea de banii lui și pe timpul lui. Dar și dacă fugi de partea asta de societate, ea există și poate ar trebui să știi câte ceva despre ea. Acum îi știi câțiva dintre „membri".