Toate motivele pentru care prima săptămână din martie este una a patimilor

Tradiția asta chinuită de la an la an începe să rămână tot mai mult fără semnificație și e tot mai încărcată de mit și fățărnicie. Oamenii pun tot mai puțin preț pe genul ăsta de cadouri, valabil atât pentru cei care oferă, cât și pentru cei care primesc. Dar obiceiul e menținut, pentru că nu poți să te trezești singur să vii cu mâna-n cur, în timp ce toți colegii tăi aruncă cu atenții.

Am trecut prin chestia asta doar cât am fost elevă. Într-o clasă în care 20 și ceva de oameni se îngrămădeau cu cadouri de 1 și 8 martie, nu-mi prea permiteam să stau și să mă uit la coada de copiii care așezau micile atenții pe catedră. Pentru masculi, situația nu se schimbă prea mult atunci când ajung la maturitate.

Probabil că la fiecare job sunt majoritari cei care respectă tradiția, deci nici acolo nu-și permit să nu ofere nimic. Ășa că mulți își iau liber direct, ca să evite un circ inutil. Sau trimit GIF-uri cu flori care sclipesc pe Facebook, că poate-poate vor fi luate în considerare. Mi-a mai rămas mie să fac un fel de jurnal al începutului de primăvară prin care îți prezint toate detaliile care fac perioada asta să fie o săptămână a patimilor.

Asta este ziua în care bărbații se împart în două categorii. Ăia care își închid telefoanele, își iau liber de la serviciu și se laudă pe Facebook cum au bifat încă un an în care nu au oferit mărțișoare și mai sunt ăia care se conformează, din diferite motive. Unii pentru că sunt șefi și îi obligă protocolul să aducă bomboane și mărțișoare, iar alții pentru că vor să-și impresioneze colegele sau șefele, că poate le iese ceva. Știi tu, mai o pilă, mai o întâlnire.

Citește și: Mărţişorul VICE s-a înfipt în piepturi nevinovate

Teoretic, există mai multe tradiții legate de mărțișor. Femeile ar trebui să poarte șnurul ăla toată luna în piept, apoi să-l lege de un pom fructifer, pentru avea parte de belșug, băutură și manele tot anul. Unii își mai pun și dorințe la copac. În alte zone, se atârnă mărțișoare de uși, ca să-i păzească tot anul de scaraoțchi și tehnocrați. În realitate, mărțișorul ăla a devenit un simbol pentru „l-am făcut pe fraier să-mi cumpere ceva", cu toată că majoritatea tipelor vin la lucru cu o broșă fancy în piept, așa, preventiv, ca să nu fie nevoite să explice de ce nu poartă mărțișorul pe care tocmai l-au primit.

Toate femeile sunt conștiente că cei mai mulți cumpără mărțișoare la kil și fără să se uite la model, dar tot se așteaptă să le primească. Pentru că așa se face, așa e frumos. Cele mai multe femei au plecat cu punga de mărțișoare acasă încă din prima zi. Mulți poate nu știu, dar majoritatea cadourilor ajung să fie redistribuite prin familie sau rămân uitate printr-un colț al casei. Asta dacă nu sfârșesc direct la gunoi.

Ca femeie, tot anul o să găsești mărțișoare prin casă. Eu, de exemplu, le găsesc la fiecare început de primăvară, când renunț la hainele de iarnă. Și este dezamăgitor, pentru că mă aștept să găsesc bani prin buzunare. Sigur, sunt și femei care vor sta cu mărțișoarele înșirate pe birou toată săptămâna, să vadă tot colectivul cât de apreciate sunt. Ăsta e momentul în care colegii încep să-și culeagă roadele. Încep cu apropouri cretine, gen „vai, dar ce mărțișor frumos ai, oare de la cine l-ai primit?". Nu știu dacă a funcționat vreodată, dar îți garantez că nu impresionează pe nimeni.

Anul ăsta, șirul ăsta de zile a picat bine, mijlocul e fix pe weekend. Bărbații care au depus un efort minim, cât să nu culeagă mărțișoare kitchoase și de prost gust, s-ar putea să aibă parte de o întâlnire, poate și sex. Cei de care nu s-a lipit  nimic, se vor bucura de un weekend ca de oricare altul. Barurile și cluburile din orașe sunt pline ochi de oameni care și-au găsit un pretext să iasă din casă.

Taximetriștii își blestemă condiția mai mult ca niciodată și plâng pe Facebook că „milogii" nu le umflă buzunarele. Aparent, e un cod nescris că dacă tu te simți bine și dai la fată cafea d-aia scumpă, trebuie să se bucure și gura altora. În fine, unele firme fac petreceri și femeile care nu se lasă impresionate de mărțișoare își organizează și ele o seară „ca între fete" și sărbătoresc singure venirea primăverii.

Dacă la final de februarie tot căutai să cumperi ceva, înainte de 8 martie e cam la fel, cu repetiție și mai multă presiune. E un moment cunoscut în folclor drept „liniștea dinaintea furtunii". Mărțișoarele ies din discuție, iar florile primite și uitate pe birourile din corporații s-au dus și ele dracului, că n-a avut cine să le mai ude în weekend. Poate că ăsta ar fi un moment bun ca bărbații să realizeze cât de mult le pasă femeilor de cadourile lor cumpărate la grămadă. Faptul că tipa respectivă nu a avut chef să-și ducă florile acasă spune multe despre cât interes are față de tine.

Între timp, prețurile din florării sunt încă decente și vânzătorii ambulanți te apostrofează finuț să le cumperi ghioceii obosiți. Nu se prea îngrămădește lumea, că doar mai sunt două zile până pe 8 martie, e mai sigur să lași totul pe ultima sută de metri. Nasol că lași totul până în ultima zi, când prețurile redevin „firești".

Cel mai pricăjit trandafir ajunge la o sută de lei firul, dar oricum se vinde, pentru că lumea e disperată. Părinții dau năvală peste florării și tarabe, ca să-și trimită copiii a doua zi la școală cu un buchet generos de flori. În timpul zilei se mai poate respira, dar după-masă, când toată lumea scapă de la lucru, începe să se aglomereze orașul și parcă simți ceva panică în ochii și în gălăgia pe care o fac oamenii.

E și ziua când femeile încep să arunce cu subtilități, că mâine e 8 martie, e ziua lor și ce frumoasă este primăvara. Mărțișoarele de acum o săptămână parcă nici nu au existat, au fost, așa, un mic preludiu înainte de ziua cea mare. E clar că ziua asta e mai importantă și bărbații se simt cu musca pe căciulă că trebuie să dea mai mult. Evident, mulți aplică aceleași măsuri ca pe 1 martie, adică dispar de pe fața Pământului și așteaptă să treacă și ultima zi de pomină.

Ziua asta începe direct cu orașul paralizat. Sunt destui întârziați care au uitat să cumpere de ieri flori sau, pur și simplu, n-au realizat că e deja 8 martie. Este ziua în care cei mai mulți părinți își duc copiii cu mașina la școală, ca să fie siguri că ajung florile la profesori. Tot pe 8 martie, catedrele stau să cedeze sub greutatea cadourile primite de la elevi, buchete de flori, cutii de ciocolată, pachete de cafea proastă și săpunuri Dove. E o competițe tradițională prin care părinții cheltuiesc exagerat de mult ca să-i impresioneze pe dascăli.

Eu am fost ferită de atitudinea asta. Ai mei îmi lăsau bani să cumpăr flori, eu căutam cea mai ieftină chestie posibilă și păstram restul.

În paralel, birourile din corporații arată ca o pictură abstractă de primăvară. Se împart flori la foc automat și singurul care lipsește din peisaj e Benny Cash care să urle „luați, mă, că e gratis!". În mare, atmosfera e aceeași cu cea din 1 martie, numai că se pun la bătaie cadouri mai valoroase. În presă vezi tot mai multe articole despre ce înseamnă ziua și cum e ba a femeii, ba a mamei. Oficial, e a femeii.

Ritualul ăsta e dubios în fiecare an și parcă mai ales acum când începem să ne rupem de tot felul de tradiții de care s-au legat părinții și bunicii. Sigur, odată ce se termină prima săptămână de primăvară, lucrurile revin la normal. Bărbații răsuflă ușurați că au mai supraviețuit încă un an și femeile încep să dea uitării toate cadourile colectate.

E și asta o scăpare de-un stres și se mai renunță la superficialitate, că nu se mai preface nimeni că floarea aia înseamnă ceva și mărțișorul ăla este cel mai drăguț dintre toate. Cred că aici ar trebui un bilanț just: dacă-ți iese să cucerești fata și chiar să faci sex cu investiție minimă, atunci ești un om care a înțeles perfect economia de piață.