Orașul în care e ilegal să fii misogin

Natalie le zâmbește oamenilor „mult mai puțin” decât o făcea pe vremuri. Tânăra de 22 de ani din Liverpool obișnuia să fie sociabilă – „genul de persoană care le zâmbea tuturor” –, dar a devenit mult mai reticentă de când s-a mutat în Nottingham, pentru studii, și a suferit des din cauza hărțuirii stradale. „Acum, dacă zâmbesc cuiva, sunt foarte conștientă de asta”, explică ea. „Îmi fac griji că oamenii o s-o vadă ca pe o invitație și o să creadă că sunt interesată de ei.”

Natalie s-a obișnuit atât de mult cu fluierăturile și „complimentele” – cum că ar avea un „cur mișto”, de exemplu –, încât se așteaptă la chestiile astea. Dar au fost și dăți în care lucrurile au luat o turnură mai sinistră. Într-o zi, de exemplu, doi bărbați au urmărit-o, în timp ce era la cumpărături în centrul orașului, și i-au cerut numărul de telefon. Altă dată, un bărbat pe la 50 de ani a abordat-o, a studiat-o din cap până-n picioare și a șușotit că i-ar fi plăcut să fie cu 20 de ani mai tânăr. „Mi se face rău când mă gândesc la asta acum”, spune ea.

Dacă oricare dintre aceste evenimente înfricoșătoare ar fi avut loc mai târziu de luna aprilie a anului 2016 – și dacă Natalie le-ar fi raportat la poliție –, atunci s-ar fi putut ajunge la arestări și, posibil, condamnări. În 2016, poliția din Nottinghamshire a devenit prima instituție din Marea Britanie pentru care misoginismul este o infracțiune care instigă la ură. Prin această politică, poliția investighează „incidentele provocate de atitudinea unui bărbat față de o femeie, inclusiv un comportament aparte doar pentru simplu fapt că sunt de sex feminin”.

Privirile indecente, pipăitul, urmăritul pe stradă, pozele nedorite, limbajul de natură sexuală, avansurile sexuale nedorite și abuzul online, toate pot fi raportate la poliție. Unele știri despre interzicerea fluierăturilor și „complimentelor” au atras inițial critici, spune Lizzie Jackson, ofițer specialist pentru relațiile cu publicul în cadrul poliției din Nottinghamshire. „Dar tocmai am rectificat asta, în încercarea de a clarifica faptul că este vorba doar despre comportamentul care le provoacă femeilor teamă.”

Chloe, în vârstă de 32 de ani, se numără printre femeile care au raportat un astfel de incident. „Era primăvară, mergeam la muncă printr-o zonă mai dosnică, împădurită, ziua în amiaza mare”, își aduce ea aminte. „Mi-au ieșit în cale trei tipi destul de tineri. Nu au zis nimic, dar după ce am trecut de ei, unul a țipat destul de tare: Pari să ai nevoie de o pulă mare în gură.”

Pentru că era singură și ei erau trei la număr, Chloe s-a simțit amenințată și speriată că aveau de gând să facă și altceva. Nu s-a întâmplat; au lăsat-o tremurând de frică, dar teama ei s-a transformat rapid în furie, imediat după ce s-a asigurat că n-a fost urmărită și că era în siguranță. A chemat poliția, incidentul a fost înregistrat și polițiștii au încercat să găsească făptașii. Ea spune că organele de ordine au luat-o în serios și au ascultat-o, iar chestia asta face din Nottinghamshire un oraș mai sigur pentru femei.

„S-ar putea ca mulți să nu ia în serios ce mi s-a întâmplat – că m-au abuzat verbal; dar cuvintele poartă multă putere și semnificație și pot fi folosite pentru a induce frica”, spune Chloe. „De asemenea, cu adevărat îngrijorătoare și periculoase sunt atitudinile – cele agresive din punct de vedere de sexual, misogine – reprezentate de cuvintele alea. Pentru că stau la baza unor forme de abuz precum violența domestică și violul. Chiar dacă experiența mea nu poate fi comparată cu cazurile mai serioase de hărțuire sexuală, este totuși foarte important ca lucrurile astea să fie tratate ca atare și să se facă legătura între acțiunile astea și alte infracțiuni împotriva femeilor.”

După primele șase luni, s-a înregistrat o rată de satisfacție de 100% printre victimele care au sesizat aceste cazuri la poliție, spune Martha Jephcott, cea care a susținut această inițiativă și care conduce organizația nonprofit Citizens UK, care se ocupă de infracțiunile care au la bază misoginismul. Prin comparație, mulțumirea victimelor care au sesizat infracțiuni este de obicei scăzută – cam jumătate sunt mulțumite de măsurile luate de poliție, în comparație cu trei sferturi dintre victimele infracțiunilor de orice fel.

Femeile „pășesc cu capul sus” acum și se simt mai bine știind că locuiesc într-un oraș în care comportamentul misogin este socotit inacceptabil, spune Helen Voce, directorul general executiv al Centrului pentru Femei din Nottingham. „Femeile se simt mai în siguranță acum că știu că dacă li s-ar întâmpla ceva, ar putea să primească susținere și ajutor”, explică ea.

Centrul pentru Femei, în colaborare cu cercetătorii de la Universitatea din Nottingham Trent și Universitatea din Nottingham, a început, în 2018, să elaboreze o cercetare despre impactul acestei politici și identificarea îmbunătățirilor necesare. Rezultatele complete ale evaluării vor fi publicate în mai, dar primele cercetări arată că femeile sunt acum mai predispuse să raporteze incidentele misogine.

„Mulți au auzit despre inițiativa asta și cred că este o idee bună”, a adăugat Voce. „Feedbackul a fost copleșitor. Oamenii vor ca acest demers să continue.” Jackson spune că poliția din Nottinghamshire nu are de gând să-i pună capăt.

Au fost sesizate 167 de cazuri de misoginism, de când a intrat în vigoare această inițiativă. Dintre ele, 68 au fost tratate ca infracțiuni care instigă la ură, inclusiv tulburări ale liniștii publice, hărțuire și asalt, iar 99 au fost considerate incidente care instigă la ură, precum comportament intimidant, comentarii sexuale necorespunzătoare și abuz verbal. Aceste rapoarte au condus la patru arestări și un cap de acuzare.

Totuși, aceste cifre sugerează că zeci de alte incidente s-ar putea să nu fie raportate – o tendință vizibilă la nivel național, în ceea ce privește infracțiunile care instigă la ură – pentru că proporțiile reale nu par să fie reflectate de ele. Aproximativ 90% dintre femeile din Marea Britanie sunt hărțuite pe stradă înainte de a împlini 17 ani; aproape trei sferturi dintre fetele cu vârste cuprinse între 16 și 18 ani spun că aud zilnic la școală apelative de natură sexuală; și 85% dintre femeile cu vârste între 18 și 24 de ani spun că primesc atenție nedorită în locuri publice. Un studiu realizat în 2014 de Nottingham Citizens a dezvăluit că în Notthingham, în mod special, 38% dintre femei au sesizat o infracțiune care instigă la ură, corelată strict cu faptul că sunt de sex feminin. Între timp, bărbații nu au făcut conexiuni similare.

Harriet, o tânără din Notthingham, în vârstă de 22 de ani, are parte de abuzuri verbale de cel puțin două ori pe zi, dar până acum a ezitat să raporteze asemenea incidente. „Începi să te îndoiești de tine”, explică ea. „M-aș gândi că ce mi s-a întâmplat nu e suficient de grav încât să merg la poliție. M-am gândit mereu că n-aș fi luată în serios.”

Totuși, ea – ca și Natalie, de altfel – a luat măsuri pentru a evita atenția negativă. „Dacă merg seară acasă la un prieten, ca să ieșim în oraș la un pahar, nu mă dau cu ruj roșu până nu ajung acolo”, spune Harriet. „[Hărțuirea] m-a făcut să vreau să mă contopesc cu mediul înconjurător, să dispar efectiv.” Cele două fete nu sunt singurele în această situație – aproape trei sferturi dintre femei au luat o măsură sau alta pentru a se proteja împotriva hărțuirii, precum schimbarea drumului spre muncă sau evitarea anumitor zone.

Natalie și Harriet susțin în totalitate demersul din Nottinghamshire de a trata misoginismul ca pe o infracțiune care instigă la ură. Cu toate astea, mai au de așteptat înainte de a vedea dacă a funcționat sau nu. Totuși, ele se așteaptă la schimbări dacă această politică va fi implementată la nivel național – o idee care a primit deja susținere din partea mai multor partide politice.

Melanie Onn, membră a partidului laburist, a condus o dezbatere parlamentară la începutul lunii martie, care a urmărit adăugarea misoginismului la cele cinci tipuri de infracțiuni instigatoare la ură intrate deja în vigoare – pe bază de rasă, religie, orientare sexuală, dizabilitate și transsexualitate. Monitorizarea acestui tip de incident la nivel național „va spori prevenirea violenței împotriva femeilor, va susține intervenția la început în cazurile mai puțin grave și le va oferi femeilor mai multă încredere pentru a raporta acțiunile care în general le împânzesc viața”, spune ea.

Voce crede că o politică națională i-ar putea împiedica într-o măsură mai mare pe oamenii care comit infracțiuni misogine care instigă la ură, și spune că creșterea gradului de conștientizare ar putea ajuta la susținerea efortului de prevenire din școli la capitolul relațiilor interpersonale funcționale.

Jephcott este de acord și crede că angajamentul guvernului ar putea spori rata mică de sesizări. „Dacă s-ar implementa la nivel național, atunci toate femeile ar putea avea aceeași experiență și acces la justiție”, spune ea. „Este o acțiune care le-ar putea oferi un sentiment de control și am putea observa o creștere în numărul de sesizări, care mai apoi ar putea avea un efect asupra numărului de infracțiuni comise.”

Totuși, Onn a fost confruntată în Parlament, în special de Philip Davies, membru al partidului conservator – care a fost numit „sihastru” chiar de către colegii lui de partid, din cauza viziunii sale asupra egalității de gen – pentru decizia sa de a înainta o lege care vizează doar femeile, nu și bărbații. Victoria Atkins, ministrul conservator pentru drepturile femeilor, a emis un avertisment împotriva „creării de legi care sunt în conflict, în mod accidental, cu principiile de egalitate” și și-a pus problema dacă o legislație care să vizeze infracțiunile care instigă la ură este cea mai bună modalitate de tratare a acestei probleme, pentru că „femeile nu sunt o minoritate”. Într-un mod interesant, atât Natalie, cât și Harriet cred că o politică națională ar trebui să ia în calcul și misandria.

Onn s-a apărat spunând că dezechilibrul de putere din societate le plasează frecvent pe femei într-o poziție de minoritate, în ciuda faptului că numerele nu reflectă acest lucru. Și Jephcott crede că tratarea misoginismului ca pe o infracțiune care instigă la ură în mod special este „decizia corectă, fără niciun dubiu” pentru că este despre perspectiva victimei.

Poliția din Nottinghamshire spune că încă nu poate confirma dacă acest demers a scăzut rata de misoginism, pentru că „face parte dintr-un proces pe termen lung de schimbare a unor atitudini”, dar că un raport a fost trimis către Consiliul Național al Șefilor de Poliție și că se așteaptă un răspuns dacă o să fie sau nu implementat la nivel național. Și Ministerul de Interne este interesat de rezultate, cu toate că spune că are deja „o legislație solidă în vigoare care poate fi folosită pentru protejarea femeilor împotriva mai multor tipuri de infracțiuni”.

Hardyal Dhindsa, persoana în conducere care se ocupă de infracțiunile care instigă la ură atât în cadrul asociației de autorități teritoriale pentru eficientizarea serviciilor de poliție, cât și în cel al poliției din Derbyshire, spune că este crucial să se observe dacă au existat îmbunătățiri pentru victime. Ar putea fi luate măsuri pentru „a ne asigura că oricine sesizează o hărțuire sau o altă infracțiune care are la bază misoginismul să fie luat în serios și că făptașii vor fi aduși în fața legii”.

Totuși, pentru multe femei, inițiativa asta nu este despre pedepse, spune Jephcott. Multe vor doar ca aceste incidente misogine să ia sfârșit. Natalie speră să nu mai existe standardul – o chestie la care femeile trebuie să se aștepte, căci este un aspect care „face parte din viața unei femei”.

Chloe spune că acțiunile la nivel înalt pentru reducerea acestei probleme ar arăta că cei care dețin puterea iau siguranța femeilor în serios. „Este minunat că incidentele care au la bază rasismul sau homofobia, de exemplu, sunt recunoscute drept infracțiuni care instigă la ură”, spune ea. „Punerea pe același făgaș a urii împotriva femeilor trimite un mesaj foarte puternic despre tipul de societate în care vrem să trăim.”

@emilysgoddard

Articolul a apărut inițial în VICE UK.