Am încercat hipnoza ca să devin un cântăreţ mai bun şi a funcţionat

Sunt într-o sală de repetiţii din centrul Londrei cu un tip pe care nu l-am mai văzut niciodată. La ordinele lui, închid ochii, îmi deschid mintea şi, cu ajutorul unui ghidaj vag, sunt teleportat cu opt ani în trecut, în sufrageria mamei.

Zgomotele sălilor de repetiţii din jur dispar şi simt căldura focului din casa părintească. Sunt într-o pace deplină. Bărbatul care stă în faţa mea şi care m-a adus în starea asta e hipnoterapeutul Ed Winslet, protectorul meu în prima sesiune de „hipno-cântat", un curs care promite să-ţi îmbunătăţească vocea de cântat prin folosirea hipnozei.

Hipnoterapia e o afacere înfloritoare. Hipnoza era percepută ca excerciţiu mistic şi ezoteric şi apărea numai în circurile ambulante sau vodevil. Hipnoza s-a dezvoltat ca terapie în epoca victoriană, iar la sfârşitul secolului 20 devenise deja un tratament acceptat la scară largă pentru numeroase maladii, care a pus stăpânire pe programe de sănătate şi cărţi bestseller şi care e susţinut de celebrităţi. Dacă e să ne luăm după practicanţi, poţi să te laşi de fumat, să scapi de kilogramele în plus, să călătoreşti în timp prin vieţi anterioare, să te bucuri de orgasme năucitoare, să devii mai inteligent, să scapi de fobii, să te îmbogăţeşti, să-ţi măreşti sânii şi să te vindeci de tot felul de afecţiuni prin simpla putere a minţii.

Sigur, ar fi nişte chestii de luat în considerare înainte să-ţi dai mintea pe mâna unui străin. Pe site-ul NHS, ghidul de siguranţă pentru hipnoterapie spune că ea poate fi practicată de „neprofesionişti cu puţină experienţă". Asta pentru că în UK nu există o obligaţie legală să te înscrii în vreo organizaţie sau să primeşti training de specialitate ca să te poţi numi hipnoterapeut. Asta înseamnă că oameni cu probleme mentale grave ar putea ajunge să caute ajutor la cineva care şi-a primit diploma de hipnoterapeut la o petrecere a burlacilor.

Dr. Emma Short, psiholog colaborator şi lector senior la Universitatea Bedford, explică potenţialele pericole când te pui într-o astfel de situaţie. „Fenomenele extreme care pot apărea la pacient în impul hipnozei sunt revenirea memoriei traumatice sau un catharsis violent, ceea ce necesită o reacţie experimentată şi recomandări potrivite pentru siguranţa pacientului", spune ea. „Hipnoterapia nu ar trebui folosită fără o evaluare clinică atentă în prealabil şi fără pregătire înaintea tratamentului, pentru că putem avea de-a face cu circumstanţe în care nu ar fi deloc de ajutor."

În mod similar, profesorul John Gruzelier, care lucrează în cercetare la Univesitatea Goldsmiths, a scris despre potenţialele pericole în eseul Efectele nedorite ale hipnozei, în care leagă hipnoza de psihopatologia cronică, atacuri diverse, starea de semi-conştienţă şi episoade spontane de disociere.

L-am confruntat astfel pe hipnoterapeutul Kerry Gaynor, a cărui metodă de renunţare la fumat (Metoda Kerry Gaynor) a fost susţinută de toate vedetele voastre preferate. „Astea sunt aberaţii", zice el. „E o experienţă fără riscuri. De fapt, e o stare naturală, care nu prezintă un pericol pentru nimeni, o unealtă foarte folositoare pentru a atinge scopuri."

Hipnoterapeutul Paul McKenna redându-i vederea unui orb

În 1998, hipnoterapeutul TV britanic Paul McKenna a fost chemat în instanţă pentru că, vezi doamne, a indus schizofrenia unui pacient după o sesiune de terapie. A fost achitat într-un final. De atunci, cărţile lui cu titluri optimiste, ca Te pot face să slăbeşti, Te pot face bogat sau Te pot face fericit, au devenit bestseller-uri internaţionale. Într-unul din episoadele seriei Îţi pot schimba viaţa, Paul vindecă un bărbat care suferea de opt ani de orbire isterică (o tulburare neuronală comună în timpul celui de-al Doilea Război Mondial), în urma unei lovituri la cap. Însă poate hipnoterapia să fie atât de miraculoasă?

„Am lucrat cu pacienţi înainte de operaţii şi i-am ajutat să iasă din intervenţii fără să aibă dureri post-operatorii", spune Kerry Gaynor. „Nu cred că ştiinţa medicală poate explica asta. E genul de chestie despre care aş fi spus că e imposibilă, dar am ajuns s-o fac chiar eu!"

Înainte să merg la sesiunea de hipno-cântat, am luat legătura cu nişte foşti pacienţi ca să-mi fac o idee despre eficienţa metodei.

„Am plecat de acolo relaxat, dar nu mai mult decât aş fi fost după o sesiune de meditaţie sau de plutire într-un bazin Samadhi sau altceva. Am revenit la normal la puţin timp după.", a spus Joe (25 de ani), care a mers la câteva sesiuni pentru problemele de anxietate. „Sunt sigur că funcţionează pentru unii oameni, dar asta face şi placebo. Ca să aibă efect, trebuie aplicat pe cineva care e mai deschis la experienţa asta."

Ronnie (29 de ani) mi-a spus că nu s-a vindecat de anxietate, deşi a perceput experienţa ca „destul de erotică" şi a rămas „electrizat de atâta încredere în sine". „La mine clar nu a funcţionat. Mi s-a părut mult mai utilă terapia cognitiv comportamentală."

În schimb, Rose (25 de ani) a apelat la hipnoterapeut când era adolescentă, în urma unei căderi psihice. I se băgaseră pe gât multe pastile şi fusese ghidată spre diverse terapii, totul fără rezultat. „M-am întâlnit de vreo trei ori cu un terapeut din ăsta. Mi-a spus că nu voi fi în transă şi că voi fi perfect conştientă de-a lungul procesului", explică Rose. „În schimb, m-am relaxat foarte tare. M-a împins spre autoanaliză dintr-un unghi pe care nu-l luasem în considerare. Hipnoterapia nu m-a vindecat, dar m-a ajutat să mă înţeleg mai bine. Odată ce logica a revenit în peisaj, am putut comunica mai bine cu doctorii, care m-au diagnosticat cu intoleranţă acută la unele alimente, cauză a problemelor mentale."

Hipnoterapeuţii insistă să fii „deschis" la tratament, iar asta pare să fie esenţial pentru eficienţa lui. Mă pregătesc de experienţă cu mintea total deschisă şi cu dorinţa sinceră de a mă trezi cântând ca Prince. De fiecare dată când ies din transă, urmăresc notele pianului cu vocea şi, spre încântarea mea, ating note din ce în ce mai înalte, din ce în ce mai uşor.

„Ca şi în hipnoterapia tradiţională, experienţa diferă de la individ la individ.", îmi explică Ed. „Accesezi un nivel mai înalt al imaginaţiei şi creativităţii."

Pare să fie un factor-cheie în hipnoterapie: fiecare are experienţa lui. În afară de Kerry Gaynor, care insistă că rezultatele lui cu fumătorii s-au repetat şi că le poate demonstra ştiinţific, hipnoterapia a avut rezultate diferite la fiecare din oamenii cu care am discutat.

Lipsa de calificare a unor astfel de terapeuţi nu face decât să pună această practică în umbră. Din cauza asta „sunt încă multe variabile în nivelul de îndemânare, experienţă şi, nu mai puţin important, de responsabilitate între hipnoterapeuţi", spune Dr. Emma Short.

E de înţeles că asta descurajează oamenii. Site-ul NHS oferă hipnoterapia ca tratament, dar insistă că dovezile care o susţin „nu sunt suficient de puternice cât să o recomande ca practică medicală". În ciuda naturii sale misterioase, ea are efecte pozitive şi aplicate în vieţile multora, chiar dacă e numai placebo. „Hipnoterapia poate fi extrem de folositoare pentru unii oameni. Nu ştim de ce funcţionează sau cum exact afectează creierul, însă îi ajută să se concentreze pe schimbarea dorită.", spune Dr. Short.

Sesiunea de hipno-cântat se apropie de final, iar vocea mea e mai bună decât a fost vreodată. Pot atinge La-ul de sus, ceea ce era de neconceput înainte. Mai nou, am descoperit şi uşurinţa de a ţine nota pentru mai mult timp. Admit că am putea pune asta pe seama trainingului vocal pe care Ed mi l-a oferit între episoadele de transă, dar am mai făcut cursuri de canto înainte şi nu am observat niciodată o schimbare majoră.

În mod normal, sunt sceptic în privinţa hipnoterapiei, dar nu pot contesta faptul că mi-a îmbunătăţit vocea de cântat şi o mai bună conştientizare a tonalităţii, cum nu pot contesta miile de referinţe pozitive pentru sute de hipnoterapeuţi. Eficienţa hipnoterapiei pare să fie o combinaţie de clădire a încrederii în sine, focusare asupra schimbărilor dorite şi abilitatea de a debloca nebănuitele puteri ale minţii umane.

Ştiind toate astea, e posibil ca cel mai fascinant aspect al hipnoterapiei să nu fie hipnoterapia în sine, ci noi.

Traducere: Alexandra Andrieş

Urmărește VICE pe Facebook

Mai citește despre muzicieni:
Șaisprezece muzicieni care au luat-o razna pe scenă
Cei mai îngrozitori 123 de muzicieni ai tuturor timpurilor
Filmele despre muzicieni care o să rupă în 2016