De ce naibii separăm ştiinţa de religie şi artă?

Tipul ăsta eviscera cadavre de plăcere.

De curând m-am întors la şcoală pentru a studia ştiinţele şi, surprinzător, majoritatea oamenilor de acolo s-au purtat ca nişte jeguri umane cu mine. Chiar şi secretara de la biroul de înregistrare mi-a spus: „Ştiinţe? De unde ştii tu că vrei să înveţi despre ştiinţe, fetiţo? Ştiinţa e lucru greu, să ştii.”

Pe bune? Ştiinţa e grea? Şi eu care voiam să mă cac pe coridoarele facultăţii şi să câştig un premiu Nobel pentru asta.

Poate că vreau să studiez ştiinţele pentru c-am realizat că-s proastă de dau în gropi şi vreau să schimb asta. Sau poate, dintre toţi oligofrenii picaţi din căruţă de-a lungul anilor, tipii care studiau domenii ştiinţifice sunt singurii care m-au inspirat vreodată.

Eu am terminat un liceu de arte şi am fost la o şcoală generală catolică. Am şi convins diriginta să-mi anuleze creditul obligatoriu de domeniu de real, pentru că simţeam că n-am „nevoie” de el. Dar fix asta e ceea ce mă bagă în ceaţă!

CUM POT FI RELIGIA, ARTA ŞI ŞTIINŢA MATERII SEPARATE?!!!??!

Prin însăşi natura ei o instituţie educaţională ar trebui să recunoască faptele concrete; de exemplu faptul că Biblia e un basm scris de oameni mai proşti ca majoritatea copiilor de zece ani din zilele noastre. E adevărat c-am învăţat şi nişte fapte ştiinţifice la şcoala catolică, dar erau contrazise imediat cu lecţii despre iubire şi frumuseţe spirituală. Deşi eu mi-am cheltuit o mare parte a energiei neuronilor mei ca să disec acele contradicţii religioase şi toate implicaţiile lor sociale, eu aş fi putut să bag energia aia în înţelegerea adevărului prin cunoaşterea pragmatică a frumuseţii şi iubirii mediului înconjurător, al naturii şi al universului… PRIN „ŞTIINŢE”.

E artă abstractă sau e diviziune celulară?

N-ar trebui să existe o diferenţiere între aceste domenii. Deşi şcoala de artă m-a ajutat să-mi epuizez creativitatea şi să devin o snoabă pretenţioasă, eu am studiat totul prin prisma percepţiei umane. Asta ar fi ceva util în orice formă de educaţie. De ce e curricula atât de înapoiată? Crezi că un puşti de 14 ani vrea să înveţe despre anatomia celulară când el ar putea să picteze ţâţe şi să primească aceeaşi medie? Dacă ai preda anatomia celulară cu lecţii precum „Sânii sunt formaţi din celule, iar viaţa ta nu are niciun scop,”atunci mult mai mulţi adolescenţi ar fi pasionaţi de ştiinţele naturii.

Cred că ceea ce încerc să spun e că nicio ştiinţă nu e atât de greu de înţeles odată ce ai înţeles despre ce e vorba. E despre totul.

De asemenea şi matematica devine logică după ce-i înţelegi rostul suprem – să desenezi ceva cu ea.

Wow, matematică sub forma unei scoici decorative. Căcat acum toate modele geometrice din jur mi se par calculabile. 

Proporţiile, echilibrul şi distribuţia exactă sunt părţi fundamentale ale picturii, dar şi componente în realizarea oricărei forme fizice sau ideologice. Noi locuim într-o lume plină de forme, linii, curbe şi puncte, toate pe un număr infinit de planuri! Păcat că n-am băgat acid şi când eram mai mică.

Chiar şi mişcarea haotică poate fi calculate într-un mod artistică.

De ce crezi că asiaticii sunt mult mai pricepuţi la totul faţă de occidentali? Evident ei au sistemul de educaţe diferit. Iar educaţia – mai ales cea din domeniile de real – e un motor economic imens. Faptul că noi ne zbatem să convingem bebeluşi să cumpere chestii prin mesaje subliminale nu va funcţiona la infinit pentru noi. Şi prin „noi” zic toţi oamenii, care fac bani în societăţile occidentale. Deci prin „noi,” nu vorbesc de toată lumea.

Pedagogia trebuie să se schimbe. Şcolile Waldorf sună interesant, dar şi ele sunt prea stufoase şi axate pe partea dreaptă a creierului. Eu cred că există moduri de a contopi toate domeniile academice pentru a le face mai uşor de înţeles şi mai interesante pentru copii, dar mai ales pentru politicieni, lucru util economiei.

Îţi aminteşti când aveai patru ani, erai în maşina părinţilor, pe bancheta din spate şi te holbai la soare, pe urmă o întrebai pe maică-ta: „Mami, de ce nu se mişcă Soarele odată cu maşina?” Iar ea îţi răspundea „Nu ştiu, pur şi simplu nu vrea s-o facă.” Apoi tu-o răspundeai: „Ei bine atunci o să stau nemişcată şi-o să mă cac în pantaloni ca o proastă.”

Nu trebuie să perpetuăm asta! E vremea să-i învăţăm astronomie pe puştii de patru ani. De ce nu?

Copiii sunt bureţi, ei o să absoarbă orice le prezinţi. Deci de ce simt adulţii nevoia să le delimiteze cunoştinţele? Copiilor o să le pese despre triunghiuri albastre la fel de mult cum îi interesează şi cercul galben de deasupra capului. Totul se reduce la modul în care exprimi aceste lucruri. Limba noastră e FUTUTĂ.

Dă-l în mă-sa de alfabet; învaţă-i limbajul binar. Învaţă-i toate limbajele. Învaţă-i limbajul semnelor.

Nu-i învăţa doar cum să numere. Învaţă-i matrici complexe, spirale, integrale şi serii.

Poate că unora dintre copii le-ar plăcea mai mult să înveţe să numere aşa.

Nu vreau să se înţeleagă că-s o nebună totalitară, care vrea să îndese cu de-a sila informaţii în creierele copiilor. Eu cred doar că generaţia mai tânără va deveni mai inteligentă mulţumită tehnologiei actuale, dar va avea foarte puţine moduri de a exprima această inteligenţă, atât timp cât sistemul educaţional stagnează. În principiu o să ajungă toţi nişte autişti.

Ugh, ce naşpa.

Traducere: Mihai Popescu