Merkel va condamna Europa la și mai multă austeritate

Weekendul trecut, creștini-democrații (CDU) Angelei Merkel au avut parte de una dintre cele mai substanțiale victorii pe care le-a pomenit partidul vreodată. Dar alegerile germane nu au avut legătură doar cu Germania; faptul că țara domină Eurozone înseamnă că rezultatul va avea efecte directe asupra țărilor lovite de austeritate din sudul Europei.

Forbes a numit-o pe Merkel cea mai puternică femeie din lume anul acesta și e evident de ce: Mutti, cum îi spun suporterii, e cea care a fabricat noul consens european de austeritate pe care alți lideri – ca Francois Hollande, de exemplu – nu au reușit să-l schimbe. Alături de ea e ministrul de Finanțe Wolfgang Schauble, ale cărui legături directe cu bankingul, industria și banii europeni de care dispun instituțiile monetare în ultimii cinci ani l-au transformat în cel mai mare specialist în rezolvarea crizei de datorii a Europei.

Iar soluția lui a fost destul de clară; singurul lucru pe care Germania l-a exportat mai agresiv decât pe produsele industriale grele e doctrina după care toți cei aflați în gheara lor financiară trebuie să aibă o economie bazată pe salarii mici și tone de exporturi.

Dar din câte vedem, medicamentul nu funcționează. A funcționat pentru Germania, dar acum pare tot mai mult o politică care se vrea adaptată în toate țările, dar nu se potrivește nimănui altcuiva. Economia Greciei a scăzut cu un sfert, iar datoria țării nu scade sub nivelul de 180%, băncile Spaniei sunt varză, economia Italiei se scufundă rapid, iar Portugalia, considerată „elevul cuminte”, a adoptat reduceri și mai mari ale salariilor pentru a atinge țintele fiscale.

Mulți analiști, în special britanici și americani, cred că Cancelarul va slăbi strânsoarea asupra țărilor din sudul Europei în următorul semestru. Dar această teorie nu se potrivește cu faptul că ea pare încă foarte convinsă de politicile ei; la o zi după ce a fost realeasă, a spus: „Nu e nevoie să schimbăm politica europeană a Germaniei.”

Grecia, în special, a fost afectată de politicile impuse de Germania, fiind, probabil, statul cel mai rău lovit de criză din sudul Europei. Aplicarea acestor politici au părut, în cel mai bun caz, superficială și inutilă și, în cel mai rău, de-a dreptul tragică. Disperarea lui Merkel după o poveste de succes a obligat guvernul grec să anunțe un surplus care nu includea cheltuieli cruciale precum pensiile și siguranța socială, toate acestea în timp ce s-a declarat prematur că „Grecia întoarce foaia.”

Merkel avea nevoie de vestea asta bună pentru a-și întări campania, așa că Germania a luat-o de bună – chiar și atunci când s-a afirmat la știri că țara va avea nevoie de împrumuturi adiționale de 77 miliarde de euro în următorii ani. În mod ciudat, creditorilor Greciei le-a luat numai o zi după realegerea lui Merkel ca să recunoască că au „dubii în legătură cu planurile Greciei pentru un surplus fundamental anul acesta și următorul și au început discuțiile conținutului bugetului pe 2014 cu Atena.”

Deci există semne că se va schimba ceva pentru Grecia în cel de-al treilea semestru al lui Merkel? I-am pus întrebarea asta lui Nick Malkoutzis, redactor șef la ziarul grec Kathimerini, care mi-a spus că „liderii politici ai Greciei au generat multe așteptări că țara lor o va duce mai bine după alegerile germane. Dar toate speranțele publicului grec s-au spulberat în timpul unei campanii în care s-a văzut că politicienii germani tratează din nou Grecia ca pe un pasager clandestin în Eurozone.

„Grecii nu au fost convinși că Partidul Social-Democrat din Germania (opoziția germană) ar oferi o altă soluție de ieșire din criză, în ciuda faptului că partidul o critică pe Angela Merkel. După ce l-au auzit pe Francois Hollande spunând lucruri similare în campania prezidențială franceză, după care n-a reușit să facă nimic, grecii n-au mai avut curajul să spere din nou.”

A continuat, într-o notă pesimistă: „Grecii pot să spere acum, cel mult, că Merkel, după ce a câștigat alegerile, nu va amâna luarea deciziilor cruciale și va hotărî dacă Atena va primi mai multe împrumuturi și cum va proceda uniunea bancară UE. În cel mai rău caz, euroscepticii din partidul ei se vor simți mai puternici după acest rezultat, iar asta o va face să ezite să ia decizii-cheie care afectează Grecia și Eurozone.”

Din păcate, acest scenariu prost e cel mai plauzibil. Datorită victoriei ei copleșitoare, Merkel nu se simte presată de Germania să-și schimbe politicile, iar germanii nu vor surprize în gestionarea crizei. Așa cum a spus chiar ea într-un interviu cu Financial Times de anul trecut: „Dacă Europa de azi deține doar puțin peste șapte procente din populația globului, produce 25 de procente din PIB-ul global și trebuie să finanțeze 50% din cheltuielile sociale globale, atunci e evident că va trebui să muncească din greu ca să-și mențină prosperitatea și modul de viață. Cu toții va trebui să cheltuim mai puțin decât câștigăm în fiecare an.”

Deci sudul Europei se pregătește pentru o nouă rundă de austeritate – în legătură cu care germanii par foarte relaxați. CDU a supraviețuit, în ciuda politicii dure și a faptului că orice alt partid care i-a adoptat politicile s-a scufundat. Deci de ce și-ar schimba viziunea acum?

E greu de crezut că social democrații sau verzii – partenerii probabili de coaliție ai lui Merkel – își vor risca reputația politică pe care o au la ei acasă pentru a stopa austeritatea în alte părți. Deci se pare că guvernele Europei de sud vor trebui să-și enerveze în continuare națiunile pe care le conduc, continuând tăierile de pensii și salarii la cererea lui Merkel, în timp ce ea se scaldă în aprobarea a 72 de procente din populația germană, departe de degetul acuzator al muncitorilor greci, care odată erau bine plătiți.

Viitorul Europei e în mâinile lui Merkel. Cancelarul german e pe cale să-i ia lui Margaret Thatcher titlul de cel mai rezistent lider feminin din lume. Oare va lăsa în urma ei o Europă unită sau un sud dezolat și un proiect european zdrențuit? Acțiunile ei din săptămânile următoare vor începe să furnizeze răspunsuri la aceste întrebări.

Ilustrație de Victoria Sin.

_Urmăriți-i pe Yiannis _(@YiannisBab) _și pe Victoria _(@SinforVictory) pe Twitter

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește și:
L-am supărat pe cel mai insuportabil ministru grec
Grecii s-au strâns s-o-ntâmpine pe Angela Merkel