Fotografii din alte vieţi

Am scrolat obsesiv câteva ore pe un blog cu fotografii de amator din anii 1960-2011.

|
17 februarie 2012, 1:00pm

Am primit pe email zilele trecute o adresă de blog cu fotografii de amator din anii 1960-2011 și am scrolat obsesiv câteva ore. Toate captează momente demne de imortalizat din vacanță sau din viața de familie a unor oameni. Am fost curioasă să aflu ce e cu fotografiile astea și de unde provin, așa că am scris autorului care ne-a mărturisit că are o arhivă de 600.000 de imagini, din care a parcurs până acum doar 30%. A insistat însă să rămână anonim.

VICE: De ce vrei sa rămâi anonim?

Almostmemories: Vreau să concentrez atenția asupra imaginilor, nu asupra persoanelor din spatele lor. Chiar nu contează un nume în spatele acestei arhive, așa cum nu contează nici numele celor din imagini. De aceea sunt postate anonim, doar cu data și locul, atunci când sunt știute. Selecția nu prezintă situații sau ipostaze care ar putea fi considerate deranjante sau defaimătorii. De aceea sper la întelegerea persoanelor care s-ar putea recunoaște în fotografii.

Cum faci rost de poze?

În urmă cu cinci, șase ani am găsit în fața unui bloc o cutie cu negative și fotografii. De atunci le colectionez, deși simt mai degrabă că le adun. Felul și ritmul în care le procur diferă destul de mult de cel al colecționarului. Se întâmplă să găsesc fotografii pe stradă (odată am găsit unele pe cutiile poștale din scara blocului) sau la oameni care sunt dispuși să se despartă de ele cu o ușurință surprinzătoare. Chiar și când cunoscuții îmi fac cadou arhive personale, consider ca le găsesc, deoarece nu mă duc în căutarea lor. Nici n-aș avea unde, fotografia de acest gen care se găsește la noi provine cam toată din vremea interbelică iar eu sunt interesat de o altă perioadă. De când cu blogul am primit și multe submissions care, pe lângă a fi sharuite, se adaugă colecției personale.

De ce perioadă ești interesat?

Am  vrut  să găsesc niște repere vizuale ale cotidianului actual cât și al unei istorii recente. Am observat că în România fotografia vintage înseamnă să fie realizată între anii '20-'50 circa, iar imaginea să aibă „pretenții artistice", pentru că pozele unor anonimi nu ar prezenta interes și nu ar garanta valoare. Cu intenția de a acoperi un interval mai recent, am filtrat imaginile din perioada '60-'11 circa, folosind numai fotografii amatoriale, de familie și de vacanță. Am folosit genul de imagini care ne înfundă sertarele, de care uităm, pe care le pierdem sau pe care de multe ori, din pacate, nu le (mai) facem. Nu am căutat proiecte artistice sau opinii specializate, și sper ca acest blog să nu fie înteles ca fiind un proiect.

O faci din voyeorism?

Voyeorismul este implicit, inevitabil și parțial asumat. Dar nu aș spune că asta este trăsătura definitorie a unei astfel de arhive, pentru că văd viețile altora prin felul în care ei au ales să o imortalizeze și să o prezinte. Mult timp am avut „nevoie" de aceste imagini în mod egoist. Empatizam cu ele și reușeam să acopăr perioade din viața mea care nu fuseseră documentate în niciun fel. Cu ani în urmă mi-am dat seama că fotografiile mele de familie sunt puține, din cinci în cinci ani sau ceva de genul. Interesul pentru acest tip de fotografie, și pentru imagini în sine, devine pentru mine un substitut. Simplitatea și sinceritatea momentelor mă transpun în situație, fie ca privitor, de parcă aș fi fost acolo când s-a făcut poza, fie ca subiect, fiind situații de multe ori comune.

De ce nu le-ai sharuit până acum?

Le-am făcut publice când am reușit să ocolesc egoismul. Am încercat multă vreme să gasesc o modalitatea de a le transforma într-un proiect. Le conștientizam potențialul și-mi doream să le păstrez sinceritatea, dar să le și includ într-un discurs personal. Ulterior mi-am dat seama că mecanismul ăsta al „proiectelor"  a ajuns un fel de vintage, toată lumea le face, zilnic aud de concepte lungi. Mi-am spus că, dacă aceste imagini îmi plac atât de tare, corect ar fi să le pasez mai departe așa cum, într-un fel sau altul, au ajuns si la mine.

Ce are special fotografia de amator?

Fotografia artistică are de cele mai multe ori în spatele ei gândul reușitei, care poate deveni o apăsare. Imaginea de amator este lipsită de demers artistic, de metodă, își găsește argumentarea în funcționalitatea aparatului de fotografiat. Camera fotografică este folosită pentru a îngheța un moment de care dorim sa ne amintim, iar actul fotografierii oferă senzația păstrării în timp. Fotografia de amator este „prima fotografie". Ea are loc din dorințade a capta momentul și de a-l conserva. Fotografia de amator oferă un background și un fel de obiectivitate care te face să-ți  spui „Da mă, fix așa este lumea". Imaginile se aseamană deoarece intenția fotografului a fost aceeași - de a păstra momentul. Folosirea acestui gen de fotografii realizate cam în ultimii 40 de ani oferă o serie de situații și repere vizuale care ne sunt familiare, provin dintr-o perioadă pe care am trăit-o sau cu care am fi putut fi foarte familiarizați.

Ai de gand sa faci ceva mai mult cu ele decât un blog?

Poate la un moment dat  voi transforma o parte din ele în vederi, pe care le voi amesteca printre cele de prin târguri, ca sa închid cumva cercul.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE