Fotografii cu senzualitatea pură a oamenilor şi locurilor din Jamaica
Foto

Fotografii cu senzualitatea pură a oamenilor şi locurilor din Jamaica

Ivar Wigan fotografiază exuberanța sexuală, viața dulce de familie și vegetația bogată de pe insulă.
3.7.17

Ivar Wigan este un fotograf născut în Scoția, care a făcut furori cu portretizările provocatoare capturate în călătoriile lui. Ultima expoziție a lui Wigan, Young Love, explorează Jamaica, o țară pe care a vizitat-o prima oară pe când era mic. Relația lui cu insula și locuitorii este capturată în caracterul cadrelor de 35 mm cu dată, care combină exuberanța sexuală și energia vieții de noapte, cu viața de familie.

Publicitate

Cu mări învolburate și vegetație bogată care întrepătrunde mediul uman, viața e o aventură, plină de momente de întuneric și lumină. Am vorbit cu artistul înainte de expoziție, care a avut premierea în Londra, la galeria PA/AM.

Ce te-a determinat să te muți înapoi în Jamaica și să documentezi în felul tău specific?
Familia mea are conexiuni vechi cu insula și vin aici de zece ani. Fotografiez de la prima mea vizită, deci idea de a creea un proiect a evoluat destul de organic.

Tu vii dintr-un mediu complet diferit decât cel al subiecților tăi. Cum ai reușit să te conectezi cu familiile și comunitățile persoanelor din fotografii?
Un mediu diferit nu implică o diviziune definitivă. E o greșeală să crezi că trecutul persoanei definește sinele pentru totdeauna. Eu cred că e o alegere sănătoasă să te duci să trăiești într-o cultură nouă. Tatăl meu a fost un scriitor călător și am crescut plimbându-mă.

Cum lucrezi? Ai o metodă standard sau preferi să fotografiezi și apoi să editezi într-un fel mai spontan?
Metoda mea e să fac pauze frecvent și să verific dacă urmăresc lucruri care chiar simt că trebuie împărtășite. Orice editat e ceva ce am simțit că trebuie prezentat.

Lucrările tale sunt deseori foarte intime. Există fotografii pe care nu ai fi confortabil să le prezinți?
Da, multe. Orice loc are și o parte întunecată, dar încerc să prezint momente mai pozitive sau obiective. Imaginile mele nu par deosebite pentru cineva care locuiește în Londra, dar oamenii pe care-i fotografiez, așa vor să fie percepuți. Eu împărtășesc lucrările mele cu toți prietenii și colaboratorii de-a lungul drumului și mereu îi rog să alegem împreună cele mai puternice cadre. Desigur, pe podeaua din atelier există o varietate de alte scene, dar nu fac parte din proiect. Îmi place să prezint comunitățile în care mă aflu dintr-o perspectivă avantajoasă, de care sunt ei cei mai mândri.

Îți fac griji în privința ideii că fotografia poate estetiza sau glorifica problemele sociale precum criminalitatea sau sărăcia?
Nu mă preocupă asta în momentul actual, dar ar putea în viitor. Eu prezint imaginile aici în Londra, la fel cum le-aș prezenta în Jamaica. Atunci când le arăt oamenilor din comunitățile astea jamaicane, ei mereu găsesc ceva puternic și frumos în ele. Ei simt emanciparea prin intermediul fotografiilor. Am făcut imaginile astea pentru mine și pentru prietenii mei din Jamaica.

Ce înseamnă o fotografie bună pentru tine?
Ca să fie foarte bună trebuie să-ți rămâne în minte, să te bântuie și să te determină să revii la ea constant, să ridice semne de întrebare în mintea ta, care să rezoneze și să te transporte. Atunci știi că e o imagine bună.

Cine sunt fotografii pe care îi admiri?
Pentru mine e Nan Goldin. Stilul meu se trage din al ei. Ar fi fost imposibil să fac asta, dacă nu exista ea înainte.

Unde/pe cine vrei să mai fotografiezi? Există un proiect ideal la care ai vrea să lucrezi?
Am un proiect conceptual pe care îl voi testa luna viitoare, în Los Angeles. Apoi o să revin la proiectul în desfășurare, din Africa.