De ce te cerți mai mult cu partenerul când nu faceți sex

Probabil ai pățit-o și tu: ești combinat, sexul merge bine, iar apoi – dintr-un motiv sau altul – se duce. La început, probabil că ești înțelegătoare; poate că partenerul e stresat de la muncă. Dar apoi începi să te superi un pic. Să-i porți pică. Chiar să te-nfurii. Nu trece prea mult timp până când ajungi pusă pe harță – genul ăla de ceartă care începe cu „Pur și simplu mi se pare ciudat că…” și se termină cu unul dintre voi foindu-se pe canapeaua din sufragerie, pe care îți tot propui să o înlocuiești, fix din motivul că e imposibil să dormi pe ea. Iată-te: strângi din dinți și te-ntrebi cum de s-a dus totul naibii.

Reacția asta? E destul de răspândită. Și furia? E validă. Dar de ce se-ntâmplă așa? Unii au sugerat că furia pe care-o resimți când nu faci sex e provocată de lipsa hormonilor „de fericire” - dopamină, oxitocină, toate endorfinele – care ți se eliberează în creier. E și asta o parte din poveste, dar nu-i toată. Nu vreau să fiu nesimțit, dar știm amândoi că o partidă supărată de autosatisfacere la duș n-o să compenseze faptul că persoana iubită n-are chef să treacă la acțiune, indiferent cât de multă dopamină ți-ar inunda creierul în urma gestului respectiv.

„Pentru multe cupluri – dacă nu chiar pentru cele mai multe – sexul reprezintă o modalitate semnificativă de a construi o legătură intimă, în plan fizic, desigur, dar și într-o capacitate emoțională”, spune Amanda Gesselman, psiholog social și cercetătoare la Institutul Kinsey. „Deși clar nu există nicio corelare perfectă, satisfacția față de viața noastră sexuală tinde să fie legată de nivelul general de fericire pe care-l simțim în relație. Nu e nicio surpriză că atunci când nevoia de sex a partenerului începe să scadă – poate pentru că e stresat, deprimat sau obosit sau pentru că frecvența sexului tinde să scadă odată cu evoluția relației – luăm scăderea asta drept semn că ceva e-n neregulă.”

Pentru că mintea ta e capabilă de niște salturi incredibile, dintre care multe implică transformarea unor motive valide de îngrijorare în munți insurmontabili de anxietate, lipsa sexului poate să fie rapid interpretată greșit. „Cineva ar putea să interpreteze scăderea asta drept semnal că partenerul nu-l mai găsește atrăgător, nu se mai bucură să facă sex împreună sau nu mai vrea să fie împreună, chiar dacă niciuna dintre astea nu e adevărată”, spune Gesselman.

Însă, după cum știm cu toții, chestiile care nu ne lasă să dormim noaptea nu trebuie neapărat să fie adevărate. Și pentru că ne punem într-o poziție vulnerabilă atunci când cerem sex – da, chiar dacă sunteți împreună de ani de zile – respingerea poate să activeze nesiguranțele pe care le porți după tine de la o relație la alta. Iar asta provoacă toată furia și enervarea. N-are rost să-ți faci sânge rău pe tema asta, totuși, pentru că activarea asta e de multe ori dincolo de controlul tău conștient. De fapt, e posibil să vină hăt din copilărie, când ai învățat pentru prima oară atașamentul față de alte persoane, din formarea relațiilor cu părinții.

„Diferențele între stilurile de atașament sunt bine documentate – ele reprezintă modul în care ne raportăm la formarea de relații cu partenerii”, spune Gesselman. „Unii oameni au un stil mai anxios de atașament față de parteneri, ceea ce înseamnă că tind să aibă nevoie de ceva mai multă validare și încearcă să o obțină de la partenerii lor. Unele studii au arătat că oamenii cu un stil de atașament mai anxios – oamenii care-și fac ceva mai multe griji c-o să-i părăsească partenerul și au nevoie de mai mult validare – mai degrabă văd sexul ca pe o măsură a stabilității relației.”

„Pentru genul ăsta de persoană, un partener indisponibil pentru sex poate să fie foarte stresant, pentru că e posibil ca ei să pună mai mult preț pe sex ca marcă a siguranței”, adaugă aceasta. Vanessa Marin, o terapeută din Los Angeles, e de acord. Se confruntă cu genul ăsta de problemă foarte des la cabinetul ei și, deși pune accent asupra faptului că e răspândită, mai spune și că intensitatea sentimentelor care ies la iveală atunci când sexul nu e o opțiune vine adeseori ca o surpriză uriașă.

„Multe cupluri par să creadă că sexul e doar despre sex”, spune Marin, „dar e despre mult mai mult de-atât. Partenerul tău nu inițiază o partidă de sex doar pentru că vrea să aibă orgasm. Sigur, asta-i partea foarte mișto la sex, dar, de fapt, e vorba despre prioritizarea reciprocă și a relației mai mult decât un milion de alte chestii care concurează pentru atenția fiecăruia. Dacă partenerul tău refuză sexul pentru că are mailuri de trimis sau pur și simplu zace la TV, îți cam transmite mesajul că lucrurile astea sunt mai importante decât să petreacă timp cu tine.”

Aici intervine problema mai mare: când te înfurii, dar nu vorbești despre asta, partenerul observă. Și tensiunea aia mocnită? Marin zice că îi taie tot cheful partenerului și creează un ciclu negativ pe care l-a văzut de prea multe ori. Dar nu-i ușor nici să vorbești despre sentimentele astea. „Pur și simplu nu suntem pregătiți să vorbim despre sentimentele astea de respingere și să le facem față”, spune ea, „așa că le lăsăm să mocnească în noi, ceea ce scoate la iveală niște sentimente mai vechi de respingere. Te duce înapoi în școala generală, când erai ultimul ales în echipa de dodgeball.”

Deci ce poți să faci dacă nu sex și ai început să te enervezi? Totul se rezumă la comunicare, indiferent cât de penibil sau incomod ar fi. La ea la cabinet, zice Marin, lucrează cu cupluri pe care le ajută să înțeleagă că nu vor obține niciodată zero refuzuri de a face sex, ci vor reuși să înțeleagă și să proceseze sentimentele asociate acelei respingeri. Chestia asta, la rândul ei, le permite ambilor parteneri să-și vorbească mai clar despre propriile dorințe. Iar asta înseamnă că se vor certa mai puțin și vor petrece mai mult timp împreună. Și vor exista mult mai puține resentimente împreună.

Redefinirea însemnătății sexului în cuplu e și o metodă utilă de a preveni sentimentul de respingere și alte resentimente. „Multe cupluri consideră că partida de sex e de la sine înțeleasă”, spune Marin. „Trebuie să mai diversifici meniul. Există multe feluri de a face sex, dar ne pierdem din creativitate și ni se pare că trebuie să facem mereu tot ce știm și tot aia.” Deci dacă partenerul refuză sexul pentru că s-a plictisit de toată treaba – știi, uneori pur și simplu durează prea mult – atunci poate c-a venit momentul să luați în calcul penetrarea în sine ca o singură parte a experienței menite să vă apropie.

„Și dacă doar o persoană îi face sex oral celeilalte?”, întreabă Marin. „Dacă doar o persoană îi spune porcărioare celeilalte, în timp ce aceea se masturbează? Și dacă vă uitați împreună la porno? Există atât de multe alte chestii pe care le puteți face și odată ce vă dați seama că există o gamă mai largă de opțiuni și înțelegeți efortul pe care-l implică, devine mult mai simplu să spui: «Da, ok, chiar n-am chef să-mi faci mie nimic acum, dar mi-ar plăcea să-ți spun prostii sau să mă dezbrac pentru tine în timp ce te masturbezi, sau să-ți fac o labă rapidă sau pur și simplu să zac lângă tine.»”

O altă chestie care s-ar putea să ajute? Să-ți privești viața sexuală ca ceva ce necesită timp și efort, mai degrabă decât ceva care se aranjează de la sine, dacă ești cu omul potrivit. Conform unui nou studiu realizat de Universitatea din Toronto, oamenii care cred că viața lor sexuală e un proces în continuă creștere și dezvoltare se simt, în general, mai bine pe tema faptului că trebuie să lucreze la chestiile astea în relație. Așa că data viitoare când te refuză partenerul, permite-ți să simți tot ce simți, dar nu bălti în sentimentele alea. În schimb, încearcă ceva nou – și, da, asta înseamnă și să vorbiți despre ce se-ntâmplă.