Trăim într-o lume tot mai cinică, în care tinerii din generația asta nu prea au chef să se-ndrăgostească sau să-și prindă capul în relații pe termen lung. Oamenii se plictisesc repede, așa că de cele mai multe ori, când auzi de „relații la distanță", alea în care partenerii trăiesc despărțiți de sute sau mii de kilometri, te pufnește râsul, la modul: „Pe bune, chiar funcționează chestia asta?".

La prima vedere, chiar pare complicat să compensezi prin convorbiri pe Skype sau mesaje pe Facebook toate lucrurile alea dintr-o relație normală: să dai ochii zilnic cu partenerul, sexul, îmbrățișările, mersul la cumpărături ori hârjonelile de zi cu zi. Cu toate astea, unele cupluri se descurcă și au relații la distanță care rezistă ani de zile.

Ca să-nțeleg cum le iese unora, am stat de vorbă cu cinci persoane care sunt sau au fost în astfel de relații: Radu, Andreea, Adrian, Adi și Ema.

Toți cinci mi-au spus la unison că cel mai important lucru într-o relație specială, în care nu-ți vezi partenerul dimineața, în carne și oase, e încrederea. Dacă n-ai încredere în celălalt, o relație de genul ăsta moare repede, poate chiar în câteva săptămâni. Radu, care în toamnă împlinește cinci ani de relație la distanță cu soția lui, spune că încrederea chiar e principiul fundamental în ecuația asta:

Când vorbește despre încredere, Adrian, care a avut o relație la distanță timp de doi ani, cu logodnica lui de atunci, spune că femeile sunt, în general, mai geloase decât bărbații într-o astfel de relație.

În schimb, Andreea, o tipă al cărui iubit a fost plecat din țară mai bine de patru ani de zile, povestește cum amândoi au căzut de acord să aibă o relație liberă:

„Filosofia relației noastre a fost un pic diferită: fiecare a avut libertatea să facă sex cu cine voia. Ne-a ajutat mult că am fost sinceri unul cu altul. Eu am știut întotdeauna când și cu cine e, iar el la fel. De ce am procedat așa? Pentru că, hai să nu fim ipocriți: toți avem nevoie de atenție, afecțiune fizică și să ne demonstrăm nouă că încă putem. Dar n-au existat momente de gelozie între noi, de asta a și funcționat relația și suntem împreună și acum. Singurul lucru de care m-am temut a fost c-o să ne schimbăm mult și-o să devenim ca niște străini."

Odată cu distanța, micile lucruri de zi cu zi (ca un episod din GoT vizionat pe canapea, cu o pungă de cipsuri în brațe), alea care fac relația să curgă, dispar. Chiar dacă psihologii de cuplu recomandă oamenilor care locuiesc la depărtare unii de alții să facă chestii împreună, gen să vizioneze un film simultan, să se joace tâmpenii online sau să ia cina în același timp, nu prea e timp pentru astea. Ema, care a fost într-o relație la distanță timp de doi ani, cât iubitul ei a fost la studii, spune că cel mai important lucru e să-i auzi vocea partenerului:

„La sfârșitul zilei, primul lucru pe care-l voiam era să-i aud vocea. Odată ce trece timpul, ai momente când te-ndoiești c-o să mai simți aceeași emoție. Mai ales că noi vorbeam foarte mult, aveam fiecare cartele cu două mii de minute, pe care le consumam într-o lună. Trăncăneam atât de mult, că ajungeam să ne certăm până închideam. N-aveam chef să facem activități împreună, de la distanță, ci ne doream doar să stăm la povești cât mai mult."

Și Andreea, tipa cu relația deschisă, își aduce aminte că nu era vreme pentru activități de recreere sau momente de romantism de la distanță. În plus, subliniază că o altă chestie esențială pentru relație este să nu intri într-o rutină, motiv pentru care cele mai multe cupluri evită să-și planifice convorbirile.

Radu spune că el și soția lui n-ar putea să-și planifice conversațiile de pe Skype sau pe Messenger, chiar dacă ar vrea s-o facă:

„Sunt zile în care nici măcar nu apucăm să vorbim, pentru că nu suntem în vacanță, ci muncim amândoi. Poate c-am încerca să vedem un film împreună și apoi să comentăm pe seama lui, numai că nu ne permite timpul. Oricum, chestiile astea sunt frecție la picior de lemn; le recomandă analiștii de cuplu care poate n-au fost niciodată într-o situație ca asta."

Când vine vorba de dezavantajele unei astfel de relații, răspunsurile diferă în funcție de sex. Ca bărbat, spre exemplu, ajungi să îți dai seama că-i nasol să locuiești singur, mai ales când îți vezi țoalele aruncate prin toată casa.

Ca fată, dezavantajele serioase vin tot din zona asta: „Uite, n-avea cine să deschidă borcanele și trebuia să duc eu gunoiul", își amintește Andreea. Sigur, există și dezavantaje mai subtile, care nu țin de treburile casnice și n-au legătură cu tocănițele sau cu sacoșele de cumpărături. Adi, un tip care a avut o relație de un an de zile cu o româncă stabilită în Suedia, e convins că cel mai greu e să nu fii acolo, alături de persoana iubită, mai ales când respectiva are nevoie:

„Așa apar frustrările și nemulțumirile. E normal, pe undeva, pentru că femeile au nevoi diferite și multe, iar pentru ele e important să fii acolo, fizic. Asta realizez acum, după mulți ani. Atunci, trăiam clipele pur și simplu, ne bucuram să ne auzim și ne trimiteam mesaje în draci, fără să ne dăm seama că timpul va cauza o ruptură definitivă."

Între toate dezavantajele astea, am fost curios dacă există și părți bune într-o relație la distanță. Ema, de exemplu, spune că nu mai ai probleme cu plictiseala, care apare, mai devreme sau mai târziu, în orice cuplu. Plus că, dacă tot te cerți, măcar o faci pe lucruri serioase:

Tot la capitolul avantaje, Andreea zice că-n tipul ăsta de relație înveți să nu depinzi de partener și ăsta e un lucru bun: „E un avantaj, pentru că ne dăm și mai mult spațiu unul altuia. Înainte să fim iubiți, noi am învățat să fim cei mai buni prieteni. Ah, plus că poți să mergi la toaletă și să lași ușa deschisă…"

Un alt hop pe care trebuie să-l treacă o relație la distanță e ăla al sfaturilor de viață pe care partenerii le primesc din toate părțile: de la rude, prieteni sau cunoștințe vagi. Toate astea ajung să te pună pe gânduri. Adi, omul care a avut iubita în Suedia, spune:

Andreea s-a gândit și ea să renunțe, dar nu la partener, ci la sora ei. De fapt, chiar a rupt relațiile cu ea, pentru că soră-sa n-a reușit niciodată să-i înțeleagă relația:

Radu, în schimb, a trecut peste apropourile prietenilor și-a mers mai departe: „Ei au înțeles că trebuie să ia în serios o relație care ține de ani și ani, cu urcușurile, stagnările și coborâșurile ei. Nu m-am gândit nicio clipă să renunț, în toți anii ăștia, dar n-a trecut nicio zi în care să mă gândesc cum să revenim la normalitate. Pentru că, da, recunosc, o relație la distanță nu-i tocmai ceva de invidiat".

În final, apare întrebarea firească. Sigur, o relație la distanță poate să funcționeze, cu bune și rele, dar cât poate ea să dureze? Sau, chiar dacă oficial rezistă și ani de zile, putem vorbi de-un cuplu în adevăratul sens al cuvântului? Părerile sunt împărțite. Andreea, spre exemplu, crede că o astfel de relație poate dura la infinit, dar în anumite condiții:

Radu crede că o relație la distanță trebuie să reziste fix cât e nevoie, până se așează lucrurile în cuplu:

„Probabil că nu există un răspuns general valabil. Trebuie să te zbați și să găsești soluții ca să schimbi datele problemei, dacă ții la relația de cuplu. Căutările astea durează ceva timp, consumă energie, aduc neliniște și nesiguranță, dar trebuie făcut ceva pe termen lung. Altfel, apar nemulțumirile și abia atunci, în condițiile astea, relația începe să se destrame."

Adrian, în schimb, e convins că relațiile la distanță sunt sortite eșecului: