Ne place hard, ca la Red Bull Romaniacs!

FYI.

This story is over 5 years old.

Sport

Ne place hard, ca la Red Bull Romaniacs!

Doar înscrierea costă 1 500 euro, ceea ce e chiar decent ţinând cont că, dacă o faci lată, echipele de salvare te adună şi te cară chiar şi cu elicopterul la spital.

La Red Bull Romaniacs particip ca jurnalist moto din 2007. În fiecare an îmi promit că data viitoare va fi ca rider. Îmi doresc să ghidonez ca și cum viața mea ar depinde de asta, dar competiția este poate ultima mare aventură la îndemâna omului modern cu dare de mână.

Doar înscrierea costă 1 500 euro, ceea ce e chiar decent ţinând cont că, dacă o faci lată, echipele de salvare te adună şi te cară chiar şi cu elicopterul la spital. În plus, sunt o grămadă de acareturi tehnice implicate, de la dube care transportă material de concurs, până la cel puţin un mecanic personal care jonglează noaptea cu piesele pe care le strici ziua pe cărările de piatră ale Carpaţilor cu 65 000 de metri diferenţă de nivel. Adică totalul urcărilor din raliu sau mai simplu spus, urci şi cobori de-ţi vine rău. Nimic nu se compară cu suitul pe uzine dezafectate cu motorul în doi timpi de 80 de cai putere. Și nici cu traversatul bazinelor de apă cu gazul deschis la maximum în treapta a cincea a cutiei de viteze. Competiția asta e întruchiparea coolness-ului şi  toughness-ului modern.

Publicitate

Red Bull Romaniacs este invenţia austriacului Martin Freinademetz, fost campion mondial la snowboard, care odată ieşit din lumea liniilor trase în powder trebuia să-şi ţină mintea ocupată cumva. Și a făcut cea mai hard cursă de hard enduro din lume. La prima, în 2004, au venit 24 de rideri, dar săptămâna trecută la Sibiu au mișunat prin Carpați aproape 400 de endurişti. Mexicanului Jesus Zavala sau kenyanului Mbabu Muturi, care s-a înscris la concurs după ce a văzut clipuri despre Romaniacs pe youtube, nu le-a fost uşor pe coclaurii mioritici și se vede în fotografii de ce. Pe deasupra e şi şocul cultural, ca şi cum la un safari în Kenya ai primi bonus şapte sute de kilometri de parcus în patru zile prin junglă, pe motor. Te ţine?

Orice concurs de hard enduro din lume care se respectă are un Prolog cu obstacole artificiale, de care riderii sunt mesmerizaţi. Dacă treci de Prolog, ai acces la patru zile de dat pe motor pe munte: un traseu construit în centrul Sibiului, cu elemente din natură: bolovani, trunchiuri de copaci, rădăcini şi cauciucuri uzate. Anul ăsta, de parcă obstacolele nu erau suficient de grele, organizatorii au întins şi un lanţ pe la mijlocul traseului, tocmai când aterizai de pe o trambulină şi te pregăteai să o abordezi pe următoarea. Nimeni nu s-a plâns, indiferent de motoarele lovite pe asfalt sau de coastele fisurate. Pentru oamenii care vin aici, genul hard working cu afacere proprie, fără fiţe, Red Bull Romaniacs este poate un soi de confirmare - rit de trecere - Graal modern, la pachet cu ce-o mai vrea fiecare.

Publicitate

Apocalipsa motociclistică, la Prologul din Sibiu. Un rider absoarbe cu nesaţ fumul de doi timpi, iar altul se pregăteşte discret să vină în cap.

Cam aşa e să te dai cu motorul prin măruntaiele prăfuite ale unei fabrici comuniste.

Figura asta ar trebui să o încerce băieţii care forjează motoarele pe Magheru.

Meet Chris Birch. Neo-zeelandezul are un Red Bull Romaiacs câştigat la clasa Pro şi poţi oricând în cele patru zile de concurs să stai la o bere cu el. După ce a trecut finişul.

Exact asta lipsea! Pe cei care veneau cu prea mult avânt, lanţul ăsta îi penaliza serios la Prolog. Curios, niciunul dintre motociclişti nu a protestat! Eu aş fi acuzat o lovitură sub centură!

Ca fotograf la Red Bull Romaniacs ai şansa să intri destul de bine în miezul acţiunii şi să te întorci acasă cu nişte cadre memorabile.

Dani Oţil pleacă la drum cu treburi enduristice. La final s-a ales cu un loc doi la Experţi Echipe, ceea ce nu e de ici de colo.

Există o grămadă de clase la care te dai în funcție de cât de bine te ţii de motor. Singur, în echipă, la Hobby, la Experţi sau la Pro. Hobby e relativ ușor, iar cei de la Pro ajung în final să cerşească ajutor.”

No comment

Riderii sunt genul de băieţi cu coaie care s-ar fi înrolat în RAF sau ar fi plecat în Cruciade. Ce să facă şi ei acum?

Unul dintre principiile Red Bull Romaniacs spune că după urcări aproape verticale, unde în totul se reduce la bile de oţel, eşti recompensat cu peisaje de vis, pe cărări cu flow maxim.

Tipul aplatizat în fân e viu şi e Jonnie Walker, cel mai hardcore young gun din extreme enduro. Sună puţin exagerat, dar chiar aşa e. Romaniacs l-a obosit peste măsură.

Viaţa prin spiţele unei roţi.

Rider de la clasa Experţi. Fail.

Prologul urban din Sibiu, vedere parţială cu fani.

Întreprindere de Îmbogăţire a Minereului, Petrila. Ideea e că trebuia ajuns pe acoperiş, prin măruntaiele industriei lui Ceaşcă.

Britanicul Graham Jarvis, poreclit şi The Silent Assasin. Tocmai a câştigat a patra oară la Romaniacs. Nici un alt bărbat nu a mai făcut asta.

Moşul ăsta pitoresc a venit la Romaniacs tocmai din Noua Zeelandă.

Da, genul de tipi din Marea Evadare nu a dispărut complet…

La Romaniacs, când îţi vine să te urci pe pereţi, se cheamă că faci „wall ride”.

Mani Gyenes e sportivul român câştigător la Dakar. Are mai multe podiumuri la Experţi şi e singurul rider care a participat la toate cele zece ediţii ale Romaniacs. Le-a încheiat pe toate, dar fotbaliştii îl eclipsează.

Pane et circum. Pane et circum. Şi mers pe apă cu motocicleta. Must be fun.