Mi-am testat vederea cu telefonul ca să văd dacă pot să fiu chimist sau pilot

Am avut două momente în viață în care mi-a fost teamă de un test de vedere. Prima dată am făcut un test pe net, trebuia să recunosc niște cifre într-un cerc cu mai multe culori. M-am descurcat decent. A doua oară a fost la școală, când trebuia doar să citesc o serie de litere și cifre. Recent, am mai trecut printr-o verificare, ca să aflu dacă sunt unul dintre cei 300 de milioane de oameni care suferă de deficiență de percepție a culorilor (CVD) sau, mai pe scurt, discromatopsie.

Dacă nu știi ce înseamnă, e în regulă, nici eu nu știam, dar acum mi-am îmbogățit vocabularul și pot explica. Ochiul uman are trei receptori, sensibili la culorile primare: roșu, verde și albastru. Toate celelalte nuanțe sunt obţinute prin amestecarea acestora. În cazul unei deficienţe cromatice, una (sau mai multe) din culorile primare nu este percepută normal. De aceea, sensibilitatea receptorilor poate fi perturbată de-a lungul procesului de percepţie.

Practic, fenomenul ăsta cauzează discromatopsia (CVD). Samsung a făcut un parteneriat cu compania maghiară Colorlite și a lansat aplicația #SeeColors care îți poate îmbunătăți calitatea vieții. Și, pentru prima dată, cercetătorii Colorlite aplică tehnologie certificată la smartphone-uri și TV-uri.

În câteva minute, îți zice de ce ar trebui să consulți un medic. Da, nu scapi de medic, dar măcar te poți testa. Partea tare e că, dacă ai TV Samsung (gama SUHD 2016 cu sistem de operare Tizen), îl poți recalibra să afișeze culorile așa cum ai nevoie.

Deficiențele de percepție a culorilor afectează vreo 150 de meserii, de la chimiști, ingineri și piloți la șoferi, designeri și fotografi. Cei mai mulți nu știu că au așa ceva, pentru ei lumea deja e „disponibilă" într-o anumită nuanță. De-aia ar fi important un test, doar că cei mai mulți află când ajung la vreun control specific, cum este cel pentru armata.

Apoi, când află ce problemă au, încep să învețe să se descurce. Deocamdată nu există un tratament, dar mai sunt soluții, cum ar fi niște ochelari speciali cu filtru de culoare. Pe domeniul ăsta s-a remarcat și Colorlite, așa a și ajuns parteneră cu o companie din tehnologie ca Samsung.

Eu mă pot considera norocos, mi-a ieșit că văd bine. Așa că am exagerat, am răspuns aiurea la teste și mi-a ieșit un D30. Odată ce îți iese un P, D sau T în aplicație, lucrurile devin serioase.

În ultimii 30 de ani, profesorii de la Universitatea Tehnică și Economică din Budapesta, Klara Wenzel și echipa sa, au dezvoltat diagnosticul unic de tip C. Spre deosebire de metodele precedente, nu doar recunoaște discromatopsia, ci identifică exact în ce măsură sunt absente nuanțele de roșu, verde sau albastru.

La mine, D30 înseamnă deuteranomalie severă, cu sensibilitate pentru verde care influenţează întregul spectru spre roșu. Adică, seara aș vedea mașinile verde închis drept negre și n-aș fi capabil să disting diferențe minore între tonurile de roșu, portocaliu, galben și verde. Ar fi ca și cum peste ochi aș purta un filtru ca alea de le vezi pe Instagram sau peste pozele proaste de pe tot netul.

Tot așa și la celelalte nuanțe, unde P este conul Protos (sensibilitate la roșu), D e Deuteros (sensibilitate la verde) și T e Tritos (sensibilitate la albastru). Totuși, cea mai rară e discromatopsia cauzată de receptorul albastru.

Ziceam și de recalibrarea culorilor televizorului Samsung. O faci în funcție de rezultatul testului și mi se pare foarte utilă pentru cei cu CVD. Filmele și serialele au și așa nuanțele lor date după pofta regizorului sau coloristului, dar e nasol să vezi totul acoperit de un fel de filtru, tot timpul.

După ce mi-am făcut testul ăsta și am purtat ochelarii care mi-au arătat lumea nițel altfel, e cert că încă nu știu toate nuanțele de roz. Nici nu înțeleg de ce sunt atât de multe și de ce ar trebui să le știu. Am înteles însă cum se vede lumea prin ochii celor 900 de mii de discromați, diagnosticați în România la nivelul anului 2009. Or fi mai mulți, mai puțini în prezent, cert e că acum sunt și mai multe soluții.