Fotografii cu viața de zi cu zi a tinerilor din Ucraina pe timp de război

Anastasia Pavlova și soțul ei intenționau să rămână în Kyiv când Rusia a invadat Ucraina pe 24 februarie 2022, dar după două zile a devenit prea înfricoșător. „Dormeam în metrou, aveam atacuri de panică și toată lumea din jurul nostru spunea că va fi bombardat Kyivul”, spune ea. S-au mutat în Ivano-Frankivsk, un oraș din vestul Ucrainei, unde au locuit într-o casă cu necunoscuți. „Eram confortabili, ne-am susținut unul pe altul, dar tot voiam să mergem acasă. Nu mai aveam muncă, citeam constant știrile. Părea că într-o zi o să ne spună că războiul s-a încheiat, dar nu, a continuat.”

Maksym Snizhko, un fotograf din Kyiv, a plecat imediat. A călătorit 50 de kilometri către satul bunicilor împreună cu familia, deși transportul public lipsea, prețurile erau imense la taxiuri, traficul era blocat și la bancomate erau scandaluri pentru bani cash. „Arăta ca un film post-apocaliptic”, spune el. „Dar era realitatea înfricoșătoare.” A petrecut prima săptămână încercând să facă față incertitudinii în timp ce trupele ruse veneau mai aproape.

În ziua a zecea, a condus până în vestul Ucrainei cu prietenii lui, unde a stat până la eliberarea Kyivului, Chernihiv și Sumî, în aprilie 2022. 

„E o senzație că te-ai întors la 180 de grade și tot ce aveai în buzunare ți-a căzut, așa că acum ai nevoie de timp să le aduni”, adaugă GORSAD, un trio de artiști format din Julian, Masha și Vitya, cunoscuți pentru fotografiile vibrante cu tinerii din Ucraina.

„Aproape totul s-a schimbat”, au spus ei într-un interviu prin e-mail. Într-o carte foto nouă și pe contul de Instagram: Stuck in Here, curatoriat de fotojurnalista Orianne Ciantar Olive, Anastasia, Maksym și GORSADO se numără printre tinerii fotografi ucraineni care contribuie la arhiva cu țara lor de baștină înainte și după război. 

„Am fost întotdeauna uimită și revoltată de măsura în care milioane de oameni au putut să-și vadă viețile schimbate peste noapte de câțiva nebuni care ar face orice să conserve sau să obțină anumite interese”, spune Orianne, care a relatat despre consecințele războiul în Balcani și în Orientul Mijlociu.

„Fără civili, fără să poată să-i ia ostatici, fără să-i folosească pe post de scuturi, războaiele n-ar avea niciun motiv să existe. Ei stau la baza conflictelor și în același timp sunt ultimii luați în considerare. Nedreptatea rezultată este intolerabilă. Ne supărăm, condamnăm, dar nimic nu se schimbă, ăsta e cursul istoriei”, spune ea. „Așa că, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să o spunem diferit, să o arătăm altfel, să ne dăm la o parte.”

Prin faptul că a oferit ucrainenilor șansa de a-și construi narativa despre război, Orianne speră să evite senzaționalismul din media mainstream care face prea des exact opusul și îndepărtează oamenii. „Publicul este atât de inundat cu imagini violente, încât multe nu mai ajung să fie văzute”, spune ea despre cum e să vrei să faci ceva care să ajungă la public și să atragă atenția despre conflict. „Am decis să-i surprind și să le arăt imagini care vin din inima războiului, dar fără imagini cu războiul.”

În schimb, Stuck in Here urmărește cultura progresistă a tinerilor din Kyiv, petrecerile din Harkiv, prieteni și iubiți care se îmbrățișează. Sunt momente de bucurie, dar și nostalgice, despre o perioadă demult apusă. „Încerc să imortalizez cele mai vii și mai frumoase momente din viața mea; astea sunt fotografiile cu petrecerile, prietenii, arhitectura, natura și străzile care arată cum trăiește orașul meu, și pur și simplu momente din viața pe care nu vreau s-o uit”, spune Maksym.

Aleksandra, în vârstă de 19 ani, arată o noapte în oraș înainte cu câteva zile de a începe războiul: două fete care zâmbesc sub o cruce neon imensă, în timp ce un grup de băieți arată cu degetul la cameră. Imaginile ar putea fi dintr-o noapte în Berlin sau Londra sau New York, dar sunt fotografii cu oameni care habar nu aveau că urmau să lupte curând pentru o Ucraina independentă - că vor fugi cu familiile și-și vor lăsa viața în urmă. 

O altă fotografă pe nume Anastasia, care are 22 de ani, arată o fotografie cu cupluri care se sărută la o petrecere din Harkiv, sticle de vin goale, mâncare și gustări pe o masă lungă. Se uita la Euphoria în ziua în care Rusia a invadat și aștepta să fie sunată pentru începerea unui job. „Am realizat că toate planurile mele s-au dus pe apa sâmbetei după ce am văzut orașul luminat la 5 dimineața și am auzit explozii și sunete de avioane care treceau pe deasupra casei mele. Rusia invadase Ucraina”, scrie ea în carte. 

Roman, un fotograf în vârstă de 26 de ani din Kyiv, și-a fotografiat prietenii în purgatoriu în timp ce fugeau de pericolul imediat din orașul din vestul Ucrainei. În nuanțe saturate și pe fundalul cu un tapet în dungi, a captat monotonia și instabilitatea războiului, dar și prietenia. „Numele acestui proiect este Stuck in Here” scrie el, „și într-un fel, sunt blocat. Blocat într-o țară fără un viitor cert sau stabilitate, ori o garanție de siguranță fizică. Dar sunt blocat cu cei mai buni oameni din întreaga lume.” Adaugă: „Am vrut să subliniez ceva de care atârnă întreaga noastră țară - oamenii. Militari, medici, voluntari, diplomați, activiști și mult mai multe persoane care fac ce le stă în putință pentru a depăși acest rău îngrozitor. Fără ei, suntem nimic. Fără ei, eu sunt nimic.”

Proiectul este o înregistrare a frumuseții Ucrainei. Fotografii cu natură, cu câmpuri de flori și orașe care îmbină arhitectură baroc-ucraineană, neo-gotică și modernistă. Roma Illechko, o tânără în vârstă de 25 de ani care locuiește în Liov, spune că speră ca imaginile să conserve cultura ucraineană și „creativitatea, nesupunerea și voința oamenilor. Așa pot să contribui și să protejez istoria și cultura țării noastre și să o prezint publicului”.

„Viața e frumoasă, chiar și în vremuri de război”, spune Anastasia Pvalova. „M-am îndrăgostit și mai mult de Kyiv, am început să acord mai multă atenție frumuseții naturii, să observ detaliile. Trebuie să arătăm inamicilor noștri că nu ne pot dărâma. Da, m-am schimbat, lumea s-a schimbat, dar încă vreau să observ lucrurile din jurul meu. Îmi oferă puterea să nu renunț.” L-a citat pe Einstein: „Există numai două modalități de a-ți trăi viața. Prima este ca și cum miracolele nu există, iar a doua ca și cum nu există numai miracole în jur. Eu o aleg pe a doua și vreau să văd miracolele și frumusețea din tot, chiar dacă lumea asta se transformă în iad.”

Stuck in Here pare să accentueze în același timp și frumusețea și ororile. Nu face referire la decesele civililor, care se crede că au ajuns la peste opt mii cinci sute de persoane, sau la crimele în masă, torturi și violuri perpetuate de agresorii ruși în locuri precum Bucha. Dar Orianne crede că publicul este deja atât de inundat cu imagini cu violență încât a devenit imun la ele. Ea speră să arate că „viața obișnuită este terenul comun al umanității, în aceste spații intime putem cuantifica trauma, agresiunea, șocul și mecanismele de supraviețuire.

Sunt adesea spații tăcute sau cel puțin fac mai puțin zgomot decât o bombă sau o rachetă și, cu toate astea, conțin toată inumanitatea și haosul războiului”, spune ea. Imaginile cu normalitatea ajută oamenii să înțeleagă mai bine conflictul, este ceea ce ne unește, spune ea, „este ceea ce ne face să ne spunem nouă înșine eu aș fi putea fi ăla/aia”.

„Stuck in Here: the book” este disponibilă aici.