Cele mai comune mituri pe care le cred românii despre bani și economii

Banii sunt unul din subiectele de discuție cele mai aprinse de la români, pentru că asta se întâmplă în zone unde am copilărit cu toții, într-o formă sau alta, cu trauma sărăciei. Din același motiv pentru care încercăm să ținem cu toții frigiderele pline, deși nu avem neapărat nevoie de toată mâncarea aia, am rămas cu niște frici și obiceiuri financiare care ne fac mai mult rău decât bine.

Cei de la programul de sănătate financiară Banometru au adunat o serie de credințe de genul ăsta de la oameni și le-au analizat, iar rezultatele au fost destul de interesante, pentru că majoritatea nu ne servesc într-un mod bun și rămân un pic blocate în jurul ideii prin care trecem cu toții la un moment dat - aceea că nu merităm mai mult. Cei de la Banometru, un program realizat în parteneriat cu ING Bank, ajută oamenii să uite genul ăsta de credințe și să le transforme într-o idee care ne-ar prinde bine tuturor: „merit o viață mai bună”. Ei fac asta prin sesiuni individuale de coaching financiar oferite gratuit de specialiști independenți, care nu doresc să-ți vândă nimic, (la care te poți înscrie aici) și prin cursuri gratuite online și offline de educație financiară.

În acest spirit, ne-am gândit să explorăm câteva dintre cele mai comune mituri și zicale legate de bani și economii din România, ca să arătăm ce e în neregulă cu ele.

De departe cele mai multe proverbe despre bani din limba română sunt despre cum banul e malefic. Doar că na, evident că aici e vorba de o mică deresponsabilizare, că nu e ca și cum e ceva intrinsec rău în a pune o valoare pe un produs sau un serviciu pe care-l oferi, ci e vorba de ce lucruri extreme ajung oamenii să facă pentru bani din disperare sau lăcomie.

Realitatea e că banii sunt la fel de pozitivi sau negativi pe cât vrea fiecare individ în parte să fie. Sunt investiți în proiecte caritabile, se fac proiecte naționale și internaționale pe asistență socială cu ajutorul lor, pot aduce schimbări pozitive reale în lume atât timp cât persoana din spatele lor vrea asta și, până la urmă, tot pe bază de bani sunt toate discuțiile despre UBI (universal basic income), în care se presupune că toți cetățenii ar primi o sumă care este gândită să acopere toate nevoile lor de bază, fără să afecteze prea tare economia, și apoi fiecare muncește extra, pentru că vrea să acopere mai mult decât acele nevoi. Plus că, ce-ai vrea, să ne întoarcem la troc cu scoici și pietre colorate ca în neolitic?

E o expresie care teoretic are toate motivațiile pozitive din lume, aceea că e bine să ai economii în caz de ceva, un fond de urgență cum ar veni. Prima problemă cu ea e că orice hoț de apartament știe să se uite primul lucru sub saltea, între foile cărților și în toate celelalte locuri „super creative” unde te gândești să ții tu economiile în cash. Pe lângă asta, banii ținuți cash tind doar să se devalorizeze în timp din cauza inflației. Dacă-i ții în depozite măcar scoți o dobândă din ei.

Realist vorbind, dacă vrei să ții cash în casă e bine să ții doar o sumă pe care nu te-ar nenoroci complet să o pierzi, gen 500-1000 de lei, ca să ai pentru un meșter sau un împrumut rapid.

Dar realitatea e că și cei care își țin banii în bancă funcționează tot pe principii destul de arbitrare când vine vorba de economii. Eu țin minte că, acum 10 ani, când abia aveam din ce trăi de pe o zi pe alta, cu 1900 de lei salariu reușeam cumva să-mi țin în cont suma fixă de 10.000 de lei, ca fond de urgență. Eram atât de pesimist și panicat de la traumele legate de sărăcie, încât preferam să trăiesc din salată d-aia de icre industrială (care n-a văzut în viața ei un pește) și covrigi cu tărâțe doar, doar să nu cheltuiesc prea mult. Știi cât am acum în economiile de urgență, după un deceniu și nenumărate măriri de salariu? Exact, tot 10.000 de lei. Aia e suma mea de siguranță psihologică, n-are absolut nicio logică sau sens și-s conștient de asta. 

Experții în educație financiară recomandă ca un fond de urgență real în contul tău bancar să fie calculat în funcție de cheltuielile tale. Să fie un prag psihologic cu care să fii tu ok, iar banii să-i folosești pentru situații neprevăzute: probleme de sănătate, reparații etc. Pe lângă asta, ar fi bine să ai un fond de siguranță în caz că nu poți lucra câteva luni dintr-un motiv sau altul și aici e bine ca suma să se raporteze la câte luni îți ia să găsești un job nou sau cât de complexă e problema de sănătate pentru care ți-ai luat liber. Nu există o sumă fixă, ci depinde de contextul fiecăruia.

Și asta e o zicală destul de veche, care mai nou e vândută de diverși guru sub forma „banii trebuie să circule”. Implică faptul că trebuie să cheltuiești banii imediat cum îi ai, să nu-i lași blocați în economii. 

Pentru mulți, asta înseamnă consumerism deșănțat, pe principiul de you only live once. Pentru alții înseamnă să investească banii în tot felul de scheme care le promit îmbogățire peste noapte. 

Totuși, investițiile serioase sunt o idee bună, dacă visezi să ajungi independent financiar sau să ai încă o sursă de venit pe lângă salariu, dar asta nu înseamnă nici că orice investiție îți garantează succesul. Mulți tratează bursa sau piața de crypto de parcă e vorba de o loterie și genul ăsta de mentalitate are uneori rezultate tragice când ai investit toate economiile tale într-o astfel de schemă. 

E bine să fii cumpătat și să împărți banii astfel încât să fie vorba de o porțiune clară pentru supraviețuire, una clară de economii, un fond de urgență și una pentru investiții. Și e important să te documentezi bine și să fii disciplinat în modul în care investești.

Aici intră foarte multe prejudecăți diferite. Prima ar fi că nu ai cum să faci bani din muncă, ceea ce e complet fals. Sunt foarte mulți oameni atât din domenii white collar cât și blue collar care au reușit să adune din muncă cât să-și înceapă afaceri, să adune de investiții sau să își construiască niște economii substanțiale. 

Sigur, există mereu un factor de noroc și evident ține și de modul în care își gestionează fiecare cariera, dar nu înseamnă că nu se poate deloc, doar că e greu.

Românii au o anumită teamă de datorii care, din păcate, e destul de legată tot de traumele financiare ale copilăriei/altor vremuri. Și asta se aplică și la tradiția care spune să nu începi noul an cu datorii. Există un număr mare de români care se feresc complet de ideea de credite, pentru că li se pare că se îndatorează, ceea ce e o atitudine destul de diferită de majoritatea națiilor din Occident, de exemplu.

Eu dacă nu luam credit probabil încă locuiam cu bunica în Berceni, dar na, evident că fiecare își găsește formula care îi convine. Plus că prefer să plătesc rate decât să mă blochez în chirii. 

Realitatea e că în mare parte din lumea civilizată e ceva normal să te îndatorezi când ești tânăr, ca să te poți bucura de o locuință, o mașină, o vacanță sau chiar și o diplomă universitară, fără să aștepți până ajungi la vârsta în care ai banii în mână să iei ce vrei, dar ai și părul gri și probabil o problemă la genunchi, care nu te mai lasă să te bucuri de toate astea. Evident, asta nu înseamnă că trebuie să te îndatorezi mai mult decât poți acoperi din veniturile tale în timp, de aceea e bine să ai un plan despre cum vei acoperi orice datorie.

Dacă te-ai regăsit în vreunul dintre intertitlurile de mai sus, ar fi bine să pui sub semnul întrebării toate credințele pe care le ai despre bani, ca să vezi dacă sunt adevărate sau îți sunt cu adevărat utile, cum am făcut și eu în acest articol cu ale mele și ale altora. Nu poți modifica trecutul, dar poți învăța să faci alegeri mai bune pentru prezent și viitor.

De-asta mi s-a părut nice că echipa Banometru este alături de oameni cu îndrumare și încurajare, cum sunt și aceste sfaturi gratis de la coach-ul financiar Cornel Ionescu, dacă vrei să înveți să vorbești de bine despre bani și să faci schimbări pozitive în viața ta.