La concertul Ioanei Milculescu am văzut cum muzica ei poate fi pentru ce moment vrei tu din viața ta

Odată cu Ioana Milculescu, pe scena din Control a ajuns și un acordeon, dar și punkul și fragmente din muzica despre care poți doar bănui c-a fost alături de români în ultima sută de ani și chiar mai bine. Pe 21 noiembrie, Ioana a urcat pentru prima oară pe scena din club Control, din București. Și bine a făcut. 

Ioana e artist Culese din Cartier și Bean e producătorul ei muzical. Anul ăsta a fost unul mare pentru ea, dar a început, de fapt, în vara lui 2022, în glo™ Creative Camp la Electric Castle. Atunci a pornit munca la proiectul „IOANA” materializat într-un album și un show live scos în lume pe 23 iulie 2023 la Electric Castle.

Tabăra de la festival continuă inițiativa #RebelsWithaCause a glo™ prin care a oferit deja o serie de oportunități pentru artiști locali prin proiecte care fie le oferă un spațiu de manifestare, fie o scenă digitală prin care să le fie cunoscută munca și creația. „IOANA” e unul dintre produsele născute acolo, un act artistic în care folclorul primește o nouă viață, mixat cu rap și old school. 

„Dragoste pentru old school”, a strigat Ioana pe scena din Control. În public, o fată făcea poze polaroid, că old school nu-i doar într-un fel și când vine vorba de exprimări artistice poate căpăta diverse nuanțe. „Ești nebună, surioară”, i-a zis Max K Ioanei pe scenă. 

În timpul concertului, Ioana a purtat publicul prin punk, rock, hip-hop, influența din folclor și chiar electronică. Ce e old school, de fapt? Poate că-i acel tip de muzică făcută cu pasiune care trece prin generații și în fiecare trezește ceva, orice, dar cu siguranță nu indiferență.

Cât am trăit muzica Ioanei în Control am încercat să înțeleg ce cântă, ca mai apoi, acasă, să-mi dau seama că puneam greșit problema. Cum ziceam, în muzica ei îmbină folclorul cu hip-hop-ul, instrumentele muzicale rudimentare cu cele tradiționale, și vocea ei pusă pe versuri concise, pe alocuri melancolice, cu termeni arhaici și moderni. Așa ar suna, în linii mari, ce s-a auzit marți la concertul din Control. 

În realitate, Ioana a reușit să aducă chiar mai mult decât atât pe scenă și poate chiar o bună parte din sentimentele trăite în glo™ Creative Camp. 

Mulți artiști sună complet altfel live decât o fac în piesele lansate. Și e normal să nu suni la fel ca pe un track înregistrat într-un studio și editat apoi. 

Însă unii dintre ei reușesc să profite de aceste diferențe inevitabile și aduc pe scenă ceva complet nou, care-i ajută să exprime mai mult din esența pieselor. Aduc alte nuanțe față de ce găsești în setul oficial și, la finalul unui concert live, te lasă cu o experiență mai personală și mai profundă din arta lor.

Așa a fost și în cazul Ioanei marți.

Dincolo de inflexiunile vocii ei dure, care făceau muzica folclorică să sune atât de bine în combinație cu versurile rap, a surprins și prin niște influențe din alte zone. 

Fiecare piesă părea să aibă câteva secunde care te băga într-o altă stare, într-un alt gen muzical. Și cam asta e ceea ce-i făcea și pe oamenii din public să aștepte cu nerăbdare următoarea piesă: nu puteai prezice niciodată ce urmează după fiecare șir de aplauze.

Toate influențele pe care le-a adus Ioana în piesele ei par să vină dintr-un amestec neconvențional de genuri. Și, la prima mână, n-ai zice că ar putea să sune bine. Dar Ioana le-a integrat natural pe toate, prin punți de legătură între strofe și interacțiuni cu publicul.

Au fost momente în care interpretarea îți dădea impresia că ești la un concert rock. Atât prin ritmul piesei, cât și prin vocea răgușită și versatilă a Ioanei, care se potrivește pe acest gen muzical.

Au fost și momente în care podeaua răsuna ca la un party de techno. Asta ar putea fi încă o dovadă că muzica din folclorul românesc poate suna bine în combinație cu orice gen, atât timp cât exprimi ceva mai mult prin versuri și voce.

Penultima piesă a fost așa. Oamenii au sărit pe ritmurile de techno și au cântat la unison cu Ioana.

„Doru’ ca pădurea” a fost ultima piesă cântată și cea care a produs cea mai multă emoție. E cântecul care te face să înțelegi pe deplin conceptul de „baladă urbană”. Ai versuri și rimă de muzică folclorică, precum: „De-ar fi dorul ca pădurea / Eu l-aș tăia cu securea”, cântate pe un instrumental eclectic… ? Am căutat alt cuvânt, dar nu știu dacă chiar aș găsi unul care să cuprindă.

Piesa asta din final putea la fel de bine să fie despre sex și viață, dar uneori poți să nici nu faci diferența între cele două.

Pentru a urmări întreaga călătorie artistică și pentru a vedea rezultatele colaborării artiștilor urmărește @glo_romania pe Instagram.

*(18+) glo™ este un produs cu potențial de risc redus destinat consumatorilor adulți de produse din tutun sau nicotină.