Am întrebat cei mai cunoscuți vloggeri din România ce fac când nu apar pe YouTube

(Foto via contul de Facebook Matei Dima)

Nu știu alții cum sunt, dar eu mă îngozesc când realizez câtă lume vede mizeria mea, chiar și la cea mai mică și inocentă postare. Și tu, dacă ești ca mine, tresari măcar un pic când primești un like de la o mătușă, pe care nu ai mai văzut-o din clasa a cincea, sau după ce un străin îți zice că ai probleme cu silueta, dacă îți faci poze la mâncare. Și, că tot am ajuns la străini, a fost șocant să fiu înjurată de oameni care nu aveau nicio treabă cu mine cât timp am făcut o emisiune pe YouTube cu Mikey Haș. Tind să țin minte înjurăturile și nu laudele. Bine că nu a avut multe episoade.

Da, e cam aiurea cu Internetul. Dar sunt și oameni care din asta trăiesc – vloggerii. Iar lor li se întâmplă multe. De la faimă, până la aprige molestări virtuale. Ca să înțeleg cel mai bine cum stă treaba asta cu viața online de la niște oameni care din asta trăiesc, m-am pus pe treabă și-am vorbit cu șapte vloggeri români, pe care i-am ales de pe topvloguri.ro, ca să văd cum funcționează viața lor între valurile de hatereală de pe Internet.

VICE: Ce ai ieșit din școală?
Matei Dima: Am ieșit entertainer, pentru că și în liceu am făcut teatru prin Constanța, apoi iar teatru la facultate, în State. Acolo am făcut și Relații Publice, unde am învățat tot despre PR, management și marketing, care se leagă bine cu entertainment-ul. În timpul masteratului, am învățat să regizez și să produc. Iar când s-au terminat toate astea, le-am combinat într-o superputere, și anume să fiu entertainer.

OK, ce joburi ai avut după aia?
Primul meu job mare a fost în cantina facultății, unde am stat vreo trei ani. Îi spun mare job, pentru că din el trăiam. În ultimul an de facultate, am lucrat ca recepționer la o sală de sport unde erau multe terenuri de tenis, squash. Se făcea și aerobic. Eu eram un fel de model, pentru că primul pe care îl vedeau oamenii eram eu, în recepție. Și ziceau: „Mamă, mamă, cât de bine arată ăsta. Vreau și eu aici la sală". Bineînțeles că sunt ironic. În timul masteratului, am avut mai multe tipuri de joburi: de la dus cafeaua regizorului, la cărat cabluri, la condus, second AD, first AD și tot ce înseamnă joburi pe platourile de filmare.

Ce faci în viața ta cotidiană?
Foarte multe. Dacă nu filmez, încerc să manageriez, să merg la filme- ca studiu, încerc să bag și sport pentru sănătate și pentru imagine. Cam toate sunt legate.

Cum vezi activitatea ta în vlogging?
Cred că am prins un moment foarte bun în România și în lume vis-a-vis de internet și de perioada asta în care poți să-ți expui ideile și scenariile într-un mediu primitor, cu toate ale lui: Facebook, YouTube, Instagram. Lumea îți poate consuma ideile de acolo, nu trebuie să fii actor, să fii regizor cunoscut și așa mai departe. Adică sunt cumva #blessed. Sunt foarte mega ultra norocos că trăiesc în perioada asta și am reușit să acumulez toată experința asta care, combinată cu pasiunea, a făcut să iasă ceva frumos despre care cred eu că o să și țină.

Cât de greu e să fii expus pe YouTube?
E într-adevăr greu să fii expus. Lumea te percepe într-un fel: cum te-au văzut ei, în video-urile în care te-au văzut ei. Eu fac și multe video-uri, iar lumea își face fel de fel de impresii, care mai de care mai diferite. Omul din spatele tuturor ăstora nu este chiar cel care joacă diferite roluri. De multe ori, când pornesc o discuție, omul din fața mea are o părere preconcepută. Dar sunt și lucruri frumoase. Ca atunci când vine cineva la tine și îți mulțumește că îi faci ziua mai frumoasă și îți urează succes pe mai departe. Mai e și bine când ți se dă masă la restaurant mai repede, că te recunoaște personalul.

Cum ții la hatereală?
Haterala o s-o înțelegi abia după ce ai fost expus la ea un an. La început, o iei în serios, după care îți dai seama că tot hate-ul care îți este adresat este de fapt o formă de nesiguranță a omului care se ia de tine. E o chestie psihologică, de care am vorbit de multe ori. Noi, când vedem ceva mai bun, căutăm o scuză în primul rând. Și eu fac asta, și tu, toată lumea. Dacă vezi că unul face ceva mai bun, începi cu: „Ah, nu. A avut noroc. L-a ajutat ăla și d-aia." Cauți o scuză ca să poți să dormi mai bine. La mine multe din comentarii sunt legate de faptul că sunt chel, de la d-aștia cu părul des care zic: „Da, ăsta face ce îi place lui, face bani din asta și trăiește cu o groază de fete frumoase, dar nu e cu părul des ca mine, deci pot să mă culc. Sforrr."

Care e cel mai oribil mesaj pe care l-ai primit vreodată?
Cel mai oribil mesaj pe care l-am primit vreodată a fost de la o fată care a zis: „Hey, Bro. Te apreciez mult, dar să știi că tu pronunți mereu eu și se pronunță ieu." Am vomitat.

Cât crezi că o să faci asta cu viața ta?
Nu știu neaparat dacă o să continui să fiu influencer online, dar o să rămân în entertainment sub o formă sau alta, pentru că e păcat. Am acumulat multă experință, știu ce trebuie să fac, știu cum pot să ajut. Pot măcar preț de câteva minute sau ore să fac seara mai fericită și mai haioasă oamenilor și o să vreau să fac asta în continuare.

VICE: Ce ai ieșit din școală?
Anne-Marie Chelariu: Un adolescent cu suficientă încredere în sine cât să plece la patru sute de kilometri de casă, în „jungla Capitalei", dar suficient de confuz încât să-l ia anxietatea: bă, ejnieboon, ce caut eu aici? Ce fac cu viața mea?

În ce domenii ai lucrat?
Internship-uri, voluntariat, advertising, comunicare, online.

Ce faci în viața ta de zi cu zi în afara vlogului?
Mă dau cu bicicleta, mă cațăr pe dealuri, observ reacții, ghicesc gânduri, râd, urmăresc, iubesc, mă bucur. And I also poop. Nu pot s-o zic pe românește, deocamdată. Căca-m-aș.

Care-i perspectiva ta asupra fazei cu vloggingul?
Fac bine atât timp cât nu fac rău. Nici nu știu dacă-s în stare să fac rău, la propriu. Mai hateresc, oameni suntem, mă mai frustrez, mă activez full Moldavian pe oameni pe care nu-i cunosc, în sufrageria mea din Alba Iulia, că traiul și expunerea pe YouTube vin cu rahaturi. Dar, la finalul zilei sunt bine cu mine, gen.

Cum e să fii așa expus?
Depinde în ce zile mă prinzi. Dar, din moment ce a fost o alegere personală, nu prea pot să mă plâng că-i greu, ci maxim că oamenii ar putea să fie un pic mai isteți, civilizați, toleranți și amuza(n)ți, nu?

Cum ții la hatereală?
Țin și-mi și place să joc în horă, în ultima vreme. Dacă nu-i vreun bolnav care spumegă și pe care trebuie să-l blochez sau să-l reclam, țin la hatereală. E în fișa postului.

Care e cel mai orbil mesaj pe care l-ai primit vreodată și cum ai reacționat?
Violuri, bătaie, morți&răniți. Amenințările cu violul sunt oribile și la îndemâna oricui posedă o tastatură, dar nu și-un creier funcțional. Tre` să fii dereglat rău să spui lucrurile alea unei femei. Când văd câte un comentariu de genul ăla, intru într-un film la finalul căruia zic, vorba Stelei, am fost smardoaică. Apoi beau un pahar mare de apă și continui să scrollez prin comentarii.

Cât crezi că o să faci asta cu viața ta?
Cât mă duce capul să mă adaptez și cât o să simt că am ceva de zis, de schimbat, de îndreptat sau de arătat cu degetul.

VICE: Ce școli ai terminat?
ZMENTA Mihai: Sunt o combinație de mai multe feluri. Am terminat un liceu cu profil economic, specializare turism și alimentație publică, adică învățam de la economie, marketing, management și resurse umane, până la industria berii, cum se realizează un mise en place și multe multe alte lucruri. Am încercat să fug de matematică după generală și am dat de mă-sa matematicii în liceu. După, am ajuns la jurnalism, la UBB Cluj, am ajuns și eu pe la începutul lui decembrie, iar după o săptămână m-am lăsat. În următorul an, am mers la Științe Politice (am zis că poate învăț chestii legate de consultanță în domeniul politic), după primul semestru am uitat că sunt la facultate și n-am mai ajuns în sesiune. Așa că nu e relevant ce am ieșit din școală, am învățat foarte multe prin muncă, pe principiul: Practica este mama învățăturii.

Pe unde ai muncit?
Nu am fost angajat niciodată și nici nu cred că aș putea. Când am primit în clasa a treia primul calculator (cu condiția să citesc romanul Shogun, oribile zile de așteptare și chin) am zis că televizorul ăsta cu telecomandă imensă o să-mi producă bani. Și, până acum un an, lucram ca freelancer.

Prin clasa a cincea deja făceam site-uri, html/css/php/mysql le păpam pe pită. Aveam și site-urile mele (muzică, jocuri, filme), unde alții încărcau conținut și își puteau pune bannere de reclamă să-și facă bani, iar cele mai bune zone erau ale mele. În premieră, recunosc că aveam cam cele mai vizitate site-uri de muzică, manelele aduceau mult mult trafic și atunci.

Ce s-a întâmplat cu ele?
După vreo trei-patru ani le-am vândut, Adsense-ul nu mai accepta site-uri de genul, torrentele și platformele de streaming prindeau viață și așa m-am apucat de scris și fotografie mai comercială. Din 2008 până în 2012 am scris pe blog, începusem să mă maturizez, țin minte că am dat un boom cu un articol în 2010 parcă, 30 000 de unici într-o zi. În timpul ăsta, am lansat și un site de evenimente cu un prieten și am ajuns să mă ocup câțiva ani de cluburi, trei nopți pe săptămână eram în cluburi și pub-uri, iar în restul zilelor mă ocupam de marketing-ul unor afaceri locale.

Apoi ai lucrat în comunicare politică.
Da, am ajuns să lucrez în 2012 în campania primarului Cătălin Cherecheș (da, cel urmărit de DNA). Pentru mâncătorii de rulmenți, la atât s-a rezumat relația mea cu primarul, că după ce am ajuns cunoscut, lătrau niște unii că sunt slugă, că am avut afaceri cu primăria, că am făcut averi și palate, deși în ultimii ani mă întâlnisem cu el de câteva ori întâmplător.

Dar am ajuns la o concluzie, românul înțelege că, dacă ai lucrat și ai rămas în relații bune cu un client, iar clientul să zicem că omoară un om după opt ani, și tu ești automat criminal. La fel, când i-am adus actualului președinte, Klaus Iohannis, o sută de mii de like-uri la pagină în două zile, după ce am postat primul selfie cu el în campania electorală. După ce a dat-o și dumnealui în bălării și am început să-mi schimb părerea, au sărit toți de parcă l-am ridicat în slăvi 24 de ore din 24, dar eu doar postasem o poză cu el.

De un an și ceva, administrez o agenție de publicitate cu idei foarte ciudate și de consultanță în domeniul politic și încercăm să arătăm că se poate face treabă faină și din provincie.

Ce faci în viața ta de zi cu zi în afara vlogului?
Nimic interesant, mă relaxez foarte mult lucrând. Mă trezesc devreme, la șapte ies cu câinele la plimbare, iar de la opt jumate până seara sunt la birou.

Cum vezi tu ceea ce faci?
O bună perioadă îmi plăcea să fac vlog-uri, e un fel de actorie, oricui i-ar fi plăcut să știe că sute de mii de oameni se uită la tine. Făceam ce ziceau oamenii. Își doreau să vorbesc despre gâdilarea porumbeilor, bun, despre asta băteam câmpii. Până când am realizat că nu mă mai reprezintă și am zis gata. Să fii vlogger e o meserie foarte faină, de asta vreau să mai fac, dar în altă formă.

E greu să fii expus?
Nu, poți să arăți lumii ce vrei tu. Atâta că e greu la început, când te transformi dintr-un anonim într-un om cunoscut într-un timp foarte scurt. Nu ești vedetă, nu ai un management, și înveți singur să te descurci. Cum să comunici, ce să faci, cum să faci. Și asta e și cheia succesului în domeniul ăsta, totul e natural, ești tu singur și oamenii care te urmăresc.

Cum ții la hatereală?
Simplu, când sunt foarte ocupat nu bag haterii în seamă. Dar când am timp liber și vreau să mă distrez, adică foarte rar, le răspund, ba la mesaje, ba la comentarii. Nu trebuie să pui la suflet nimic. Înveți din părerile constructive și atât. Dacă am sta toți să ne supărăm și să fim triști din cauza celor zise de X, Y sau Z, numărul de sinucideri trebuia să crească de mult.

Spune-mi un mesaj oribil care te-a marcat.
Nu înțeleg ce vrei să spui prin oribil. Îmi plac puștii de 8-13 ani care mă înjură, că le-am zis acum ceva vreme că, dacă înjură, nu-s mai șmecheri. Probabil ar funcționa psihologia inversă, înjurați mă cât mai mult și cât mai multe persoane! Înjură-ți prietenii, părinții, profesorii, bunicii! Arată-le cât de șmecher ești!

Cât crezi că o să faci asta cu viața ta?
Cred că mult și bine, mai ales că în curând o să lansăm producția noua. Nu cred că mai există prea multe vlog-uri, toți se îndreaptă spre emisiuni online, și-s diferențe mari. Având în vedere conceptul pe care vreau să-l lansăm, cu episoade zilnice și cât de mult conținut avem la dispoziție, mă gândesc că o să-l producem câțiva ani. Poate-l băgăm și pe tv.

VICE: Ce ai ieşit din şcoală? 
Mikey Hash: Un om sictirit şi fără direcţie în viaţă, dar dacă te referi la diplomă, sunt economist cu licenţă în afaceri internaţionale.

Ce-ai lucrat până acum?
Am fost DJ, cam șapte ani. Am fost tehnician la Nissan, unde am lucrat un an, şi ultimul job a fost de economist la un cabinet de insolvenţă din Deva.

Ce faci în viaţă ta de zi cu zi, în afară vlogului?
În primul rând, aş vrea să discutăm puţin despre semantică cuvântului Vlog. Eu nu fac doar vloguri. De fapt, din tot ce produc eu pe internet, cam 10-15% sun efectiv vloguri. În rest producem emisiuni, internet shows. Doza de Hash, Doza iT, Trending Topx, toate astea sunt emisiuni. Singurul „Vlog" pe care îl fac regulat, este „Viaţa cu Hash" . Deci, din acest punct de vedere, în cea mai mare parte a timpului nu sunt vlogger, dar înţeleg de ce oamenii tind să folosească acest termen. E mai simplu să atribui titlul de „vlogger" unui creator de content, pentru că, în accepţiunea comună, „vloggerul e ăla care face filmuleţe pe internet". Exact din cauza asta se creează confuzii şi sunt trecuţi cu titlul de vlogger nişte entertaineri care nu au nicio treaba cu asta. Doar pentru că mai postezi şi câte un clip pe tube din an în paşte, nu te face vlogger. Ok, dar hai să îţi răspund la întrebare: În ultima vreme, mare parte din zile mi le petrec la studioul nou pe care îl construim. În rest, stau mult cu mailul în faţă, discut posibile colaborări cu clienţii, mă ocup de managementul afacerilor pe care le am şi mai ies la un vin seară cu prietenii.

Ce crezi tu despre ceea ce faci în domeniul ăsta?
Am o părere foarte bună despre mine şi despre domeniul în care activez. Evident, consider că mai am foarte multe de învăţat, însă starea generală este una de mulţumire şi apreciere. Conţinutul online este noul standard şi în viitor doar va creşte şi se va diversifica.

E greu să fii expus așa online?
Ştiu. E interesant, e cool, dar mai e şi stresant uneori. Te obişnuieşti cu privirile permanente ale oamenilor oriunde mergi. Plus că mai sunt şi beneficii în a fi o persoană cunoscută.

Cum ţii la hatereala?
Ţin. Mă mândresc cu faptul că nu prea îmi pasă ce crede lumea despre mine. Acestea fiind spuse, nu neg că au mai fost momente în care simţeam nevoia să răspund unui mesaj primit pe Facebook, că să îi dau o lecţie. Dar de cele mai multe ori, după ce îl scriu şi mă descarc, îl şterg fără să îi dau send.

Care e cel mai nasol mesaj pe care l-ai primit vreodată şi cum ai reacţionat la el?
Probabil cele mai nasoale sunt de la persoane care efectiv suferă din cauza micilor tale succese. Mi se pare cea mai tristă situaţie aceea în care o persoană ţine să îţi spună că un clip făcut de tine este unul dintre cele mai nasoale şi dăunătoare lucruri de pe planetă. Când, de fapt, cu toţii ştim că nu e şi că aceste vorbe vin din propria sa frustrare. De obicei, încerc pe cât posibil să ajut astfel de oameni să înţeleagă faptul că nimeni nu ar trebui să fie sursa nefericirii lor. Deci, nu am cum să iau în serios mesajele oribile, pentru că nu le consider un feedback constructiv.

Cât crezi că o să faci asta cu viaţa ta?
Ce fac eu evoluează şi se transformă în permanență. De obicei, fac ce îmi place şi ce simt. Unde mă va duce asta şi cât o să dureze, habar n-am. Tot ce ştiu e că, până acum, urmatul pasiunii m-a adus bine.

VICE: Ce ai ieșit din școală?
Ilie Bivol: Am absolvit o școală și am intrat în altă școală care se numește viața!

Dar ce joburi ai avut?
Am lucrat fotograf de nunți, după am lucrat la un evreu opt luni, ca Freight Broker.

Ce faci în viața ta de zi cu zi în afara vlogului?
Petrec timpul cu familia și privesc seriale.

Ce părere ai despre tine, prin prisma fazei cu vloggingul?
Cred că e ceva tare cool și greu în același timp, pentru că nu e chiar așa ușor să-ți expui viața ta de zi cu zi pe internet. Primești multe critici, if you know what I mean. Am o părere bună despre mine, dar în același timp realizez că am încă multe de învățat.

Cum e să fii expus așa pe YouTube?
Da e greu! Sunt mulți care văd doar 13 minute sau cât durează un vlog. Mulți dintre abonații mei nu văd tot contextul zilei mele și încep să mă critice. Dar e ok, m-am deprins deja cu asta. Cel mai nașpa e când mănânci și vine un admirator care te roagă să faci o poza cu el.

Cum e cu hatereala?
Sincer să spun, eu deja am imunitate la comentariile de hate, nu le iau în serios. Când citesc un comentariu de hate, îmi dau seama că persoana care suferă e cea care scrie aceste cuvinte. Când faci un rău întodeauna te vei simți nașpa. Câteodată chiar mai nașpa decât persoana care a primit răul (viața e un bumerang).

Cât crezi că o să faci asta cu viața ta?
Până mă voi plictisi.

VICE: Ce ai ieşit din şcoală? 
Horațiu Cuc: Am terminat liceul la profilul Matematică-Informatică, dar pentru că excelam la limba Engleză (sau cel puţin aşa credeam eu) am optat să plec din zona mea de confort, într-un oraş mai îndepărtat. Am ales Timișoara, în detrimentul Clujului, care era la o distanţă mică de mine. La Timişoara am făcut Facultatea de Litere, iar acum fac cu totul altceva. Dar, pentru mine şcoală în general, a reprezentat o experienţă care mă ajută şi în momentul de faţă.

Lucrezi ceva pe lângă vlogging?
Sincer, nu prea am avut job-uri, dar am făcut în schimb voluntariat. Am fost membru timp de doi ani şi jumătate în cea mai mare organizaţie din Timişoara (OSUT - Organizaţia Studenţilor din Timişoara), ba chiar din ţară. Ulterior, în ultimul an şi jumătate de voluntariat, am fost comisar PR în cea mai mare alianţa studenţească din România (ANOSR), în principiu pot să spun că job-ul meu a fost de PR.

Dar ce faci în viaţă ta de zi cu zi, în afară vlogului?
Grea întrebarea asta. Pe lângă faptul că stau aproape non stop la studio, acasă stau cu cea mai mare vloggeriță din ţară, cu Bianca Adam aka Tequila. În concluzie, fac vlog 24/24.

Ce părere ai despre tine, ca vlogger?
În primul rând, ştiu sigur că eu, împreună cu băieţii (Adrian Popescu şi Emanuel Popescu), facem treaba foarte bună, de aici rezultă şi cei opt sute de mii de abonaţi pe care îi avem în prezent pe YouTube. Dar despre mine personal, nu am o părere prea bună, ştiu că pot mai mult de atât, dar de multe ori nu am timp să fac exact ce vreau eu să fac. În următorul interviu cel mai probabil o să-mi schimb părerea vizavi de mine, pentru că ştiu că voi ajunge acolo unde vreau.

Cum e să-ți vadă toată lumea viața pe YouTube?
Nu pot să zic că e foarte, foarte greu, pentru că nu putem să ne comparăm cu industria din USA, de exemplu. Acolo oamenii sunt mult mai fanatici, iar dacă află unde stai, poate să iasă destul de urât. Dar, şi noi mai primim vizite de la „fani". Folosesc ghilimelele, pentru că nu îmi place termenul asta. Fan eşti în momentul în care te comporţi şi arăţi că idolul tău. Dar uneori, când mai am momente triste, merg de nebun pe stradă, cu muzică în căşti şi de fiecare dată se întâmplă să mă oprească oameni să mă felicite, să facă poze cu mine, să le dau autografe, iar în momentul ăla parcă tristeţea dispare. Atunci realizezi că faci o treaba foarte bună şi că nu poţi să ai un „job" mai bun decât ăsta; să faci ce îţi place şi să fii apreciat de atâta lume.

Cum ţii la hatereala?
La început, mă deprimam când vedeam comentariile care mă vizau strict pe mine (de ex: „Cucu ăla nu ştie să cânte."), dar cu timpul mi-am dat seama că nu trebuie să pun la suflet, iar unele mesaje mă ambiţionează să devin din ce în ce mai bun.

Care e cel mai nasol mesaj pe care l-ai primit vreodată şi cum ai reacţionat?
Nu ştiu să zic un mesaj care a fost atât de oribil, încât să mi-l amintesc, vă daţi seama că au fost o grămadă. Dar cele mai frecvente erau: „Cucu, lasă-te!", „Nu o să ajungeţi nicăieri cu proiectul ăsta", „Vorbiţi despre cocalari, dar voi sunteţi cei mai mari cocalari". De foarte multe ori îmi vine să le răspund foarte dur, dar după aceea mă gândesc că nu are rost să îmi bat capul cu lucrurile astea, în timpul ăla pot să fac ceva creativ sau pur şi simplu să mă relaxez.

Cât crezi că o să faci asta cu viaţă ta?
Aici nu ştiu ce răspuns să dau, probabil toată viaţa. O să fiu întotdeauna în sfera asta, chiar dacă o să fac muzică, regie sau orice altceva.

VICE: Ce ai ieșit din școală?
Laura Giurcanu: Abia anul trecut am terminat liceul și sunt studentă la Facultatea de Psihologie, să vedem ce-o să iasă.

Dar ce joburi ai avut?
Am lucrat ca model de la 13 ani, am călătorit mult și am pozat pentru diferite branduri.

Ce faci în viața ta de zi cu zi în afara vlogului?
Ma plimb mult prin oraș cu căștile la maxim, merg la sală, vin prietenii la mine și povestim. Și mă uit la foarte multe seriale.

Ce crezi tu despre ceea ce faci în treaba asta cu vloggingul?
Mie mi se pare ca sunt reală și pe bune, sunt sinceră mereu și onestă, chiar dacă uneori nu e cea mai buna variantă.

E greu să fii expus?
Da, dar asta mi-am ales și asta mi-am dorit, deci nu am voie sa ma plâng.

Cum ții la hatereală?
Băi, eu credeam că sunt ok și că nu-mi pasă ce spune lumea. Asta a fost până când am citit zeci de comentarii rele laolaltă și mi-am dat seama că te atinge oricum ai fi. Acum a mai trecut timp de când m-am apucat de treaba asta și m-am obișnuit, nu mă mai interesează decât părerile bune.

Care e cel mai oribil mesaj pe care l-ai primit vreodată și cum ai reacționat?
Amenințările cu moartea sunt cele mai rele, adica WTF, FRATE! DE CE VREI SA MOR? Cred că trebuie să fii foarte frustrat ca să dorești răul unui om pe care nu-l cunoști.

Cât crezi că o să faci asta cu viața ta?
Câțiva ani buni de acum. Wish me luck!