Golanii din Disneyland

Emblemele de pe spate ale membrilor clubului social Neverlanders. Când cineva e acceptat în grup, își alege un personaj Disney care îi reprezintă personalitatea și primește emblema corespunzătoare. Fotografii de Jamie Lee Curtis Taete

Mă aflu în fața Muntelui Spațial și-mi fac griji că n-o să reușesc niciodată să găsesc Clubul Social Neverlanders. E o duminică obișnuită de noiembrie în Disneyland – e soare, frumos și plin de turiști – și mă tem că o să-i ratez. Mi-au spus că o să apară în costumele lor specifice, dar mulți oameni poartă costume cu personaje Disney. Apoi îi văd venind deodată și-mi dau seama că n-aș fi avut cum să-i ratez.

Sunt o gașcă de vreo treizeci și vin spre mine prin mulțime. Poartă urechi de șoarece și pălării handmade și mulți dintre ei au tatuaje – arată ca o gașcă de bandiți sau un cult postapocaliptic care-l idolatrizează pe Mickey Mouse. Fiecare membru are o emblemă cu personajul care-i reprezintă personalitatea – cuplul de treizeci și ceva de ani care a fondat clubul, Angel și Cindy Mendoza, sunt Donald și Daisy Duck.

Oamenii din jur le fac poze de parcă ar fi vedete. Copiii îi arată cu degetul, adulții se holbează. Angel dă din umeri și spune că s-au obișnuit deja cu asta. Când faci parte din cel mai mare fanclub Disney din lume și afișezi asta, evident că lumea o să-ți arunce priviri ciudate.

De la stânga la dreapta: Leah, Taylor, Angel și Jessie.

Azi e o zi specială pentru Neverlanderi pentru că vor invita alți doi oameni noi în club. E greu să devii membru, iar în timpul procesului de înscriere, trebuie s-o arzi prin parc luni de zile împreună cu cei doi Mendoza și gașca lor de cincizeci de membri. Trebuie să fie siguri că noii veniți se potrivesc în grup și că sunt destul de devotați față de Disney.

Sara și Taylor, tânărul cuplu, au trecut procesul de votare și, îmi șoptește Cindy, vor fi anunțați în seara aceea la Petrecerea Pălărierului Nebun. Cei doi parteneri încă nu știu asta și sunt mai tăcuți decât restul. E evident că încearcă să se poarte cât mai bine în speranța că vor primi și ei câte o vestă cu emblema corespunzătoare, care va marca introducerea lor oficială în clubul Neverlanderilor.

Dar înainte să treacă la treburi serioase, fac ceea ce fac ei de două ori pe lună în grup: se bucură de Disneyland. Eu stau între Angel și Cindy într-o barcă, muzica ne bubuie în urechi din toate părțile, iar ei îmi povestesc cât de mult iubesc Disneyland și mai ales cât de mult îl iubesc pe Walt Disney.

Angel îmi spune că Walt a construit ceva de care se poate bucura oricine, indiferent de vârstă – un loc în care imaginația aleargă liberă. Walt a spus la un moment dat: „Credem în ideea noastră – un parc pentru familii în care părinții și copiii se distrează împreună”, iar Neverlanderii cred și ei în egalitarismul ăsta, oricât de ciudat s-ar uita lumea la ei. Angel spune că aspiră să ajungă și el ca Walt – un om de afaceri grozav și un soț și tată minunat. Angel spune că la Disneyland își formează amintiri la care se gândește oricând cu plăcere. Poate unora parcul li se pare aglomerat, scump, caraghios sau corporatist, dar pentru membrii clubului e cel mai fericit loc de pe Pământ.

Un tatuaj cu Walt Disney pe piciorul unui Neverlander

Există de zeci de ani oameni obsedați de Disney, care colecționează insigne, memorează informații despre filme și personaje, formează comunități online și se întâlnesc anual la convenția fanilor. Dar fenomenul cluburilor sociale Disneyland – grupuri de superfani care organizează excursii frecvente în parcul de distracții și-l privesc ca pe o a doua casă – e relativ nou.

Cuplul Mendoza spune că Neverlanders, înființat în 2012, e primul club social de acest gen. Pe vremea aceea își duceau cele două fetițe în parc de mai multe ori pe săptămână – un lux pe care și-l puteau permite datorită programului Disneyland pentru Deținătorii de Permis Anual, care le oferă un discount foarte mare vizitatorilor care vor să viziteze parcul de multe ori pe an. Inspirația le-a venit când ascultau un podcast pentru fani devotat parcului Disneyland care a menționat despre un protest public împotriva unui program pe care Disney anunțase că-l va implementa. Programul urma să facă permisele mai ușor de procurat de către persoanele cu venituri mici și astfel parcul s-ar fi putut popula cu persoane mai puțin plăcute și dorite.

„Vorbeau în emisiune despre tineri rebeli, despre persoane tatuate”, a spus Angel. „Ne-am simțit vizați și răniți pentru că noi eram exact genul de persoane cu venituri mici și aveam tatuaje. Disneyland are scopul de a oferi divertisment pentru toată lumea, indiferent de clasă, statut financiar, partid politic sau religie. Așa că ne-am gândit să adunăm la un loc cu ajutorul rețelelor sociale necunoscuți care aveau același interes pentru parc, Walt și lumea Disney în general.”

Neverlanderii

În scurt timp și-au făcut și vestele de blugi și au început să se conecteze cu alți fani prin Instagram. Mulți oameni au vrut să se alăture și cuplul Mendoza a conceput un sistem de adăugare a membrilor noi. Clubul e în căutare de oameni care merg des în parc și postează pe Instagram și alte platforme sociale. Membrii actuali comunică online cu cei care doresc să devină fani, îi invită pe cei pe care îi plac la Disneyland și cei câțiva norocoși primesc câte o vestă Neverlanders. Sistemul le poate părea caraghios celor care nu fac parte din el, dar clubul chiar e serios în privința dragostei pentru Disney. Neverlanderii urmează un itinerar creat de ei în zilele în care umblă prin parc împreună și au diverse reguli. Încă n-au dat pe nimeni afară din club, dar sunt dispuși s-o facă, dacă e cazul.

Procesul strict de înscriere a contribuit la crearea unor noi astfel de cluburi sociale. Main Street Elite, ai cărui membri se îmbracă similar cu Neverlanderii și au o filosofie similară, a fost înființat de Michael Stout, un tip în vârstă de 25 de ani care e de părere că Neverlanderii sunt prea exclusiviști. Au apărut între timp și alte cluburi sociale de același gen, printre care Wonderlanders, Black Death Crew, Pix Pack, Jungle Cruisers și Hitchhikers. În total, există nouăzeci de astfel de cluburi. Unele conțin câte o familie de patru persoane, altele un grup de peste o sută de oameni.

Neverlanderii se plimbă pe Main Street, USA, Disneyland.

Nu tuturor le place grupul de tineri tatuați care invadează Disneyland, plini de insigne și embleme. Un angajat care lucrează în parc de peste zece ani mi-a spus că nu înțelege de ce oamenii ăștia simt nevoia să-și exprime dragostea pentru Disney într-un mod atât de exclusivist și intruziv. El și colegii lui sunt de părere că cei doi Mendoza și gașca trăiesc o fantezie concepută pentru copii și sunt un pic caraghioși și siniștri – mulți vizitatori întreabă dacă sunt o bandă de golani și dacă ar trebui să se ferească de ei.

„Știu sigur că forțele de securitate ale parcului sunt cu ochii pe ei și cred că ar trebui să-i trateze ca pe o bandă de golani pentru că acționează în haită”, a spus el. A adăugat că parcul trimite mereu paznici îmbrăcați în civil pentru a supraveghea cluburile sociale.

Un articol lung din OC Weekly (care a fost scris în timp ce lucram și eu la acest articol) conține acuzații făcute de un vizitator frecvent al parcului cum că unii membri ai clubului sar gărdulețele din anumite zone și fumează iarbă înainte să se dea în tiribombe. În plus, mai mulți fani Disney care nu fac parte din club au început să copieze ținutele membrilor clubului, dar nu le-au adoptat și comportamentul pașnic și decent, așa că fac de râs întreaga mișcare.

Mai sunt și fani Disney care urăsc cluburile și le insultă adesea pe rețelele sociale. În septembrie, un club anti-cluburi sociale pe nume WigWagsSC a lansat un zvon că membrii acestor cluburi sociale s-au luat la bătaie într-un restaurant din parc.

„Prietenii noștri de la securitate din Disneyland ne-au dat detalii despre două cluburi rivale de fani Disneyland”, susțineau WigWagsSC pe contul de Twitter.

Neverlanderilor le plac tatuajele și Disneyland, așa că le combină.

Liderii cluburilor sociale neagă astfel de povești și spun că sunt niște vizitatori impecabili.

Atât Main Street Elite, cât și Neverlanders susțin că respectă regulile parcului, ba chiar îi avertizează pe angajații parcului dacă îi văd pe alții că se poartă urât, se bagă în față la coadă sau alte tipuri de comportament dubios.

În secțiunea de comentarii la articolul acuzator, un cititor care susține că a fost angajat la Disneyland a apărat cluburile. „Sunt unii dintre cei mai drăguți vizitatori pe care i-am văzut vreodată în parc”, a scris el. „Mereu mă salutau și mă întrebau cum îmi merge, erau foarte politicoși, chiar dacă arătau neconvențional pentru niște vizitatori ai parcului.”

Când l-am întrebat pe Angel despre eventuale conflicte între cluburile sociale, mi-a spus că nu poate fi vorba de așa ceva. Mi-a reamintit că scopul fanilor Disney e să se distreze, nu să se certe cu alții. Mi-a spus că a încercat să cunoască personal liderii celorlalte cluburi și să se împrietenească cu ei, pentru că au multe în comun.

Insigna unui Neverlander.

Deși unii angajați ai parcului au de comentat despre fanii în costume caraghioase, directorii Disneyland par să îi aprecieze.

„Suntem norocoși să avem vizitatori care admiră atât de mult parcul”, a spus purtătorul de cuvânt al Disneyland, Kevin Rafferty Jr.

Michael a spus că grupurile participă și la activitățile caritabile ale parcului și ajută la curățarea parcului de gunoaie.

După ce am petrecut ceva timp cu Neverlanderii, am început să percep criticile la adresa lor drept răuvoitoare. Într-adevăr, o fi dubioasă obsesia lor pentru parcul de distracții, or fi caraghioase costumațiile lor. Dar legăturile dintre ei sunt reale. Aceste cluburi sociale nu sunt infantile, chiar dacă uneori membrii se bucură ca niște copii. Deși cu toții iubesc Disney și îl idolatrizează pe fondatorul companiei, admirația lor e temperată de înțelegerea umanității lui. Walt, la fel ca parcul lui, nu e perfect, dar idealurile lui sunt un exemplu de urmat.

„Bea, fuma, și își iubea familia”, a spus Michael. „E un om adevărat care a construit un imperiu și îl considerăm un model în viață. Pentru noi, Disneyland e un mijloc de eliberare și inspirație.”

Traducere: Oana Maria Zaharia