FYI.

This story is over 5 years old.

Știri

Minerii din Bolivia au luat ostatici 43 de polițiști

Minerii au folosit dinamită împotriva forțelor armate ale poliției, dar nu se știe cine a provocat lupta.
7.4.14

Fotografie de Juan Adolfo Apaza

Într-o noapte de luni, în Cochabamba, Bolivia, în urma unui conflict între poliție și minerii care protestau împotriva unei noi legi miniere, doi mineri au murit și alte cincizeci de persoane au fost rănite. Minerii au murit din cauza unor răni de glonț la nivelul capului. Patruzeci și trei de polițiști au fost luați ostatici de către mineri. Minerii au folosit dinamită împotriva forțelor armate ale poliției, dar nu se știe cine a provocat lupta.

Publicitate

Înainte de a lua polițiștii ostatici, minerii au organizat blocaje ale arterelor rutiere din toată țara în semn de protest față de o nouă lege minieră care împuternicește administrația președintelui Evo Morales să se ocupe de tranzacțiile minerilor de cupru, argint și zinc cu companii private sau străine. (Guvernul bolivian deține și niște mine publice enorme care nu ar fi afectate de acest aspect al legii.) Administrația Morales vrea să controleze vânzările și dezvoltările miniere din sectorul privat ca să se asigure că țara va beneficia de resurse și nu companiile private și investitorii străini. Minerii care au protestat luni lucrează cu toții în sectorul privat și vor să aibă dreptul de a vine mineralele pe care le extrag oricărei persoane sau companii au chef.

Congresmanul Jose Antonio Yucra de la Mișcarea Către Socialism (MAS, partidul condus de președintele Morales) a explicat presei că „există interese pentru contracte de milioane de dolari pe care minerii privați le-ar avea cu companiile străine”, așa că guvernul trebuie să regularizeze industria. Dar lupta pentru legea minieră face parte dintr-un conflict mult mai mare care cuprinde Anzii și America Latină. Cine profită de pe urma extragerii resurselor naturale? Cine plătește când explorarea minieră afectează mediul și comunitățile locale? În ce măsură sunt consultate comunitățile locale în legătură cu extracția de resurse care le distruge apa, solul, aerul? În ciuda discursului de stânga despre protecția mediului, președinții din Bolivia, Peru, Ecuador și alte țări, îi dau înainte cu mineritul distructiv și extracția de gaz și petrol.

Publicitate

Mineritul de cupru, plumb și zinc, de exemplu, înflorește în Peru, deși comunitățile indigene se zbat să oprească distrugerea rapidă a pământului, apei și caselor lor. În Ecuador, protestele împotriva industriilor extractoare au fost scoase în afara legii, ca să nu deranjeze afacerile miniere și petroliere ale guvernului. Un proces recent înaintat de sătenii din Ecuador împotriva companiei Chevron a clarificat cine plătește și cine profită atunci când o comunitate e devastată din cauza extragerii resurselor naturale: În ciuda faptului că în mediul rural din Ecuador s-au deversat 18 milioane de galoane de apă toxică, un tribunal internațional a declarat că Chevron nu trebuie să plătească pentru consecințe. „Vom lupta în acest proces până va îngheța iadul”, a spus un reprezentant Chevron. „Și apoi vom lupta și pe gheață.”

În Bolivia, mișcările indigene se organizează împotriva devastării mediului care însoțește mineritul și alte industrii extractoare.

„Venele tăiate ale Americii Latine încă sângerează”, mi-a spus într-un interviu Mama Nilda Rojas, lider al organizației indigene dizidente CONAMAQ. Rojas crede că președintele Morales și partidul MAS pavează drumul pentru alte industrii extractoare, conduse fie de guvern, fie de corporații străine care operează cu acordul guvernului – și deja au făcut asta, prin ignorarea drepturilor comunităților locale.

Tatăl Nildei, liderul CONAMAQ Cancio Rojas, a fost închis în 2012 (și eliberat mai târziu) pentru că a protestat împotriva operațiunilor companiei canadiene Silver Corporation în comunitatea lui din Potosi.

În timp ce noile legi miniere controversate limitează drepturile minerilor de a-și vinde resursele, dau  industriei miniere dreptul de a folosi apa publică pentru operațiunile toxice și neglijează drepturile comunităților agricole din regiune. În plus, scoate în afara legii protestele, astfel încât comunitățile afectate nu au dreptul să-și apere casele în mod legal.

O altă problemă cu legea și cu industria mineritului în general, spune jurnalista boliviană independentă Marielle Cauthin, e faptul că aceasta se bazează pe premisa că singurul mod în care Bolivia se poate dezvolta e prin extragerea și vinderea materialelor brute și nu prin depășirea dependenței de o astfel de economie. „Statul bolivian e de părere că singura noastră șansă sunt industriile extractoare, dar asta nu va reuși decât să distrugă mediul și comunitățile indigene.”

După violențele care au avut loc în Bolivia, guvernul a anunțat marți că va suspenda aprobarea legii mineritului și va deschide un dialog cu minerii. În momentul la care scriu acest articol, minerii încă blochează străzile din Bolivia pentru a presa guvernul să ia măsuri. Într-o țară în care politica are loc atât pe străzi, cât și în Senat, blocadele, protestele și luarea polițiștilor ostatici de către mineri sunt lucruri obișnuite care fac parte din politică. Între timp, familiile celor doi mineri care au murit în timpul confruntărilor de luni – Juan Manuel Cachaca și Jhonny Huisa Condori – cer dreptate și investigarea morții celor doi mineri. Polițiștii au fost eliberați între timp.

Traducere: Oana Maria Zaharia