Blackbird Blackbird răspunde întrebărilor

FOTO: FRONT

În urma concursului de weekendul trecut, ne-am întâlnit cu Mikey Maramag, care plutește pe unde chillwave sub numele de Blackbird Blackbird, headliner al Future Sounds Festival 2012 Spring Edition. Nu i-am luat un interviu per se, ci l-am cicălit cu întrebările voastre, în timp ce mânca o porție de sarmale împreună cu prietena lui, Paloma, cu care călătorește luna asta în turneul său european. Deci, câștigătorilor, dacă n-ați murit de curiozitate până acum, aveți răspunsurile mai jos.

Hei Mikey. Fanii tăi din România s-au gândit să te-ntrebe câteva chestii relaxate, gen cum e să fii un icon, sau să fii privit ca o personalitate.

Paloma: Oh, nuuu creeed!

Mikey: Hahaha. Poate în Suedia, dar oriunde altundeva în niciun caz.

Paloma: Trebuia să spui: păi știi cum e, acum nu-i mai răspund lui Jay-Z la telefoane, știi…

Piesele tale sunt pline de energie pozitivă. Cât de des visezi la a transforma sunete obișnuite în niște trăiri extraordinare, așa cum se-ntâmplă să-ți iasă, și de unde te inspiri?

Mikey: Păi, în mod clar încerc să canalizez pozitivismul în ele. Există și trăiri negative în muzică, doar că eu încerc să le îndrept mereu în sus. Clar asta vine din interior, din depășirea unor momente mai grele în viață, din transformarea lor în lucruri mai bune, prin muzică, prin oameni, prin bucurie.

Ești genul ăla de hipiot?

Paloma: Suntem din Santa Cruz, haha. Dacă ai veni pe-acolo ai știi ce înseamnă asta.

Mikey: Nu m-aș considera hipiot. Adică, m-am apucat ca muzică ca parte a unui proces de vindecare, pentru că tatăl meu a murit chiar înainte să încep Bye Bye Blackbird, care e numele anterior al proiectului. Am compus un EP în două săptămâni, iar asta mi-a oferit șansa să mă vindec, să devin extrem de introvertit și să mă regăsesc, într-un fel. Clar am trecut printr-o perioadă de multă durere și suferință și asta s-a canalizat în muzică dar în același timp m-a ajutat să fac lucrurile să devină mai bune. Și-așa că nu sunt chiar atât de hipiot.

Care e cea mai transformatoare experiență prin care ai trecut de când te-ai apucat de muzică?

Mikey: Păi, nu prea făceam nimic cu viața mea înainte de asta. Nu mă gândeam c-o să-mi fac o carieră din muzică, mai ales că era ceva complet opus față de ceea ce s-ar fi așteptat ai mei. Maică-mii îi plăcea muzica mea, dar tata mi-a spus: “Nu, nu poți să te faci muzician, du-te la facultate, învață”. Și-așa că am zis OK, asta o să fac, însă în sufletul meu știam că de fapt fix muzică voiam să fac. Dar n-am luat vreun fel de hotărâre clară până la vreun an după ce mă apucasem deja de asta și lucrurile au început să se-nchege și-am putut să mă întrețin din asta. Așa că m-am transformat dintr-un un muzician de dormitor, într-unul care merge în turnee.

Deci mama a fost aia care te-a ținut un an în cârcă?

Mikey: Nu, după ce mi-am pus muzica pe bandcamp, iTunes și toate celelalte, lucrurile au luat avânt și am putut să-mi văd și singur de-ale mele.

Aw. În Romania avem o specie de pasăre neagră căreia îi spunem cioară. N-a fost și nu va fi vreodată capabilă să scoată vreun sunet, în afară de unele neinteligibile. Sună ceva gen “cra cra cra”. Sunt sigură că tu n-ai nimic de-a face cu specia asta. Deci cum de ți-ai ales numele ăsta când ai un stil atât de elegant?

Mikey: Cumva numele nu s-a potrivit niciodată cu nimic, a fost doar ce a urmat după ce l-am schimbat pe Bye Bye Blackbird. Uneori îmi place să mă gândesc că aduce a nume de trupă șaptezecistă care face o nebunie de psihedelic sau ceva la fel de dubios. Dar de fapt habar n-am.

Te poți concentra și la altceva decât la muzică în timpul seturilor?

Paloma (chicotind): La prietena lui.

Mikey (îi aruncă o privire lungă și dubioasă).

Paloma: Glumesc.

Mikey: Erm, de obicei mă concentrez doar la muzică, îmi place să intru în film, știi, să simt publicul, reacțiile, e mișto să vezi oamenii dansând și simțindu-se bine, ca după aia să li te alături, mai ales împreună cu prietena mea.

Și te descurci să te ocupi de muzică și cu o singură mână sau cu dinții?

Mikey: Nu sunt în stare nici să fluier, așa că nu cred că aș putea să fac nimic cu dinții. Când eram la școală mai făceam beatboxing printre dinți în clasă și profesorilor mei le displăcea maxim. Îmi spuneau: „Ai o problemă, trebuie să mergi să iei niște pilule pentru ADHD”. Însă am preferat să translatez treaba asta în beat-uri.

Eh, aud că o grămadă de asiatici sunt fanatici cu hip-hopul în State.

Mikey: E adevărat. Și mie îmi mai scapă.

Paloma: OMG, a fost extrem de amuzat la un festival filipinez la care a pus muzică odată…

Mikey: Haha, da, oamenii se-apucaseră să facă breakdance pe muzica mea. Am zis că nu se prea potrivește dar, bănuiesc că am putut fi OK cu asta o singură dată.

Uite, Grecia a dat faliment, și unii dintre noi tremură că ar putea păți și România la fel. Ce zici, ne împrumută chinezii să ieșim din rahat sau nu?

Mikey: OMG.

Paloma: Spune-le doar „Sunt filipinez, bro”.

Mikey: Sunt filipinez, bro. Așadar, cum nu sunt nici măcar un pic chinez, n-aș putea vorbi în numele acestui popor. Dar da, puteți împrumuta bani, luați-i din China.

Spuse domnia sa. 

Mikey: Da, Dânsul, din spatele cortinei.

Te-ai băga să pui muzică în junglă, la un festival de genul?

Mikey: Ar fi epic în junglă, sună extrem de fun. Dar ar trebui să fie și tot felul de opere de artă inimaginabile, și construcții, și chestii d-astea, gen Burning Man.

Sotto salvează România de la faliment.

Mikey: „Strângere de fonduri pentru România”. Pace, bro.

Mulțumim pentru întrebări Rudianei Hermeczy, lui Andrei Raptor, Alessiei Barbu și Mihaelei Chiseliță (părinții tăi au un nume extrem de inspirat).