Cinci moduri în care să nu mai fii plictisitor

Se spune că arta conversaţiei e pe moarte. Că e o victimă a erei digitale şi am uitat cu toţii cum să vorbim de când a apărut prima jucărie Tamagotchi. Dar poate că e o scuză de căcat să dăm vina pe tehnologia de chat. Poate că arta conversaţiei a ajuns în halul execrabil în care este pentru că noi toţi spunem aceleaşi căcaturi de peste un secol.

De noi depinde să salvăm situaţia. Că cei în vârstă oricum nu vorbesc decât despre războaie, înmormântări, bani şi-s prea ocupaţi să se holbeze în hăul vieţii lor inutile ca să scornească idei noi. Nu că noi am fi mai breji. „Cultura tinerilor" există de decenii, dar arhetipul tânărului a rămas tot ăla de loază parvenită şi plictisită.

Viitorul e în mâinile noastre. Noi ar trebui să facem viaţa mai interesantă, aşa c-ar fi cazul să alegem un Anno Domini al conversaţiilor, unde să tragem o linie şi să eliminăm toate temele prăfuite de discuţie din mentalul colectiv ca s-o luăm de la capăt. Uite câteva lucruri despre care nu ar trebui să mai vorbeşti, dacă nu vrei să pari mai banal ca un personaj dintr-un film de Sergiu Nicolaescu.

NU MAI VORBI DE CÂT IUBEŞTI IARBA

Dacă ai noroc şi iarba nu te-a transformat într-un zombie paranoic care îşi petrece weekendurile acasă şi se uită obsesiv la seriale căcăcioase, atunci bravo ţie. Dar ghici ce? Când vorbeşti despre verde, eşti tot plictisitor. Poate că ai impresia că nu eşti, pentru că nu eşti genul ăla de prăjit pe viaţă care se plânge că şi fluorul pe care îl bei în apa de la robinet face parte dintr-o conspiraţie. Dar nu-i nimic mai naşpa decât să stai lângă unul care-ţi povesteşte despre cât de lipicioasă era ganja de aseară.

Când nu mănânci căcat despre cum te afectează sortimentele diferite de iarbă, tu te plângi tot timpul că viaţa e nedreaptă pentru că te face să întârzii la muncă, să uiţi să-ţi plăteşti o factură, să ratezi un tren, să-ţi pierzi portofelul sau să rămâi fără iarbă. Melodia „Because I got High" n-ar fi trebuit să devină niciodată imn de petrecere, pentru că sună mai mult ca o poveste despre cum viaţa ta se duce pe apa pulii, dacă îţi pasă la fel de mult de verde ca Afroman.

Şi cel mai important lucru, doar pentru că verşi câteva milioane pe o plantă lunar, nu fuţi sistemul şi nici nu intri în vreo stare creativă. În cel mai bun caz eşti un botanofil care nu-şi gestionează finanţele. În cel mai rău caz eşti un ratat fără haz, care preferă să doarăm pe laptop decât să socializeze.

MUZICA NU ERA MAI BUNĂ, MAI DURĂ SAU MAI AUTENTICĂ „PE VREMEA TA"

Mi se pare trist că trebuie să-ţi explice cineva asta, dar ghici ce, generaţia ta nu-i mai specială ca a mea. Sunt sigur că e specială pentru tine, dar nu uita că există şi restul lumii. Şi îi doare-n fund. Dacă nu-ţi place muzica de acum, asta e pentru că nu ai investit emoţional cum făceai la 15 ani. Probabil şi pentru că nu ai nevoie să faci asta, acum că ai atâtea rahaturi de făcut în viaţa de zi cu zi. Deci de ce tot baţi moneda cu „vremurile bune"? Nimănui nu-i pasă dacă o trupă copiază alta de acum două decenii, cu atât mai puţin puştilor de lângă tine care vor doar să se distreze.

NU URĂȘTI HIPSTERII

Știi cine altcineva mai urăște tinerii care urmează cele mai noi mode în muzică, divertisment și haine? Ăia de extremă dreapta. Nu e nimic mai rău ca cineva care se laudă că urăște hipsterii.The Beatles, Led Zeppelin, Sex Pistols și Nirvana erau toate hip la vremea lor și mai mult ca sigur că i-ai fi urît p-ăia care-ți spuneau contrariul.

E adevărat că gentrificarea e un fenomen care urmărește creativii și hipsterii, crește prețul proprietăților, înlătură localnicii și bla, bla, bla. Sunt sigur c-ai citit articole de opinie despre asta. Dar sunt sigur că ar fi mult mai inteligent să te ieie de ăia care cresc prețurile la imobiliare când o anumită zonă devine la modă decât să le restrângi acțiunile oamenilor care urmează o anumită cultură. Pentru că de fiecare dată când ceri ultima chestie e ca și cum ai spune „SĂ PLECE CIUDAȚII!" și ne amintești tuturor de ce comunismul și fascismul sunt idei proaste.

Gândește-te că peste 40 de ani, când nepoții o să te întrebe ce făceai în tinerețe, tu o să spui plin de amărăciune: „Am petrecut foarte mult timp pe internet, unde înjuram niște oameni care se distrau la petreceri la care nu eram invitat." Să sperăm că nu.

NU FI UN SNOB CARE FACE INSTAGRAM CU HALEALĂ

Dacă ai urmărit cât de cât cultura urbană în ultimii zece ani, ai crede că moda asta de obsesie cu mâncare e ceva care n-o să treacă prea curând. Dar dacă ești un pic mai atent, poți să recunoști exact ce-i cu ea. E un exemplu al expresiei „(Ceva care nu e rock'n'roll) e noul rock'n'roll", o frază creată să vândă tot felul de suplimenți dubioși și emisiuni TV de căcat.

În anii '80 era o răspândire a comediei. În '90 era fotbalul. În 2000 erau jocurile pe calculator. Iar acum ești fraierit să-ți distrugi mesele, pentru că le transformi în niște concursuri în care vezi care are scula mai mare ca expert alimentar. Mâncarea e mișto și e marfă și să mănânci în localuri drăguțe, dar să vorbești numai despre mâncare și localuri mișțto când te duci să mănânci în oraș este echivalentul adult al puștilor care atunci când se îmbată povestesc cum s-au îmbătat ultima dată. E foarte plictisitor și nimănui nu-i pasă în afară de tine (șui probabil iubitei tale oribile cu care ții blogul ăla alimentar).

„CHESTIA" TA NU E ATÂT DE INTERESANTĂ PE CÂT CREZI

Aici e ideea principală a articolului. Să urăști hipsterii, să fii foarte supărat pe muzica zileleor noastre și să fii foarte vocal despre obsesia ta cu mâncare sunt toate metode prin care tu te dai mare că ai avea o chestie unică ție, la care ai ajuns singur, fără să fii influențat de alții.

De fapt, sunt idei foarte sigure, care au fost rumegate de sute de mii de oameni și care n-ar trebui să-ți mănânce conversațiile sau identitatea. Sunt suprafolosite, inutile și irelevante și ar trebui să găsim subiecte noi de conversație.

Dar care ar fi chestiile astea noi? Pentru început ar trebui să nu mai vorbim despre politică de parcă ar fi un episod din Românii au talent și să nu mai facem pe mironosițele oripilate când vedem că un copil mic ascultă Justin Bieber.

Traducere: Mihai Popescu

Urmărește VICE pe Facebook.