Road kill: viaţă de câine

Fotograful nostru Dorin Moldoveanu are un trip educativ cu animale moarte. Astă vară făcea 150 de kilometri până la un job în afara Bucureștiului și colecta de pe șosele câte două-trei hoituri zilnic. S-a hotărât să procedeze așa după ce era cât pe ce să facă un accident provocat de un cadavru canin, fost fan al roților de tir. Îşi punea pe mâini nişte pungi banale de plastic cu care le apuca de labe şi le arunca de pe şosea. Nu înainte de a face niște filmulețe bolnave prin care să convingă și alți șoferi să ia hoiturile din drum. El zice că e mai scârbos să tai un pui acasă, în bucătărie, decât să arunci un câine în şanţ.

Problema e că populaţia de maidanezi din jurul Bucureştiului e imensă, iar numărul de hoituri e în continuă creştere. Ca să-l ajut pe Dorin am încercat să aflu cine naibii ar trebui să se ocupe de cadavrele animalelor care se descompun pe şosele. Am sunat la Protecţia Animalelor, la Autoritatea Veterinară și la Drumuri şi Poduri şi toţi au pasat responsabilitatea de la unii la alţii.

Primii mi-au răspuns că acţionează doar pe bază de sesizări (primesc maximum 40 pe an), iar ce se întâmplă la marginea Bucureştiului nu prea-i privește. În rarele ocazii când fac ceva apelează la o firmă particulară, Protan, care cere vreo șase euro pe câine ca să-l incinereze. Ironic, orice hoit mai mare (de vacă, de oaie) e transformat în mâncare de câine. Autoritatea Veterinară a dat vina pe Consiliile Locale, iar cei de Drumuri şi Poduri au recunoscut că ei ar trebui să se ocupă de curăţenia şoselelor numai după ce i-am stresat cu multe telefoane. La finalul „investigației” am ajuns la concluzia ca nimeni nu se ocupă de hoiturile astea. Aşa că data viitoare când mai vedeţi unul şi vă simţiţi cuprinşi de simţ civic coborîţi un minut şi degajaţi c-un şut hoitul într-un şanţ, dacă vă e prea silă să-l ridicaţi. S-ar putea să-i salvaţi viaţa unui şofer.

Într-o noapte, Dorin a crezut c-a văzut un câine canibal, dar, după ce-a pus farurile pe el, s-a prins că de fapt încerca doar să fută hoitul unei căţele. Stând acolo și filmând necrofilia canină, a apărut stăpânul cadavrului care i-a explicat că violatorul era de fapt prietenul cățelușei care-şi lua adio de la ea c-o ultimă tăvăleală în ţărână.

La un moment dat, Dorin s-a tripat pe o pisică care tot apărea în peisaj pentru că vâna cu ajutorul mașinilor: stătea la pândă și speria vrăbii care, odată lovite, erau culese pentru cină.

Cioara e singurul animal pe care Dorin l-a găsit încă viu. A încercat s-o ducă acasă, dar s-a prăpădit câteva ore mai târziu.

Vezi şi Moratoriu fotografic - roadkill