Va fi Republica SRPSKA următoarea Crimee?

Protestatarii se ciocnesc cu poliția în Sarajevo (fotografie de Fedja Kravavac)

În afară că a generat tensiuni geopolitice dubioase, faptul că Putin și-a trimis trupele în Crimeea a avut un efect oarecum mai localizat asupra politicii europene. Imediat ce bocancii ruși au călcat pe sol ucrainean, ochii fiecărui lider secesionist din Europa s-au aprins de entuziasm; iar când majoritatea copleșitoare a crimeenilor a votat pentru secesiune, fără vreo intervenție reală din partea Occidentului (care doar s-a plâns că referendumul n-a fost legitim), îmi închipui că nu și-au mai încăput în piele de bucurie.

Desigur, secesioniștii venețieni aveau în vedere acest caz în timp ce Crimeea vota pentru propria independență. Iar acum se pare că Republica Sârbă Bosniacă (sau Republica Srpska) – una dintre cele două entități politice din Bosnia și Herțegovina – ar putea fi următoarea țară care dorește independența, cum discuțiile despre secesiune s-au intensificat în contextul recentei serii de proteste intitulate „Primăvara bosniacă”.

Bosnia și Herțegovina și-au declarat independența de Iugoslavia în 1992, după care a urmat un conflict cutremurător între etniile țării: sârbi, croați și bosnieci (musulmanii bosnieci). În timpul războiului bosniac și-au pierdut viața 150 000 de persoane – opt mii de bosnieci au fost uciși numai la Srebrenica de către forțele sârbe. Evenimentul a distrus relațiile dintre cele două grupuri pentru totdeauna.

Tratatul de pace Dayton, negociat în Ohio în 1995, a obligat cele două părți să cadă de acord și să formeze o singură țară. Astfel s-a format Bosnia și Herțegovina, alcătuită din Republica Srpska (RS), cu o populație de sârbi și Federația Bosnia și Herțegovina (FbiH).

În mod previzibil, tratatul nu a convins niciuna dintre părți să renunțe la divergențe și, astfel, în afară de capitala Sarajevo, cele două grupări etnice nu au nimic în comun. Ambele state au constituții, legi, parlamente, granițe, forțe de poliție, sisteme poștale independente, dar au totuși un guvern federal. Dacă aveți impresia că bătălia dintre aripa stângă și cea dreaptă a unei țări e una crâncenă, închipuiți-vă cât de dificilă e situația în Bosnia și Herțegovina. Le-a luat 16 lunica să formeze un nou guvern după cele mai recente alegeri, pentru că niciuna dintre părți nu era pregătită să ia o decizie.

Milorad Dodik (Fotografie via)

Sistemul politic bosniac e complet decentralizat – divizat în două entități independente și zece districte, fiecare cu propriul guvern și minister. Evident, acest sistem oferă un mediu propice pentru corupție. Anul trecut, de exemplu, președintele bosniac a fost arestat pentru că a pardonat infracțiuni și crime în schimbul unor sume de bani. Iar starea economiei nu e deloc mai bună decât sistemul politic al țării; rata șomajului e de 40 de procente (57 de procenteprintre tineri), iar corupția și escrocheriile din domeniul privatizărilor ruinează cu totul fragila țară.

Resentimentele față de starea politică și financiară a țării a dus la o serie de proteste – primul a avut loc în februarie – care au fost intitulate „Primăvara Bosniacă”. Situația e destul de asemănătoare cu Primăvara Arabă din 2011, în sensul că protestele inițiale au fost stârnite – în termeni simpliști – din cauza nemulțumirii față de sistemul economic al țării, dar până la urmă s-au transformat în demonstrații împotriva mai multor nedreptăți sociale și a actelor de corupție ale guvernului.

Tot mai mulți oameni din regiune încep să rezoneze cu vocile revoluționare – dintre care cea mai puternică e a lui Milorad Dodik, președintele Republicii Srpska. Dodik e unul dintre cei mai mari adepți ai agendei secesioniste și a declarat în trecut că „Bosnia e o țară putredă care nu merită să existe”. Cerând mereu independența, a ajuns să fie privit drept o persoană periculoasă de atât de mulți încât trei dintre partidele opoziției din Republica Srpska s-au unit împotriva lui săptămâna trecută. În orice caz, Dodik e un politician priceput și știe să-și mențină aprobarea publicului.

Acestea fiind zise, Crimeea reprezintă un precedent perfect pentru planurile de independență ale lui Dodik. Întâlnirea de marți cu ambasadorul rus în Bosnia a părut să-i încurajeze speranțele de secesiune, după ce a numit referendumul din Crimeea „legitim și democratic”.

Săptămâna trecută, naționalistul radical Aleksandar Vucic a câștigat alegerile parlamentare din Serbia. Săptămâna aceasta, s-a întâlnit cu Dodik pentru a cere mai mult sprijin politic și economic pentru Republica Srpska – poate ca un imbold pentru președintele RS să încerce anexarea la Serbia, nu independența.

Întrebarea care se pune acum e dacă Vucic și Dodik sunt la fel de serioși în legătură cu planul lor de a restaura „Marea Serbie” pe cât e Putin de hotărât să restaureze Uniunea Sovietică.

Traducere: Oana Maria Zaharia