Lupte murdare între taberele din Cairo

De cum m-am trezit miercuri în Cairo, am auzit la știri că cinci oameni muriseră în timpul ciocnirilor din fața Ministerului Apărării de noaptea trecută. Parțial m-am simșit vinovat. Ca persoană care se ocupă cu documentarea evenimentelor din Egipt încă de anul trecut, ar fi trebuit să fiu acolo. În ultimele zile au fost zilnic proteste în fața Ministerului Apărării în Cairo și în fiecare noapte au izbucnit conflicte. Marți noapte a murit o persoană și n-au fost destui ziariști prezenți ca să scrie despre asta.

Dar ca să fiu sincer, m-am simțit și ușurat. După ce nu mai particip o vreme la conflicte, mă tem când trebuie să merg iar, mai ales noaptea, când nu vezi pietrele venind spre tine. Până la urmă, mi-am făcut curaj să merg la un marșspre locul ciocnirilor de noaptea trecută. Când marșul a atins destinația, oamenii ovaționau. Atmosfera părea calmă.

Dar la o sută de metri distanță, de cealaltă parte a unei stații de autobuz, luptele erau în toi. Sute de revoluționari aruncau cu pietre și Molotoave în mulțimile loiale guvernului. Revoluționarii numesc aceste mulțimi „baltageya”, ceea ce s-ar traduce prin cuțitari.

Protestul a început după ce o coaliție de salafiți (islamici conservatori) și revoluționari seculariști au marșat din Piața Tahrir până la porțile Ministerului Apărării în dimineața zilei de 29 aprilie. Când am fost acolo, mai mult revoluționarii seculari se luptau.

Sunt multe dezbateri cu privire la motivele pentru care baltageya atacă revoluționarii: pentru că sunt plătiți, pentru că sunt motivați ideologic sau pentru că sunt nervoși pe localnici. Cel mai probabil e o combinație între toate acestea.

Mulți dintre salafiți erau furioși deoarece candidatul lor la președinție, Hazem Abu Ismail, a fost descalificat pe motivul că mama lui a primit cetățenie americană cu câțiva ani înainte să moară. Pentru niște anti-americani, revelația a fost iritantă. Dar ca și revoluționarii seculariști, și ei sunt împotriva armatei care domină viața politică. Mai sunt câteva săptămâni până la alegeri, dar deocamdată Consiliul Suprem al Forțelor Armate (CSFA) trage toate sforile. Mulți cred că o să facă la fel și după alegeri.

Câteva lucruri au fost diferite la aceste proteste față de altele despre care am scris pentru VICE începând cu noiembrie. În primul rând, potrivit spuselor unui prieten care a fost prezent la proteste în timpul nopții, protestatarii din ambele tabere aveau arme. Nu pistoale improvizate din care am mai văzut pe stradă, ci arme adevărate care trag cu gloanțe adevărate.

O altă diferență notabilă a fost că revoluționarii i-au torturat pe cei câțiva prizonieri capturați în timpul luptei. În ziua de 30 aprilie, jurnalistul Simon Hanna a raportat că a auzit sunete de șocuri electrice și urlete dintr-un cort păzit. Noaptea trecută, un prieten a raportat aceleași lucruri. Le-a spus torționarilor că e greșit și că n-ar trebui să folosească aceleași metode ca și cei împotriva cărora luptă – una dintre principalele probleme de aici e că poliția folosește tortura.

Cât timp am fost acolo, protestatarii au capturat un prizonier. Aceasta e mulțimea care s-a format în jurul lui, iar în fotografia de mai sus un tip încerca să-l lovească cu un scaun. Alții încercau să-l protejeze.

Iată-l aici, câteva minute mai târziu. N-am văzut ce s-a mai întâmplat cu el după asta.

O  treia diferență a fost prezența copiilor de această dată, în ambele tabere. E normal ca revoluționarii să aibă copii, dar nu și ceilalți. Mă gândesc că localnicii s-au implicat în lupte mai mult decât era normal. În această fotografie, un copil alerga spre celălalt cu un butoi deasupra capului pentru protecție. Tocmai îl aruncase și se pregătea să arunce și el o piatră.

Mulți oameni au fost răniți. Tipul ăsta a fost atins de niște alice în față. A fost dus pe un scuter în stare de inconștiență. Nimeni nu purta uniforme când a fost împușcat. Mulțimea loială guvernului avea arme de același tip de care folosește poliția.

Până la urmă, Forțele de Securitate Centrală (FSC) a reușit să separe cele două tabere. Mulțimea revoluționară s-a retras înspre locul protestului și a început să cânte împotriva FSC. Dar violențele s-au oprit.

A trebuit să plec, dar am reușit să schimb două vorbe cu un student la medicină, Ahmed Mamdoh (19 ani) care se ocupa de spitalul improvizat la locul protestelor. Mi-a spus că văzuse cu ochii lui 13 morți, cei mai mulți împușcați cu gloanțe adevărate, și mai mult de o sută de răni de glonț. E destul de clar că, într-un fel sau altul, armata sau poliția a înarmat mulțimea de loiali ai guvernului. Acesta e tricoul lui Ahmed, pătat cu sânge după ore în șir de îngrijit bolnavi.

Miercuri noapte a avut loc un nou marșpână la locul protestului. S-a zvonit că vor fi din nou ciocniri violente, deoarece localnicii voiau să-l răzbune pe rezidentul care a fost ucis în schimbul de focuri. Dar, în mod incredibil, a fost liniște. Numărul morților a ajuns acum la 20.

Urmăriți-l pe Tom pe Twitter: @tom_d_

Traducere: Oana Maria Zaharia