Trupele punk din Thailanda riscă puşcăria doar pentru că sunt hardcore

Trupele hardcore din Thailanda riscă să meargă la închisoare doar ca să vandalizeze

Duhoarea de corupție politică din Bangkok miroase aproape la fel de rău ca aleile întunecate pline de pișat, alimentate de ăia care nu-şi găsesc de muncă după ce-au terminat facultatea. De câteva săptămâni, protestatarii împotriva guvernului au încercat să scape de prim-ministrul Yingluck Shinawatra. În cele din urmă, demonstrațiile în masă au devenit violente. Protestele au fost declanșate de un proiect de lege eșuat. Era vorba de o amnistie care presupunea ca Thaksin Shinawatra, fostul prim-ministru exilat, fratele lui Yingluck și proprietarul Man City,să revină în țară fără să fie încarcerat.

Miercurea trecută, guvernul a declarat stare de urgență timp de 60 de zile, un decret care dă autorităților puterea să interzică adunările publice de mai mult de cinci persoane, să cenzureze știrile locale și să reţină suspecți pentru 30 de zile fără să existe vreo acuzație.

Scriitorul și punkistul part-time, Tom Vater, trăiește în Bangkok de zece ani. În mod evident, a păstrat ceva din stilul englezesc, pentru că atunci când l-am rugat să-mi descrie atmosfera din capitală mi-a spus cât de „minunată” este vremea.

Dar în continuare mi-a făcut un rezumat al climatului politic. „În esență, sunt două elite: vechea familie regală și clanul Shinawatra care se luptă una cu cealaltă pentru banii de pe urma economiei și culturii. Mulți tineri sunt frustrați pentru că nu au oportunități economice sau educaționale și trebuie să facă munca de jos, de servitori, dar politica thailandeză este ca un joc medieval cu puțină participare din partea puștilor sau a personalităţilor culturale ale societății civile. Este un adevărat risc ca totul să devină un cerc închis al politicienilor, la fel ca în Filipine. Cele două elite, cât și susținătorii lor, sunt extrem de polarizate și incapabile de reformă sau compromis. ”

Corupția poliției este o problemă deosebit de gravă în Thailanda. ONG-ul Transparency International, principalul analist de corupție din lume, plasează Thailanda lângă Argentina, Bolivia și Panama ca una dintre viciate economii din lume. The Human Rights Watch World Report 2014, care a fost publicat marți (28 ianuarie), arată că libertatea de exprimare în Thailanda este încă limitată atroce.

În urma unei lovituri de stat militare din 2006, să critici monarhia reprezintă o infracțiune care se pedepsește cu pârnaia. În 2011, activistul Daranee Charnchoengsilpakul a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru insultarea regelui Thailandei la un miting. În 2012, bunicul în vârstă de 61 de ani, Amphon Tangnoppaku, a murit în custodie în timp ce-și ispășea o sentință de 20 de ani. Motivul încarcerării a fost trimiterea a patru mesaje critice către un oficial guvernamental, în care o acuza pe regină de diverse chestii.

Totuși, în ciuda acestei cenzuri impuse de guvern, există o mică dar tenace scenă punk în Bangkok. Singura casă de discuri de punk din oraș este Holding On Record și este condus de tip pe care-l cheamă Gap. Tot el este și solistul primei trupe care să se adreseze acestei nișe,  X on the Hand. Știe prea bine cu ce mizerii umblă oamenii legii din Thailanda. „Odată, dădeam un concert, iar poliția a venit să ne spună că au participat minori la spectacol. Iar pentru asta a trebuit să plătim 600 de dolari ca să ținem în continuare show-ul. Niște mâncători de căcat.”

În regat, K-pop-ul este foarte popular și cei mai mulți puști îl preferă față de muzica rock, dar Gap mi-a spus că în prezent sunt aproximativ 300 de tineri care compun scena hardcore din Bangkok. „E ca o mare familie. Oamenii vin la spectacol, facem mosh-pit și ne distrăm. Uneori devin violenți, dar toată lumea se respectă reciproc. Sunt doar vreo 30 de trupe active.”

Chiar dacă scena muzicii punk a început la sfârșitul anilor ’90, ea s-a dezvoltat destul de lent. Sano, din trupa LowFat, explică de ce era așa de neobișnuit să vezi o trupă hardcore. „Cred că are legătură cu mentalitatea thailandeză «nu vă faceți griji», tendința de a ierta cu ușurință. Acest tip de gândire contrazice ideile de hardcore și punk, care zic «Spune nu!», «Luptă!» sau «anti-orice».”

Dar în 2011, o parte din trupele punk din Thailanda și-au unit forțele. Born From Pain, Licence To Kill și No Is Not au format Thailand Hardcore crew (THxHC). La scurt timp după, Licence To Kill au lansat un cântec numit „Fuck The Police”. Melodia a fost scrisă după ce un prieten a ars un mic punct de control al poliţiei pentru a protesta împotriva restricțiilor care erau impuse spectacolelor. No is Not nu s-au lăsat mai prejos și și-au numit următorul cântec „Fuck Off The Law”. Tensiunile cu oamenii legii au crescut pe măsură ce trupele erau amenințate să nu mai țină concerte, iar polițiștii cereau mită. „Ne foloseau ca bancomante”, spune Sano. „Fac ce vor, aproape că nu există vreun polițist de treabă pe aici.

În câțiva ani erau suficiente trupe de punk pentru ca experţii în domeniu să documenteze mișcarea hardcore punk din Thailanda în revista Arise. La început majoritatea trupelor o ardeau în The Immortal Bar de pe strada Din Dang, dar au început să apară locuri noi, inclusiv the Rust bar, un local mic cu autoservire care se auto-intitulează „rockstaurant”.

În luna noiembrie, s-a ținut Ost Fest, unde au fost invitate cele mai tari nume de hardcore din Bangkok, inclusiv Born From Pain, A-Zero și alcoolicii de la Ten Baht Per Hour. La pol opus față de alegerile pe care trebuie să le faci în viață sunt cei de la Monument X, o trupă care a apărut în 2012. Gap spune că băieții se descurcă destul de ok și că-și răspândesc filosofia anti-alcool. Cum Holding On Records își sărbătoresc al patrulea an de existență, apar noi pretendenți. Six F Productions este un label de casă care scoate cd-uri al căror moto este „luptă pentru a fute, fute pentru libertate”. Au scos albumele trupei Blood Soaked Street of Social Decay care pretind că fac „ un gen foarte violent de punk.”

The Overstay din cartierul Thonburi,din Bankok, se apropie destul de mult de o clădire pentru party-uri. Are mai multe etaje jegoase și este genul de loc care „atrage jandarmii”. De asemenea, de ceva timp, Oi!punk  au fost prezență continuă în Bangkok. Au creste și poartă tricouri cu trupe precum Chaos of Society, The All Dirty și mai nou, Degurada.

De asemenea, au apărut pentru prima dată trupe hardcore de femei. Itchy Band e compus din trei fete farang (străini în argoul thainlandez), tatuate pe piept, iar pe brațe au bătute modele de ghepard.

Nicole Girard, alias Ra Ra, din trupa Itchy Band, spune că muzica lui Chaing Mai este plină de bărbați, așa că ele au încercat să spargă această convenție. Am întrebat-o cum a fost privită inițiativa până acum. „De multe ori oamenii ne spun că sunt disperaţi după muzică cu coaie, asta în funcție de decât timp locuiesc în Thailanda. Dar, la început, localurile thailandeze se comportau cu noi ca și cum am fi o noutate drăgălașă, pentru că suntem fete,”se plânge ea. „De atunci ne-am dorit să impunem respect, indiferent de sexul nostru.”

Punk-ul devine din ce în ce mai răspândit în restul Asiei de sud-est. În Indonezia nu e mare chestie ca fanii muzicienilor să fie arestaţi pentru modul în care se îmbracă. Iar în 2011, a apărut în toate ziarele știrea care dezvăluia cum 65 de tineri au fost rași în cap de către polițiști pentru că erau într-o zonă deosebit de conservatoare. Sunt ceva sound-uri interesante care vin din Malaysia, locul în care, din păcate, au apărut găști neo-naziste ce poartă numele „Malay Power”. Recent, în Cambodgia a apărut primul label de muzică alternativă Yab Moung Records. Se pare că se naște o revoluție hardcore.

L-am întrebat pe Gap ce înseamnă punk-ul pentru el. „Hardcore este viața mea. Nu este vorba doar despre muzică. Mă ajută să mă conectez cu oameni din toată lumea, să mă exprim și mi-a oferit experiențe pe care altfel nu le-aș fi avut. Înseamnă totul pentru mine și așa o să trăiesc restul vieții.”

Traducere: Matei Bărbulescu