Ultima fiţă prin barurile din New York, unde barmanii îşi zic mixologişti, este o băutura pe bază de oţet, tradusă mot-a-mot de mine ca şrubă. Înainte să te scârbeşti de la ideea de tărie amestecată cu oţet, ar trebui să ştii că substanţa s-a folosit la acrirea unor cocktailuri cu mult înainte de lămâie. În secolul al 17-lea alcoolul era foarte prost şi se strica uşor, mai ales când îl transportai peste mare cu nişte vase lipite cu ceară de ureche. De-asta marinarii îl amestecau cu sucuri fermentate de fructe şi oţet ca să-şi menţină gustul. Treptat, snobii vremii au prins gustul băuturilor acrite cu suc de fructe şi cam aşa s-a născut ideea modernă de cocktail.
Pentru leşia asta ai nevoie de tărie, zahăr, fructe, apă minerală şi oţet. Să nu fie totuşi oţet balsamic sau de miere, că ar strica gustul.
Ai nevoie de sirop de fructe natural pentru acest cocktail, aşa că îndeasă ce fructe vrei să bei într-un recipient şi varsă zahăr peste. Tradiţia spune că trebuie să foloseşti fructe de pădure, dar tu bagă ce vrei, că iese la fel. O caserolă mică de mure face sirop cât pentru un pahar de şrubă. Lasă amestecul să stea degeaba o zi la frigider sau câteva ore afară.
Pe urmă uită de el la frigider o săptămână, cum am făcut eu şi curăţă stratul de fructe mucegăite de deasupra.
Strecoară sucul de nenumărate ori (mai ales dacă aveai flori de mucegai pe el ca mine). Dă pe jos jumate, pentru că nu eşti în stare să-i faci poză în timp ce-l torni. Adaugă o cantitate egală cu aia turnată de oţet şi bagă-l din nou la frigider. Aici se petrece magia. Fermentarea sucului de fructe anbulează aciditatea oţetului, dar în acelaşi timp oţetul descompune zahărul din sirop. După circa o zi te alegi cu cu un suc fin, care nu-i nici greţos ca oţetul, nici diabet ambulant ca siropul. Dacă vrei să iasă acidulat, trebuie să-l laşi vreo două zile.
Dacă ţi-e lene şi ai rubrică de scris, bagă apă minerală (mai degrabă sifon) după o zi. Şi în secolul al XVIII-lea foloseau metoda asta, ca să grăbească procesul, deci încă e şrubă vintage. Strecoară din nou totul, până eşti sută la sută sigur că ai eliminat toate impurităţile, pentru că ţi-e încă frică de mucegaiul ăla.
Varsă circa un shot de alcool în mix. În New York se face cu votcă şi whisky, dar varianta marinarilor se făcea cu coniac sau rom.
Rezultatul final e o băutură dulce-acrişoară, răcoritoare, care merge superb cu alcoolul şi care prinde bine în dimineţile de toamnă în care vrei să vii energizat la muncă. Şi, dacă trânteşti nişte gheaţă în el şi pui nişte struguri pe lângă, arată ca numărul de toamnă din revista Ioana Secretele Bucătăriei.Încearcă şi alte leşii alcoolice experimentale.
Publicitate
Publicitate