„Secta craniilor” din cel mai vechi templu din lume

Göbekli Tepe, o structură monumentală din sudul Turciei întemeiată acum mai bine de 11 000 de ani, i-a captivat pe arheologi și pe profani în egală măsură de la începerea săpăturilor, în anii 90. Acest templu antic, decorat cu artă fantezistă care înfățișează animale, ființe umane și animale antropomorfizate, conține cei mai vechi megaliți cunoscuți din lume.

Dacă asta nu te incită suficient, un studiu nou publicat în Science Advances sugerează că Göbekli Tepe adăpostea odinioară un „cult craniilor". Pe lângă faptul că au inspirat multe nume de formații la vremea lor, cultele craniilor sunt comunități care dau o anumită însemnătate rămășițelor craniene, adeseori la expun ca trofee, le modifică și le folosesc ca obiecte funcționale, gen căni sau tobe. Comportamentul ăsta a suferit numeroase permutări de-a lungul istoriei omenirii, dar acest studiu anunță primele dovezi osteologice (pe bază de oase) despre cum se purtau locuitorii demult dispăruți din Göbekli Tepe cu morții și craniile acestora.

Se presupune că șapte fragmente craniene descoperite în sit provin de la trei indivizi cu vârste cuprinse între 20 și 50 de ani, dintre care unul pare „mai degrabă femeie decât bărbat", spun autorii – deși e greu să-ți dai seama din dovezi fragmentate. Bucățile au fost marcate cu elemente de tipul unor scrijelituri adânci, vopsea ocru și chiar și o gaură dată cu burghiul, în unul dintre cazuri.

„Inciziile acelea profunde sunt realmente excepționale", a explicat Julia Gresky, paleopatolog de la Institutul German de Arheologie și cercetătorul care a condus studiul, într-un interviu prin Skype pentru Motherboard. „Poate vor mai exista și alte descoperiri pe alte situri, dar până la ora actuală, e ceva foarte nou."

Craniile modificate au fost recuperate din șanțurile din jurul sitului monolitic, care au fost umplute în mod misterios la câteva mii de ani după construirea complexului. Gresky îmi spune că e posibil să fi avut loc un proces natural, în care rămășițele animale și umane s-au împrăștiat din cauza unor ploi abundente sau ale altor cauze de mediu, sau că structura ar fi putut fi îngropată intenționat de popoare din antichitate. În orice caz, la Göbekli Tepe există niște chestii sparte pe care să le cearnă cercetătorii, printre care și aceste rămășițe craniene, scrijelite cu șanțuri rudimentare.

Analizele microscopice ale oaselor au dezvăluit faptul că semnele au fost create cu instrumente din piatră, probabil la scurt timp după moartea proprietarilor craniilor. Gresky și colegii acesteia sugerează că există două explicații posibile pentru modificări: venerarea străbunilor și „însemnarea" unor presupuși dușmani, pentru a le expune apoi craniile. Șanțurile ar fi putut servi drept „șanț pentru fire", pentru atârnarea craniului, a spus aceasta, iar gaura dată cu burghiul în vârful craniului e posibil să fi fost folosită pentru a suspenda craniul, ca pe o lustră.

„Poate că puneau pene pe craniu, ca să-l facă să pară mai impunător și apoi îl expuneau undeva în interiorul structurii", a spus Gresky. „Momentan, n-avem decât speculații, dar sperăm să mai găsim niște fragmente și poate și locuri primare de înhumare, ca să devină mai clar ce s-a întâmplat în aceste clădiri monumentale."

Deși e prima dovadă că săpată în os că la Göbekli Tepe exista un cult al craniilor, structura e plină de reprezentări artistice ale unor oameni fără cap, deci nu-i o exagerare să ne închipuim că oamenii ăștia erau probabil obsedați cranian.

„Există multe reprezentări, fie cu capete omenești desprinse de corp, fie cu persoane fără cap, în sculpturi și basoreliefuri [la Göbekli Tepe]", îmi scrie pe mail Jens Notroff, un expert în Göbekli Tepe tot de la Institutul German de Arheologie expert. (Notroff nu se numără printre autorii lucrării, deși studiile lui sunt citate în ea.)

„În plus, am găsit numeroase capete care aparținuseră inițial unor sculpturi de dimensiuni umane, rupte și se pare dinadins depuse lângă pilonii uriași care caracterizează Göbekli Tepe – de unde și relația cu un fel sau altul de «cult al craniilor»", a spus acesta.

Oricare-ar fi motivul pentru hăcuirea acestor cranii, faptul că au fost descoperite n-a făcut decât să sporească fascinația acestui sit celebru și a lumii sale dispărute, obsedante, cu pictograme vii și oase împrăștiate.