Ce am aflat despre SIE de la bloggerii români chemați să-i laude

(Fotografie via contul de Facebook al lui Cabral)

A devenit parcă o modă-n rândul serviciilor de informații de a angaja echipe de PR profesioniste pentru a atrage simpatie în social media. Mai întâi a fost SRI, care a păcălit întreg Internetul cu glumițe și meme-uri de sezon - despre mame care lucrează pentru ei, Moș Crăciuni SRI-iști care văd totul și ghiocei sub acoperire compromiși de venirea primăverii. Apoi s-a trezit și SIE (Serviciul de Informații Externe), care nu are o pagină oficială de Facebook, dar are în schimb una de recrutare, lansată în urmă cu un an. Și, tot pentru recrutare, s-au gândit să resusciteze în 2017 o industrie devenită irelevantă în era Facebook și Youtube, cea a bloggerilor.

Cum? Prin pișcotăreală pe banii statului, aparent. Au luat câțiva bloggeri semi-populari și i-au invitat să facă turul instituției pentru a scrie ulterior despre ea. Să vedem prin ochii lui Arhi, Cabral sau Zoso ce este SIE, ce face SIE și cum face SIE. Ideea-n sine nu sună deloc rău, puțină transparență nu strică niciodată, mai ales într-o țară încă traumatizată de fosta Securitate. Dar, dacă citești textele bloggerilor invitați de SIE, vei descoperi doar niște advertoriale fâsâite, scrise ca după dictare. N-au fost acolo să pună întrebări incomode, să afle lucruri noi, ci să le promoveze papagalicește programul de recrutare.

Dacă citești ce a scris fiecare blogger, vei rămâne cu impresia că lor chiar li s-au dezvăluit informații despre cum operează SIE. Relatează cu entuziasmul unor copii care au fost pentru prima oară la Disneyland, păcat că cel mai probabil sunt toate fumigene sau jumătăți de adevăr.

Arhi se laudă că i s-au spus „chestii secrete" despre care nu poate povesti prea multe, pentru că sunt „foarte, foarte secrete". Totuși, scapă câteva crâmpeie de informație și pentru muritori. Despre cum SIE își confecționează propriile pașapoarte și propriile carnețele de notițe, „cu hârtie comestibilă, care se dizolvă instantaneu în apă". Despre cum telefoanele mobile pot fi activate oricând, chiar și când sunt închise. Despre cum SIE poate afla informații despre tine prin social media chiar și atunci când nu ai un cont pe Facebook sau alte rețele.

Cabral spune că a fost dus într-o „undisclosed location", iar în cele câteva ore petrecute acolo mintea i-a fost purtată prin Berlin, Paris, Kabul, Sidney, unde a „cunoscut oameni fără față", a trecut „prin situații tensionate", a alergat „prin subsoluri întunecate, a predat „colete riscante" și a călătorit cu nume false. În felul ăsta, zice Cabral, a înțeles ce înseamă să fii pe teren, care sunt modalitățile de lucru și cum se procedează în diferite situații.

Victor Kapra te informează că ofițerii SIE aflați în misiune pot poza în recepționeri de hotel, boemi plecați să caute sensul vieții în regiuni exotice, membri ai unor culte religoase sau simpli corporatiști. De asemenea, îți arată cum spionii SIE plasează diverse dispozitive electronice în pietre sau ciot de lemn, fapt confirmat de zoso, care te încântă și cu niște poze.

Acum, de ce ziceam mai înainte că-i foarte probabil ca toate astea să fie fumigene pe care bloggerii le-au prezentat ca atare, fără prea mult simț critic? Pentru că, dacă te uiți puțin peste legea nr. 1/1998 care privește organizarea și funcționarea SIE, vei observa următoarele articole și aliniate:

În condițiile astea, nu văd cum toate poveștile romantice despre subsoluri întunecate și pachete dubioase livrate-n regiuni exotice ar putea avea vreo legătură cu activitatea propriu-zisă a SIE. Par preluate din filme cu James Bond sau Jason Bourne, nu descrieri de operațiuni reale. Nu de alta, dar ar fi cam ilegal și bloggerii invitați ar fi putut avea acces la aceste informații doar dacă s-ar fi angajat ei înșiși în SIE. Doar pe Victor Kapra și Cabral i-am văzut ceva mai sceptici. Ambii au recunoscut că n-au avut acces la tehnologii foarte actuale și e posibil să fi fost nițel mințiți. Dar impresionați tot au fost.

Toate advertorialele SIE, fără excepție, laudă într-o manieră jenantă personalul instituției. Simți că citești ode ceaușiste închinate de 23 august Armatei Republicii Socialiste România. Toți ofițerii SIE sunt patrioți, își iubesc țara cum iubesc bloggerii români pișcoturile, adică foarte, foarte mult. Arhi, de exemplu, se arată de-a dreptul șocat de această iubire fără margini a neamului:

Deși Cabral recunoaște că-i posibil să fi fost mințit în anumite privințe, nu crede că ofițerii SIE pe care i-a întâlnit ar fi putut mima patriotismul. Ăla a fost sigur autentic, nu există urmă de îndoială:

Zoso tratează ceva mai inginerește subiectul și constată cu răceală că tinerii din ziua de azi „nu prea mai au noțiuni de patriotism, ceea ce îi face greu spre imposibil de recrutat și utilizat". „Utilizat" e cuvântul cheie aici, pentru că îți arată cam care-i atitudinea instituției față de angajații săi. Angajați care par, cel puțin din perspectiva lui zoso, niște simple drone ce pot fi teleghidate prin PATRIOTISM să facă orice.

Cu ocazia lecturării acestor advertoriale, am aflat și eu că serviciile noastre secrete s-ar afla pe locul doi în NATO „la cantitatea și calitatea informațiilor transmise". Adică imediat după Statele Unite ale Americii, se înțelege. Asta zic Arhi și Victor Kapra, citând un anonim din cadrul SIE. Cabral e ceva mai rezervat și susține că suntem pe locul doi abia la nivel european. Zoso precizează doar că SIE e foarte respectat în NATO, pentru „că are acces în zone unde alții, mai celebri, nu pot pătrunde".

Și recunosc, mi s-a umflat puțin pieptul a mândrie când am citit asta. Apoi s-a instalat scepticismul și am căutat informația pe Google, să văd dacă-i confirmată și din surse străine. Nu le-am găsit, dar am dat în schimb de chestii în limba română. Din surse ce par dubioase la prima vedere, precum riscograma și Antena 3, am aflat că serviciile noastre secrete au un personal foarte numeros, fiind depășite doar de FBI, dar nimic despre „cantitatea și calitatea informațiilor". Am dat și de afirmațiille unor foști sau actuali șefi SIE și SRI, care aveau tot interesul să-și laude instituțiile pe care le-au condus sau încă le conduc. Momentan, așa cum remarca și un comentator de pe blogul lui Arhi, pare doar un mit urban de tipul „româna e a doua limbă vorbită la Microsoft".

Dacă vrei să afli cu adevărat ce face și drege SIE, mai bine aplici la ei pentru un job. Adică fix ce te îndemnau ăștia să faci, că alt scop n-a avut vizita lor.