A venit perioada aia a anului în care ne alegem coruptul favorit

Ultimele două săptămâni au fost monumentale pentru România. În primul rând, s-a cam dat liber la campania electorală. Cu lansări fastuoase, şosele blocate şi multe înjurături la adresa candidaţilor. În fond, dreptul de a-i înjura pe politicieni ar trebui stabilit prin Constituţie. În al doilea rând, ne distrăm cu un nou spectacol al Justiţiei, punerea sub acuzare a nouă miniştri în Dosarul Microsoft.

Să le luăm pe rând. Întâi, a fost Victor Ponta, cu un spectacol comunist de toată frumuseţea. Apoi, a urmat Klaus Iohannis, cu o mişcare oarecum similară, dar fără steguleţe roşii şi fără discursuri grandioase. De fapt, nu cred să existe vreun român care să fi reţinut vreo vorbă din discursul de lansare al candidatului PNL. Omul e atât de plictisitor, că dacă ar începe al treilea război mondial şi i-ai da ocazia să vorbească în faţa întregii lumi, până şi gloanţele ar căsca până ar bloca toate armele.

Ilustrație via Vasile

Trebuie să remarci că, oricât de liberali ar vrea să fie peneliştii, oamenii nu se pot desprinde de învăţăturile comuniste. De aia, n-are niciun partid din România nişte oameni care să creadă în el. Bănuiesc că Ponta n-ar fi strâns niciodată 70 de mii de oameni pe Arena Naţională, dacă nu i-ar fi plătit şi dacă nu i-ar fi adus din ţară, cu autocarele. Iohannis a procedat la fel. Nu s-a aflat dacă i-a plătit, dar au venit autocare din o groază de judeţe. Ca de obicei, şosele blocate (mai ales Piaţa Victoriei) şi încă o serie de motive ca să-i înjuri pe politicieni.

Adevărul este că, de la Băsescu încoace, România n-a mai generat niciun personaj care să strângă în mod sincer o sumă de oameni consistentă. Singurul pe care mi-l mai amintesc să fi avut o charismă similară era Petre Roman, acum vreo douăzeci şi ceva de ani. Îți amintești, probabil, de celebra strigare „Nu vrem Kent, nu vrem valută…” Însă atunci erau alte vremuri şi alte motivaţii.

Înainte de a trece la lucrurile serioase, uite un rezumat al lansărilor de candidaţi: Elena Udrea a ieşit în parc la un mic şi-o bere, apoi şi-a anunţat programul cu o cască galbenă de şantierist pe cap, iar Teodor Meleşcanu şi-a dat demisia din funcţia cea mai înaltă a SIE după ce, peste noapte, băieţii (ştiu, te gândeşti la cei cu ochii albaştri) i-au strâns 400 de mii de semnături ca să candideze.

Între timp, în România reală, economia e subminată sistematic. N-o spun eu, ci Moise Guran, care arată că 20 de mii de oameni n-au de muncă pentru că Ponta şi compania au oprit orice înseamnă lucrări de infrastructură. Cum de ce? Ca să dea nişte pomeni electorale. România n-are nevoie de autostrăzi, ci primarii au nevoie de şi mai mulţi bani, mai ales în campania electorală.

Şi mai trist este că lucrările de infrastructură nici nu erau plătite complet de noi, ci erau din bani europeni. 80% din fonduri veneau de la UE şi doar diferenţa de 500 de milioane de euro de la statul român. România n-are nevoie de bani europeni pentru că nu pot fi furaţi la fel de uşor, iar UE are nişte mecanisme mult mai bine unse prin care să-i verifice pe şpăgari.

Din păcate, lucrurile nu se opresc aici. Nişte găinari de prin Botoşani sug din fondurile UE pentru agricultură. Culmea e că sumele sunt mizere, câte 13 mii de euro anual pe cap sec de funcţionar public, pe care nu-l duce mintea că un furt de acest tip poate duce la suspendarea tuturor plăţilor în România. În plus, fondurile astea din care fură ei au mai fost create şi cu dedicaţie, pe vremea când Dacian Cioloş era comisar european pe agricultură. Aşa, ca să ne facem de rahat până la capăt.

Singurul lucru de care mă bucur în România, e că Justiţia funcţionează. Nu neapărat la parametri normali, dar funcţionează, mai ales când înfundă corupţii. Nouă miniştri sunt anchetaţi într-un caz de corupţie ce implică contracte cu statul, şpăgi şi trafic de influenţă. Pe scurt, nişte companii locale, în frunte cu SIVECO şi alţi vânzători de computere şi componente, au „câştigat” contracte cu statul pentru livrarea de calculatoare şi licenţe Microsoft.

Cazul e anchetat şi cu ajutorul FBI, câtă vreme compania Microsoft e vizată de mai multe cercetări similare şi prin Statele Unite. În România, a rămas numele generic de „cazul Microsoft”, deşi nu se limitează doar la compania americană. E o întreagă reţea de şmenari, iar aici găseşti doar explicaţia modului în care s-au umplut de banii statului cei de la SIVECO. În coadă articolului, o să găseşti şi o întreagă listă de link-uri către articole pe acest subiect, în funcţie de ministru sau de şmen.

În scandalul de mai sus nu sunt implicaţi doar câţiva fraieri. De exemplu, fostul soţ al Elenei Udrea, Dorin Cocoş, ar fi fost şi el un împingător de şpăgi şi ar fi primit opt-nouă milioane de euro. Desigur, Udrea s-a spălat rapid pe mâini. În fond, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase, nici măritată cu Cocoş nu mai e. Sunt convins, că habar n-avea ce afaceri cu statul făcea Dorinel. Mai ales că ea era doar un biet politician la început de carieră ce abia dacă reuşea să crească în partid.

În cazul Microsoft, nu vorbim de mărunţiş, ci de o ţeapă de vreo două sute de milioane de euro. Şi nici Victor Ponta nu-i străin de caz, cu atât mai mult cu cât l-ar fi sprijinit pe unul dintre cei care n-a mai prins loc la licitaţiile statului. Drept mulţumire pentru ajutor, organizaţia de tineret a partidului a fost dotată cu calculatoare noi.

Dar îmbârligăturile nu se opresc aici. Victor Ponta şi familia deţin trei apartamente în complexul imobiliar de pe Ştefan cel Mare, lângă Parcul Circului, adică în „blocurile lui Niro”. În acţionariatul companiei care deţine complexul imobiliar a fost parte şi off-shore-ul prin care s-au rulat şpăgi masive în dosarul Microsoft. Acum, zău, ai pretenţia de la politicieni că-s inteligenţi, nu-i aşa?

Acum că e clar care-i treaba cu această campanie electorală, aruncă un ochi pe lista de candidaţi de anul ăsta şi alege-ţi coruptul.

Citeşte mai multe despre alegeri:
Pişatul pe vot dăunează grav gândirii libere
Ce strategie va aborda Uniţi Salvăm la prezidenţiale
Elena Udrea vrea să pară din popor, dar îi iese din topor