Fotografii cu Adele și alte vedete înainte să devină faimoase

FYI.

This story is over 5 years old.

Foto

Fotografii cu Adele și alte vedete înainte să devină faimoase

A fost și o perioadă în care NU AVEAM niciun ban și îmi permiteam să trag două filme, după care trăiam din conserve de paste pe care le luam la 80 de penny.

Un selfie al autorului la vârsta de 21 de ani când smartphone-urile erau pe val

Ben Rayner e un fotograf născut în Marea Britanie, dar care locuiește la New York și a colaborat cu VICE încă de la începutul carierei sale. În prezent, Rayner e cunoscut pentru coperțile sale cu vedete pentru reviste fancy, deși o mare parte dintre subiecții săi sunt doar niște amici pe care-i știe dinainte să ajungă faimoși.

În rubrica asta, Back Then with Ben Rayner, artistul a umblat în arhiva lui pe film și a ales o serie de cadre care au și zece ani vechime. Fotografiile astea sunt din noiembrie 2006.

Publicitate

În noiembrie 2006, doar ce terminasem universitatea și aveam 21 de ani. Fotografiam deja pentru reviste ca Dazed and Confused și VICE de un an sau doi, și mai trăgeam chestii comerciale și ciudate pentru case de discuri sau ceva asemănător. Am lucrat chiar și-ntr-un magazin de pantofi pentru câteva zile pe săptămână ca să am niște bani care-mi vin regulat. Ajungeam mai tot timpul să fac tura de sâmbătă dimineața, ceea ce însemna că eram în centrul Londrei pe la cinci, de multe ori chiar beat mangă.

Stăteam în Peckham atunci, iar chiria mea era de 220 de lire pe lună. Locuiam între un magazin de pui și un altul de băuturi care nu mai avea licență, și căruia îi aparținea casa în care locuiam. (În mare, făceam puțină economie. Ne cheltuiam și ultimii bani pe chirie și bere.) Peckham era departe de a fi gentrificat și era destul de ieftin. Și Hackney avea prețuri convenabile și puteai să scoți bani din chestii ciudate. A fost și o perioadă în care NU AVEAM niciun ban, iar dacă mi se cerea să fac niște poze, îmi permiteam să trag două filme, după care trăiam din conserve de paste pe care le luam la 80 de penny.

Era o perioadă mișto pentru muzică. Dev Hynes de la Blood Orange avea o trupă nouă pe nume Lightspeed Champion, iar Klaxons și the Horrors rupeau. Toată lumea se distra. Existau și lucruri ca WOWOW și REAL GOLD care dădeau niște petreceri în magazii de anvelope. Muzica era mișto atunci și am tras o groază de portrete cu trupe pentru reviste, chiar și-nainte ca ele să ajungă mari. Am fotografiat-o și pe Adele cu o lună înainte să fac cadrele de mai jos, dar o să o bag și pe ea în serie. Doar ce începuse să cânte atunci.

Publicitate

Pentru mai multe lucrări de-ale lui Ben, vizitează-i site-ul și urmărește-l pe Instagram.

Urmărește VICE pe Facebook

O fotografie cu Adele din tinerețe

Ăsta e Dev Hynes de la Blood Orange în prezent, la primul său concert cu Lightspeed Champion, trupa lui de alternative-country

În perioada asta lucram la un magazin part-time, le vindeam oamenilor pantofi. Făceam de regulă cu schimbul, ceea ce însemna că veneam la cinci dimineața. Plecam de acasă la patru, după ce ajungeam de fapt pe la două. Răsăritul era mereu frumos.

Înainte era un magazin cu de toate la capătul străzii mele din Peckham, Londra, unde se vindea băutură și alte chestii de genul. Am locuit acolo înainte să fie orice acolo. Zona e destul de drăguță acum.

Pomeranianul ăsta pare pe Great Eeastern Street din Londra. Cred că asta m-a făcut să devin obsedat de pozele cu câini, care au dus și la un album numit „Hello Buddy” pe care l-am publicat în 2008.

Dev, care doar ce ieșise de pe scenă. Avea un stil demențial.

Ăsta e Josh de la Horrors, iar mâinile sunt ale Sylviei Farago și Dev Hynes. Asta era un soi de naștere a scenei muzicale. The Klaxons și Horrors doar ce apăruseră și totul era extraordinar.

Apus de Huckney

Ăsta e Ben Toms, un fotograf extraordinar, și Iphgenia Baal, o scriitoare extraordinară. Pe vremea aia încă se putea fuma în baruri

DAAAAA!

Obișnuiam să merg la concerte hardcore într-un local numit Dome. Ăsta e Nathan Bean, din multe trupe de hardcore britanice

Obișnuiam să merg în barul ăsta din Londra numit Garlic and Shots, care e încă acolo. E un bar suedez unde au o groază de shoturi cu aromă de usturoi.

Ăsta e unul dintre multele autobuze din Londra. Mergeam la o petrecere de Halloween când am tras cadrul ăsta. Tipul care stătea în picioare e prietenul meu Milo Cordell, de la Merok Records și trupa Big Pink

Ăsta e prietenul meu Dylan. Obișnuiam să ne rupem la petreceri. Chiar îmi place poza asta, e doar din tonuri de gri.

Asta cred că era la o petrecere aniversare VICE din Londra. Se ținea la Turn Mills, care era primul club gay din Londra. Din păcate, a fost dărâmat și a fost transformat în apartamente

Ăsta e prietenul meu Sam. I-am dat la schimb niște albume punk pentru banjo. Trebuie să-l iau înapoi.