Filmul ăsta îți arată adevărata istorie a poporului român obsedat de daci

Nu cred că am râs vreodată atât de mult la un documentar ca la Dacii liberi, un film demențial semnat de Monica Lăzurean-Gorgan și Andrei Gorgan, despre istoria adevărată a poporului român, nu ce te învață pe tine la școală. Dacii liberi a avut premiera mondială săptămâna trecută la TIFF, la Parcul de Sculptură Arkhai de la Vlaha, într-o ambianță rustică, autohtonă foarte potrivită și a fost precedat de un concert-eveniment susținut de URMA, trupă originară din Cluj-Napoca.

La început, nu am fost sigură dacă filmul e pe bune sau e vreun mock documentary care prezintă idei false ca și cum ar fi adevărate, cu actori în loc de persoane reale. Sau poate e un mix de ficțiune și realitate, fiindcă unele scene păreau autentice, cum ar fi lecția de istorie cu care începe filmul și care povestește despre strămoșii noștri, dacii și romanii, despre luptele lor, cu toate detaliile pe care le învățasem și eu la școală.

Se știe însă că viața e mai stranie ca ficțiunea, mai ales în România. Contrar acelor disclaimere de final din filmele de ficțiune, niciunul dintre personajele care apar în acest documentar nu e fictiv, nimic nu e inventat. În schimb, există fantezie la greu la nivelul ideilor expuse, documentarul funcționează aproape ca o invitație la fabulație. Interesant e că fabulația e îndreptată doar spre trecut, viitorul nu e menționat deloc, și asta mi se pare foarte relevant pentru situația de stagnare în care e prinsă România de ceva vreme.

M-am întâlnit cu Monica și Andrei Gorgan la TIFF ca să aflu mai multe despre interlocutorii din film și motivațiile lor.

VICE: Recent, am făcut un test genetic prin 23andme și mi-au trasat codul genetic până prin anul 1700. Rezultatul a fost o mare surpriză și total diferit de teoriile interlocutorilor din filmul vostru. Pe ce și-au bazat ei teoria că românii provin cu toții din dacii liberi?
Monica Lăzurean-Gorgan: Dacă și-ar face acest test, mulți dintre ei ar fi foarte surprinși și probabil ar digera mai greu informațiile astea noi care arată ca poporul român e mai mult un amestec. La Congresul de Dacologie din 2016 a venit un genetician român stabilit în Germania și a prezentat un expozeu destul de lung care se finaliza cu concluzia că 98,8% suntem daci. Și în momentul ăla, toată lumea a aplaudat în sală.

Andrei Gorgan: Există și un test genetic general făcut pe toată populația României, iar rezultatele arată cam așa: suntem cam 30% din Lituania, nordul Europei, estul Europei, 30% din Grecia și restul vine din sudul Europei, zona Mediteranei, foarte puțin din nordul Europei occidentale, Anglia, Scandinavia. Nimic dacic, nimic de la noi.

Cum ați descoperit teoriile fanteziste din documentar? Sunt cunoscute în România?
Monica Lăzurean-Gorgan: Da, de câțiva ani. Pe mine, în 2010, m-a sunat un prieten, un fotograf care făcea un material pentru National Geographic și mi-a spus: „Băi, vezi că sunt unii, bărbați de 40-50 de ani, care se îmbracă în daci și în romani și se bat”.

Unde se băteau?
Aici, în Cluj-Napoca. Era Terra Dacica Aeterna, un grup de reenactment istoric care la vremea aia era o noutate în România. Atunci am mers și am filmat un reenactment în Roma, unde veneau foarte multe trupe din Europa. După care ne-am pus pe cercetare.

Andrei Gorgan: În Roma era interesant fiindcă era tabăra dacilor, tabăra romanilor, ei se tachinau unii pe alții și ăsta a fost un punct de pornire să vedem cât de daci sau romani ne simțim noi. Iar turiștii români țineau mai mult partea dacilor.

Cine sunt cei din Terra Dacica Aeterna?
Monica Lăzurean-Gorgan: Ei sunt istorici, arheologi și au o viziune mai echilibrată despre daci. Însă, revenind la cercetările noastre, noi am întâlnit numai daci, nu mai erau romanii! Și ei se autointitulau Dacii liberi.

Care au fost sursele voastre?
Am avut un consultant pe istorie, am citit mult, însă nu am vrut ca documentarul să fie un expozeu științific, voiam să vedem cum se manifestă acest fenomen la nivel individual. Și am văzut manifestări diferite, oamenii se simțeau bine cu ideea de daci, cu ideea de strămoși, identitate națională, cu o propagandă mai veche de la comuniști, foarte mult lucrată, care rămâne cumva în mentalul colectiv. Și pe fondul ăsta de propagandă, plus niște complexe de inferioritate, o dorință de a te identifica cu strămoșii în lipsa unei istorii a României mai fabuloase, mai eroice și mai cum ne-am dori-o noi să fie, te duci încolo (cu fantezia), întâlnești diferiți oameni pasionați de daci în diverse forme.

Eu, când am învățat istorie la școală, am învățat că dacii și romanii sunt strămoșii noștri, însă majoritatea celor din documentar par să respingă ideea că poporul român se trage și din romani.
Andrei Gorgan: De-asta am mers și noi mai mult pe latura dacică. Romanii sunt priviți ca niște cotropitori, cuceritori, iar în anumite teorii, nici măcar nu au existat.

Monica Lăzurean-Gorgan: Sau se spune că au trecut, ne-au furat, dar nu s-au atins de femei, nu au stat, doar au luat bogățiile țării și au plecat, nu au rezistat aici foarte mult. Asta e teoria pe care eu țin minte că o am din școală.

Care vi s-a părut cel mai colorat personaj dintre toți cei intervievați?
Cel mai ofertant mi s-a părut organizatorul de proteste, dar mai mult din perspectiva unei povești umane. Mi se pare un om forte bun, care iubește sincer România, își ajută prietenii oricând, e genul de om săritor, implicat.

El e cel care la sfârșitul documentarului vrea să meargă în Anglia să strângă bani pentru a forma o organizație prin care să ajute România. I-ați urmărit destinul?
Andrei Gorgan: Da, s-a întors și face ce și-a propus, merge la proteste, organizează diverse acțiuni îndreptate asupra corupției actuale, clasei politice, nedreptăților care se fac.

Monica Lăzurean-Gorga: Numai că ei nu au un statut juridic, și cu viziunea sunt destul de radicali.

Scena cu el și soția sa e foarte comică, mă refer la discuția despre patriotism, unde el face un top foarte tranșant al valorilor și iubirilor sale: Dumnezeu, patria, și apoi soția!
Andrei Gorgan: Interviul a fost de fapt mai lung, inițial au povestit cum s-au cunoscut, cum trăiesc acum împreună. Și s-a ajuns la chestia asta, că el e foarte mult plecat din cauză că organizează acțiuni în București și în alte părți în țară. Iar ea se plângea că el e foarte mult plecat de acasă și nu poate să înțeleagă de ce e atât de implicat în acțiuni patriotice și cum se face că iubirea de țară e mai mare decât iubirea de soție.

Misticii care organizează focul sacru mi s-au părut cei mai exotici. Eu am montat filmul și în momentul în care am văzut materialul pentru prima dată, am fost un pic WOW.

Cum vi se pare tendința de a te identifica la nivel național acum, când România face parte din Uniunea Europeană?
Monica Lăzurean-Gorgan: Da, am discutat despre asta cu cei cu care am filmat. Lor le e frică de globalizare. Iar eu cred că globalizarea la nivel de comunitate, de individ, atrage această respingere. Atunci fugi repede spre trecut, spre comunitate, spre pământ.

„Cred că e un film bun pentru anul centenarului, să radiografiem cumva dacă creșterea curentului naționalist e un fenomen puternic.”

Andrei Gorgan: E o contrareacție, dacii fac parte din această contrareacție la globalizare, la Uniunea Europeană. Să nu cumva să ne pierdem identitatea. Iar dacii au și o simbolistică puternică, avem lupul dacic pe tricolor, e mai ușor să creezi o mitologie în jurul lor, mai ales că nu ai prea multe informații istorice. Romanii au fost peste tot în Europa, au lăsat urme de la Mediterană până în nordul Angliei. În plus, există multe curente naționaliste și în Europa.