Am ascultat toate melodiile La Familia ca să înțeleg cum s-au dat cu Coaliția pentru Familie

În urmă cu o săptămână, Sișu și Puya, singurii oameni din București care-s mândri de faptul că locuiesc în Sălăjan, au postat pe contul oficial La Familia un manifest care zice așa: „credem în DUMNEZEU, credem în NEAM, mândrie națională și patrie, credem în FAMILIA compusă doar din bărbat și femeie”. Practic, s-au alăturat mișcării Coaliția pentru Familie, care vrea un referendum pentru modificarea Constituției. Ce altceva ar putea să facă statul român cu banii noștri?

Manifestul La Familia mai zice: „credem în forța CUVINTELOR, credem în NORMALITATE, simplitate și suflet.. moralitate, credem în TRADIȚIE, credem în UNITATE, frăție și legătura de sânge, credem în ROMÂNIA, români și limba română.” Deci se vede că, la fel ca-n cariera lor muzicală, au rămas fără inspirație, așa că au dat-o în chestii care sună bine la România TV, mai puțin pe internet.

În consecință, feedback-ul nu a fost pozitiv. Oamenii au comentat la postare cu mesaje de genul „sunteți prăjiți pe legale”, „homofobia strică cariera de artist”, „nu îmi dau seama dacă e o glumă sau nu. Dacă e pe bune, mă sperie” și loviturile alea ieftine împotriva lui Sișu, care a fost condamnat pentru consum și posesie de droguri.

Fiecare om greșește și nu sunt în poziția să-l judec pe Sișu pentru deciziile pe care le-a luat în viață, dar nu ai cum să nu te enervezi când citești răspunsurile lor la comentarii. Când unul întreabă: „mai ales Sișu; chiar nu vă e rușine?”, La Familia zice: „să ne fie rușine că suntem mândri că suntem români sau să ne fie rușine că noi credem în Dumnezeu și nu în familia cu 3 variante posibile?”.

Deci ei vin cu un argument total scos din pulă. Dacă nu ești de acord cu manifestul lor, înseamnă că nu ești mândru că ești român. Coaie, nu. Și ăsta e doar un exemplu de răspuns tâmpit. Dacă citești toate comentariile o să crezi că ești pe pagina lui Cheloo de la Paraziții, un naționalist convins.

E foarte ușor să pescuiești un vers dintr-o piesă La Familia cu care să le strici toată credibilitatea din punct de vedere moral. Eu nu am făcut asta. Eu am ascultat toată discografia lor și am încercat să înțeleg cum s-a ajuns în punctul ăsta. Nu mă leg de problemele lor personale, pentru că e cel mai ușor lucru de făcut. Am analizat strict ce au scos din punct de vedere artistic ca să înțeleg cum a ajuns în punctul ăsta penibil una dintre cele mai importante trupe de rap din România:

Da, primul lor album a apărut acum 20 de ani. Ce s-au mai schimbat lucrurile. Aici Puya își intră în rolul de bărbat viril, cu zero respect față de femei, pentru că nu are rost să-ți iubești aproapele. Pe interludiul „Cu băieții” se dă șmecher în fața tovarășilor când îi zice unei tipe: „păi da vorbește elevat, fă jegoasă, du-te acasă în morții mă-tii.” Asta continuă și în piesa „Doar o curvă”, în care zice chestii de genul: „fă, te-ai șmecherit, nu mai sugi pula prin boscheți”. E ca Iisus cu Maria Magdalena, doar că e fix opusul.

Apare și Dumnezeu pe album, în piesa „Din nou în libertate”: „Ce-i frumos, îi place și lui Dumnezeu/îmi place la nebunie cum se mișcă fundul tău.” Deci Dumnezeu e un ass-man, în viziunea lui Puya. Bine de știut.

Nici Sișu nu e fără de păcat. Pe piesa „Cu fruntea sus” se mândrește cu faptul că o arde la furat, o acțiune care nu e condamnată de cele Zece Porunci. Mai mult, omul zice că dacă nu furi nu ești șmecher: „Fraiere când tu dormeai/noaptea ușor în pat/eu ieșeam pe străzi și mă apucam de furat”. Nu fiți fraieri, încălcați porunca sfântă.

Albumul ăsta e cunoscut pentru piesa „Tupeu de borfaș”, primul lor hit. E o piesă despre cât de șmecheri sunt ei, dar și despre beef-ul lor cu Getto Daci și RACLA. Chiar apare un diss cât se poate de evident împotriva lui Călin Ionescu, aka. Rimaru, de care sigur ai auzit în ultimele săptămâni: „Și nu uita Căline, eu când vreau mă piș pe tine / RACLA pentru mine înseamnă doar stres.” După cum am zis, multe s-au schimbat în 20 de ani.

Dar sunt și alte piese mai puțin cunoscute pe album, în care apar personalitățile celor doi rapperi. În piesa „București” apar femeile cu hainele mult prea strâmte. Tu nu faci față tentațiilor, cu toate că acasă te așteaptă o fată. Sau în „Nu fi perversă”, în care băieții descriu o tipă careia îi place pula mai mult decât ciocolata și zic: „știi bine, femeia-i bună bună să te joci cu ea”. Repetă după mine: „credem în DUMNEZEU, credem în NEAM, bla, bla, bla.”

Băi, știi ce e cu adevărat trist? Faptul că albumul ăsta nu e rău. E plin de mesaje motivaționale, despre cum trebuie să te ridici, să stai departe de căcaturi, să nu te dai bătut oricât de nasoală ar fi viața. Au chiar și o piesă anti-droguri, ceea ce e cumva ironic, dacă ne gândim la ce s-a întâmplat peste câțiva ani cu Sișu. Aici găsești și „Probleme de familie”, care-i una dintre cele mai faine pe care le-au scos băieții.

Dar apoi dai de „Păzește-ți bine târfa” și se fute meciul. Iar revine toată treaba aia cu pula și ciocolata și nu ai cum să nu rămâi cu impresia că oamenii ăștia văd toate femeile ca fiind curve. E clar că sunt niște frustrați. Cred că totul a început în școala generală, când, într-o zi, Puya a mers la o tipă cu o floare și o pungă de chips-uri. A fost refuzat, dar i-a luat chips-urile, că nimeni nu poate refuza o pungă de „cartofi”. Atunci a jurat că toată viața lui o să jignească femei și o să-și recupereze chips-urile. Ceea ce a și făcut.

În piesa cu același nume cu EP-ul apar primele păreri ale lui Sișu despre familia tradițională: „Mămica te învață să pui mâna pe un băiat cu bani/Ce coșmar, în jur sunt doar golani/Și care-i târfa, tu sau mă-ta, spune.” Tot în piesa asta apar și versurile „băieții sunt fetițe mai nou, se ard în popou și nimic nu-i rău.” Deci homofobia lor e de ceva vreme, nu e o chestie care a apărut acum, când nimeni nu-i mai bagă în seamă.

Ipocrizia lor iese din nou în evidență pe „Fă ce tre să faci”, care e o odă adusă liberului arbitru. Rapperi din Sălăjan te îndeamnă să fii independent, să faci cum crezi tu că e mai bine, fără să-ți pese de ce cred ceilalți. Din păcate, în 2017 mesajul ăsta s-a transformat în fă ce vrei tu să faci, cât timp ești anti-gay, naționalist, tradiționalist și ești fan al limbii române.

Suntem la al cincilea material și băieții deja au ajuns să se repete în draci. În afară de viața de stradă, borfași, târfe, bani, nu există altceva în universul La Familia. Dar găsești și niște detalii interesante despre rapperi. În piesa „Mai Vreau”, Sișu joacă rolul unui traficant de droguri care vrea toți banii tăi. Poate că omul a vrut să tragă un semnal de alarmă asupra faptului că drogurile o să-ți distrugă viața, dar a uitat să menționeze treaba asta și te lasă cu impresia că-i place personajul ăsta.

Familia tradițională e discutată din nou în piesa „12 Noaptea”, când Sișu e în club și își pune o întrebare existențială: „Poate o să-mi găsesc viitoare fostă soție.” Păi ce treabă-i asta? Familia tradițională e pe veci, nu? Apoi bagă o declarație cât se poate de clară despre moralitatea lui pe „Străin la mine acasă”: „Greșești dacă încerci să fi bun/e de pomană/te izolează și apoi te omoară”. Sișu nu întoarce celălalt obraz.

Un material mult mai agresiv. Sișu și Puya s-au săturat de industria muzicală. Și eu de ei. Așa că se relaxează cu tot felul de substanțe: „câțiva băieți și cu mine suntem aici în stradă/o sticlă de coniac, o facem poștă, o bem pe toată/puțină iarbă ca să ne ridicăm mai sus”. Toată lumea știe că la Cina cea de Taină s-a dat coniac și iarbă în prostie. Puya, în stilul lui clasic, o dă din nou despre femei pentru că nu a uitat chipsul din generală: „târfele ne târăsc în dormitor/sunt bete moarte, pe la 7/de la atâta muie au chiulit și azi la mate”.

Dar cea mai interesantă piesă e „Drogul meu”, care e despre cât de nasol e consumul de heroină. Sunt de acord cu ei, mai puțin modul în care încep piesa: „Nu spun nimănui să se drogheze sau să nu se drogheze/fiecare face ce vrea, e viața fiecăruia.” Să mori tu? Deci poți să te droghezi, te înțeleg, stau la masă cu tine, dar dacă nu ești de acord cu Coaliția pentru Familie ești un jeg.

Primul album scos de Sișu și Puya, nu de La Familia. Știi povestea, B.U.G. Mafia le-a cerut 15000 de euroi ca să folosească numele „La Familia”. Evident, sunt super supărați pe băieții din Pantelimon, pe care-i tot amenință, ca niște creștini buni. În mare e un album solo Puya, pentru că Sișu a intrat în pârnaie. Poți să ghicești ce urmează? Exact, versuri de genul: „Puya, ia-mă pe mine! Ba pe mine”/aș lua-o și pe mă-ta dacă e la fel ca tine/suntem bagabonți, arată-ne ce poți/vorbești de șmecherii da faci pipi în chiloți”. Pipi în chiloți? Puya e un libidinos mai mare ca Rimaru.

Au și o piesă despre Dumnezeu, care se numește „E sus și vede”, în care Puya rimează din poziția unui deținut care-și așteaptă judecata. E normal să te întorci la Dumnezeu când ești la un pas de pușcărie. Asta în timp ce un tip de la Codu Penal se laudă pe o piesă că atunci când a fost mic a luat banii de pe tava de la botez. Eh, are Dumnezeu destui bani.

Nu mă miră faptul că au luat o pauză de 11 ani după ce au lansat albumul ăsta. E cel mai slab produs pe care l-au scos. Aceleași mesaje despre cât de nasol e în România, de data asta cu niște specificații legate de longevitatea trupei. O dau cu „nu uita cine a fost primul”, care e discursul unei trupe în declin. Când ajungi să vorbești despre ce ai făcut tu pentru hip-hop, e timpul să te retragi.

Puya e din nou highlight-ul materialului. În special pe piesa „Mișcă-te”, unde zice „femeile cuminți nu mai sunt la modă/ci fetele fierbinți care iau bărbații în probă.” Apoi Sișu îl aprobă cu „curvele-s în top, cine sunt eu să le zic stop?”. Ar trebui să mai meargă băieții pe la biserică până află de precurvie.

Cel mai nou album La Familia și sper că e ultimul din carieră. Mesajul lor a devenit cât se poate de clar, dar tot la fel de dubios: „dacă greșești la băutură te iertăm/dacă greșești că ești pervers te exmatriculăm.” Deci e OK să fuți când ești beat, dar dacă o faci când ești treaz o să te exmatriculeze, orice o însemna asta.

E o doză bună de paranoia pe material. Aparent avem capitala la Bruxelles. În „Demonii” totul e anti-politică, pro-Dumnezeu și câte ceva despre cât de nasoală e străinătatea, să atragă românii plecați, care sigur pun botul la chestiile astea.

Întrebarea e: Se mai leagă de femei? Băi, nu, din fericire. E o piesă care se numește „Fata de la pagina 5”, în care oamenii zic că ea trebuie salvată. Acum s-au trezit să o ajute pe femeia despre care ziceau că îi place pula mai mult ca ciocolata. E foarte greu să-i iau în serios pe oameni când se contrazic de la piesă la piesă.

De aceea și manifestul lor pro-Coaliția pentru Familie m-a luat prin surprindere. Da, se știa faptul că Sișu colaborează cu Haarp Cord și are niște înclinații spre gândirea creștină dusă la extrem, dar după ce am ascultat toată discografia lor mi-am dat seama că nu puteam să prezic treaba asta. Sunt câteva semnale de alarmă, dar și multe mesaje total neortodoxe. Deci bine că m-au lămurit cu postarea aia. Acum știu care-i treaba cu La Familia.

Apropo, da, știu, sunt și câteva albume solo ale lui Puya, dar nici BOR-ul nu mă poate plăti cu destui bani ca să le ascult.