Am vorbit cu liceanul român scos de la ore pentru că are părul prea lung

Au trecut șapte ani de când am terminat liceul, dar lumina albă de neon încă reușește să-mi trezească amintiri nu tocmai plăcute. Pentru că, între 2006 și 2010, diminețile mele de toamnă, iarnă, primăvară și un pic de vară erau doar despre profesorul meu de matematică (care a fost și director al liceului mult timp). Un dascăl foarte special, care-și permitea multe cu elevii din subordine. Da, din subordine, pentru că se purta cu noi precum un general de armată, calitățile pedagogice existau doar pe hârtie. Palme, șuturi, urlete, tactici de intimidare - nimic nu era prea mult pentru domnul Florescu Ion, căci așa-l chema.

Eu eram ferit de palme sau șuturi (nu și de urlete sau urecheli, însă), pentru c-o aveam pe mama profă-n școală, dar țin minte că restul colegilor mei și-o luau din motive preponderent academice: lecție neînvățată, absențe, note mici în lucrări sau incapacitatea de a rezolva nu știu ce exercițiu. Din fericire (sau nefericire, nu știu), n-am avut niciun pletos în clasă. Dar, orice rebel de la altă clasă cu părul mai lung sau o mustață mai stufoasă decât permitea codul lui moral avea să înfrunte inevitabil mânia domnului Florescu.

Mare parte din liceu n-am avut Facebook, abia prin clasa a 12-a am aflat și noi de el. Deci, spre deosebire de elevii care se revoltă azi prin social media, nu prea aveam unde să ne plângem și să devenim virali. hi5 era doar pentru agățat și alimentarea ego-ului, iar pe Yahoo Messenger chiar nu vedeai multe scrisori deschise, doar spam apocaliptic care te anunța că-ți moare tot neamul dacă nu trimiți mai departe. Așadar, eu și colegii mei n-am avut unde să vorbim despre teroarea pe care o instaurase dom' director la Liceul Energetic din Râmnicu Vâlcea.

Tudor Helgiu, un tânăr de 16 ani din Cluj, elev în clasa a 10-a la Liceul Greco-Catolic „Inochentie Micu", a avut norocul s-apară pe lume ceva mai târziu, în era social media. Păcatul lui cel mare a fost că și-a lăsat părul prea lung, motiv pentru care, împreună cu alți colegi la fel de pletoși sau bărboși, a fost trimis la plimbare de conducerea școlii. A scris despre asta pe contul personal de Facebook, postarea a devenit virală, presa a preluat subiectul și uite așa am aflat și eu că, la zece ani de la intrarea României în UE și șapte ani de la terminarea liceului, pe unii profesori și directori de școli încă-i mai fute grija de cum se tunde un elev:

Scăderea notei la purtare dintr-un motiv atât de banal ar fi trebuit să fie un non-subiect, de ce naiba mai discutăm despre lungimea părului în 2017? Cu ce-ți afectează asta performanța școlară?

Am vrut să aflu și eu, așa că l-am sunat pe părintele Petrică Daniel Tintelecan, directorul liceului. A ținut să precizeze din capu' locului că n-a fost vorba despre 20-25 de elevi, așa cum spusese Tudor, ci doar de vreo zece. M-a liniștit. Apoi, mi-a spus că n-a făcut decât să urmeze regulile prevăzute-n regulamentul școlar, care ar fi fost deja adus la cunoștință părinților și elevilor. De altfel, el pretinde c-a fost indulgent și i-a tot păsuit pe rebeli în ultima lună:

„Acuma, imediat după vacanță, am înțeles că fiecare a venit cu frizura din vacanță, cu vopselile din vacanță, dar am așteptat de la începutul anului școlar și până acuma pentru a le da termene peste termene și pentru a le cere să conformeze regulamentului."

L-am întrebat ce articol din regulament interzice părul lung sau barba, mi-a spus că e vorba despre Anexa 3 la regulament, articolele 1 și 2, doar că anexa respectivă e o chestie recentă, apărută la solicitarea unor profesori și părinți, și n-a fost încă urcată pe site-ul școlii. Din fericire, domnul director a fost suficient de amabil încât să-mi citească integral conținutul articolelor care fac referire la acest aspect:

Din ce mi-a citit, nu am auzit nimic despre barbă sau lungimea părului, doar recomandări absurd de amănunțite în privința vestimentației. Astăzi, într-o declarație dată Mediafax, și-a amintit că regulamentul prevede pentru băieți „o tunsoare adecvată, fără șuvițe colorate, cu o lungime a părului de 4 – 5 cm".

Totuși, aseară, un Tudor foarte sigur pe el mi-a spus la telefon că n-a văzut niciunde scrisă regula asta, apărută peste noapte:

„Niciodată nu ni s-a arătat regula cu părul și nici nu s-a zis câți centimetri avem voie. Că una e când ai părul pân' la umeri, alta-i că ai părul pân' la cur. (…) Eu am întrebat ce reguli am încălcat și numai verbal am auzit, eu nu am văzut nimic scris de chestia asta. (…) Nu văd cum ține părul de vestimentație, vestimentația e o chestie pe care o pui pe tine, părul e un organ al corpului uman."

Mai ciudat e că anul trecut, când Tudor era în clasa a noua și avea părul la fel de lung, nici nu s-a pus vreodată problema asta: „Tot păr lung aveam, că-ți dai seama, nu mi-a crescut atâta într-o vară. Mie mi s-a adus la cunoștință abia anul ăsta. Și săptămâna trecută am primit primele și ultimele avertismente, mi s-a zis că dacă săptămâna asta nu știu ce, n-o să ne mai primească-n școală sau ceva de genul."

L-am întrebat pe director dacă nu i se pare discriminatoriu să trimiți pe cineva acasă doar pentru că avea părul prea lung, mi-a zis că, deși statutul elevilor prevede că aceștia au dreptul să aibă semne identitare care-i reprezintă, nu crede că acestea „pot fi împotriva legii și a regulamentelor". Consideră că au fost respectate toate drepturile elevilor, fapt susținut și de Inspectoratul Școlar Cluj, care a declarat că, fiind vorba despre un liceu confesional, e normal și legal ca elevii să se conformeze unor reguli mai stricte.

I-am zis lui Tudor despre acest argument, mi-a spus că el e la un profil de științe sociale și nu vede de ce s-ar supune unor reguli atât de rigide:

Și, într-adevăr, directorul însuși mi-a mărturisit că poartă barbă și, personal, nu are nicio problemă cu bărboșii și pletoșii din școală:

„Dacă e s-o iau ca persoană individuală, nu mă deranjează. Cum v-am spus, eu port barbă, din alte motive, dar nu e o problemă care să mă afecteze. Nici barba, nici părul lung, că nu mă interesează pe mine opțiunile fiecăruia, dar am obligația să solicit respectarea regulamentelor."

Totuși, el este cel care s-a dus să-i trimită pe elevi la plimbare, nu alți profesori. De altfel, Tudor mi-a zis că n-a primit niciodată reproșuri din partea altor cadre didactice:

Astăzi, Tudor Helgiu s-a dus la școală tot netuns, pentru că „regula nu are niciun rost, nu mai suntem pe vremea comunismului, când băieţii erau obligaţi să se tundă", zice el. Părintele Tintelecan, directorul școlii, a spus că cei care nu s-au tuns și nu s-au bărbierit vor fi lăsați la ore, dar vor fi chemați părinții la școală. L-am întrebat ce se va întâmpla dacă părinții își vor susține copiii în alegerile pe care le-au făcut, cum e în cazul lui Tudor:

„Dar îmi pare rău, ei au ales să vină la noi în școală, noi nu am tras de nimeni să vină-n școala noastră. Suntem o școală vocațională și care are regulamentele ei interne." Potrivit directorului, statutul elevilor prevede sancțiuni precum mustrarea în fața consiliului clasei, avertisment scris și, în final, dacă elevii tot nu se conformează, scăderea notei la purtare. A admis c-ar prefera să ajungă la o înțelegere cu părinții înainte de a lua asemenea măsuri.

Tot directorul mi-a zis că l-a încurajat pe Tudor să se implice în consiliul elevilor și comisia de revizuire a regulamentelor școlare, însă tânărul susține că, deși intenționează să o facă, el a mai fost în consiliul elevilor acum un an și a constatat că nimeni „nu vrea să facă nimic în școala asta".

Azi am vorbit și cu mama lui Tudor. Cristina mi-a spus că anexele la regulament chiar au apărut din neant, fără ca părinții și elevii să fi fost vreodată informați:

„Regula asta nu exista când l-am înscris la liceu și mă îndoiesc că exista până mi-a fost arătată astăzi. Domnul director mi-a arătat niște hârtii nesemnate, în care, într-o anexă, era specificată dimensiunea părului. El a zis că e forma revizuită a regulamentului. Nu exista decât ștampila unității școlare și semnătura lui. Pe tabelul pe care ar fi trebuit să figureze semnăturile consiliului de administrație nu exista nicio altă semnătură. (…) Oricum, totul era proaspăt tipărit, spiralat, pe regulamentul ăla nu cred că s-a uitat nimeni niciodată, în afară de mine, astăzi.

Singura discuție care a existat s-a referit la ținuta decentă, cum să se îmbrace, pantaloni negri sau bleumarin, cămașă albă sau albastră, iar în privința părului nu s-a zis nimic până acum. Eu nu am semnat nimic. Tudor are părul lung de trei sau patru ani, deci nu știu de ce acum. Probabil a fost o zi neinspirată, neștiind ce amploare o să ia problema."

Când mama lui Tudor l-a întrebat dacă reprezentanta elevilor pe școală a fost informată despre aceste modificări, părintele Tintelecan nici măcar n-a știut să-i spună cum o cheamă pe fata respectivă. Cert e că atât Cristina, cât și fiul ei, sunt hotărâți să meargă până la capăt:

„Nu am ajuns la o înțelegere. Eu, personal, n-am să-i tai părul, nu fac așa ceva, că-s femeie normală la cap, zic eu. Care sunt pașii următori? Nu a știut să-mi spună. (…) Ca să-i scazi nota la purtare, trebuie să ai abateri disciplinare. Deci, dacă o scade pentru că are părul lung, în orice instanță din România mă duc, cred că voi câștiga fără probleme."