Am recoltat verdele danezilor

Toamna asta mi-am petrecut vacanța studențească prin Christiania, un sat danez fondat de hipioți și anarhiști, în care canabisul se vinde ca pâinea caldă pe stradă și toți dubioșii se guvernează singuri.

Deși plecasem cu gândul unei vizite leneșe și hedoniste prin Copenhaga, m-am trezit la reședința din pădure a unui mare plantator și mic întreprinzător de tarabe verzi de prin satul ăsta de visători, unde am tăiat frunze, am coafat muguri și mi-am bălăcit mâinile și creierii în THC moca.

Idilic: o fetiță lasă deoparte păpușile și piaptănă plăntuțe sub privirile topite de admirație ale celor mari.

Am ajuns la fermă fix când gazda noastră se pregătea de strânsul noii recolte de verde. Era un moment foarte important pentru toți cei de-ai casei. Aveam impresia că eram la o sărbătoare a vinului dintr-un sat idilic moldovenesc numai că lipseau gălăgia, manelele și nevestele bătute. La tăiatul ierbii participa toată familia, de la cei mici până la bunici, rubedenii, câțiva prieteni și câinii lor, plus „zilierii” internaționali, printre care mă număram și eu.

O mostră din bogata recoltă nordică.

O duzină de plăntoaie puternic mirositoare și zdravene ca mestecenii ne așteaptau în sol fertil și neapărat økologisk (adică natural, frate!). După aia urmau să ajungă la uscătorie, să fie cântărite-n grame, să fie trase în plămâni și, de acolo, să ajungă în neuronii tuturor visătorilor din Christiania și de pretutindeni.

Ziua de lucru a început cu câteva ore de exfoliat plantele de frunze, frunzulițe și alte vegetale nedorite. După aia mi-am luat inima în dinţi şi m-am băgat la tunsul mugurașilor. Pare mai ușor decât e și totuși mai greu decât pare, ca să obții forma finală satisfăcătoare.

La o șezătoare cu iarbă, iaurt și bere.

Atmosfera semăna cu una de Crăciun, doar că părinții și copiii rupeau bradul în loc să-l împodobească, cetina puţea de trosneau lumânările, iar cadourile erau fără filtru și exclusiv pentru adulți.

Deşi echipa lucrătorilor întru verdeață era mixtă, ea s-a omogenizat după primele degustări. Uruguayenii râdeau în daneză, norvegienii țineau asumat fumul în piept, iar danezii erau cei mai iscusiți la aranjarea frezei ganjei cu forfecuțele Ikea. Aveam tot ce ne trebuia: muzica lui Jah, prăjiturica de casă, focul la sobă outdoor, mușchii relaxați și ceva umor.

În jurul unui verde covoraș care va deveni haș.

Lângă mine, oamenii spuneau poveşti despre o ciupercă mai a dracului ca iarba, care s-a pus anul ăsta pe parazitat toate bunăciunile, de la ăl mai ușchit orange bud la cel mai feroce skunk. Lucrul dracului, ce să mai. De acolo discuţia a mers pe fir ilogic și detaliat la cele mai bune ciuperci psihedelice găsite vreodată în pădurile nordice, la iernile reci sau lupta hippie de independență a statului Christiania. Ziua a continuat cu o sesiune de fredonat muzică reggae și, pe alocuri, de rulat.

În finalul serii n-am putut decât să mă gândesc ce frumos ar fi fost să lucrez cu normă întreagă la job-ul ăsta sezonier, în timp ce aţipeam în brațele unuia dintre bunici. Covorul aromat de frunze îmi dispăruse de sub picioare, iar câteva siluete neclare depănau liniștite deliruri în faţa focului.