Cum arată lumea vrăjitoarelor de lux din România

Fotografa Lucia Sekerková a venit tocmai din Slovacia, anul trecut, ca să descopere cine sunt ochii ageri care ne cercetează destinul în palmă, în bobi de grâu sau în cerul înstelat. S-a împrietenit cu Maria Câmpina, regina vrăjitoarelor, și a ajuns să documenteze meseria acestor femei pe care o transmit mai departe tinerelor generații, până când românii vor spune într-un final că sunt deciși să-și accepte viitorul.

Totuși, până se va întâmpla asta, mulți români vor rămâne mari credincioși, pregătiți să creadă că harul prezicerii viitorului vine de la Dumnezeu, trece prin vrăjitoare și se așază pe foaie, gata să fie citit.

Lucia a intrat în contact cu vrăjitoarele de etnie romă prin anunțurile din ziare. Chiar dacă cele mai populare sunt țigăncile cu multe fuste, mult aur și mult har, sunt în aceleași ziare și multe măicuțe (sau femei care pozează în măicuțe), gata să-ți scuipe în palmă și să vadă soarta ta între două linii și cinci degete. Acesta e un detaliu necesar, ca să nu critici doar după etnie. Pentru a realiza proiectul, Lucia a folosit comunitatea de couchsurfing, care nu e doar pentru sex ocazional cu străini. A venit și cu palinca la ea, pentru că, se știe bine, legătura între popoare începe mai bine cu alcool.

VICE: Cum ai ajuns să documentezi viața vrăjitoarelor?
Lucia Sekerková: Am fost fascinată și speriată de lucrurile oculte încă din copilărie. În timpul facultății am vrut să ajung în România prin Erasmus, e o țară ciudată și un pământ misterios, cu o mulțime de legende. M-am uitat pe internet după informații despre sate, oameni și tradiții, până am dat peste un video pe YouTube și mi-am spus că trebuie să vin să văd cu ochii mei și să trăiesc pe propria piele ce există aici.

Prin comunitatea de couchsurfing m-am întâlnit cu fotograful Cosmin Iftode, acum un prieten foarte bun, care mi-a fost ghid și translator, pentru că puține vrăjitoare vorbesc engleză. Fără ajutorul său acest proiect nu ar fi fost posibil.

Cum ai ajuns la ele?
Am căutat adresele și numerele de telefon pe internet sau prin ziare și a fost greu să le convingem să accepte o sesiune foto. Unele mi-au cerut bani, altele nu. Totuși, mereu sunt dispuse să negocieze, așa că, uneori, de la 50 de euro, prețul ajungea la 20. Le-am spus că fac asta pentru un ziar din Slovacia, n-ar fi fost interesate dacă le spuneam adevărul, că sunt pentru lucrarea mea de licență. Dar și munca pentru ziar însemna că pot plăti, așa că a trebuit să găsesc altă cale.

Am reușit când am întâlnit-o pe Maria Câmpina (autoproclamata regină a vrăjitoarelor) și am făcut o înțelegere să-i facem poze doar ei și cercului său de cunoștințe. Pentru asta i-am promis un articol integral și o copertă de revistă. Astfel, n-am mai plătit pentru fotografii și Maria a apărut pe prima pagină a unui supliment de weekend al săptămânalului SME, din Slovacia.

Cât de greu a fost să te conectezi cu oamenii ăștia?
Cel mai greu a fost să le fac să fie sincere, au înflorit mult poveștile sau cel puțin asta am simțit eu. Este evident că voiau să facă o impresie bună, până la urmă e o afacere. Neavând experiența dialogului cu vrăjitoarele, comunicarea a fost solicitantă: atât în română, cât și în engleză, iar forma finală a textului a fost în slovacă.

Le-ai testat puterile?
Da, a fost parte din concept, să văd cât de diferite sunt prezicerile fiecăreia. Au fost destul de diverse, uneori pozitive, alteori negative. Toate au fost prea scurte și prea generale, acele lucruri care se pot întâmpla în viețile oricăruia dintre noi. Dar profețiile sunt bazate pe astfel de lucruri. De exemplu, una dintre vrăjitoare mi-a spus că urmează să mă logodesc în următorul an și că voi avea trei copii. Timpul a trecut, dar nu s-a întâmplat asta.

Cel mai ciudat moment a fost când una dintre ele m-a tras de păr și mi-a spus că una dintre persoanele apropiate mie o să moară. Din fericire, nu am dat prea multă atenție.

Crezi că stereotipurile despre romi, cum că sunt vraci, le ajută să facă bani?
Aceste femei nu depind de banii obținuți prin astfel de înșelăciuni. În acele comunități, bărbații sunt cei care susțin familia. Dacă ei fac bani într-un mod legal și onorabil, asta e altă întrebare. E mai mult o chestiune de importanță și respect pentru femei să aibă succes în această meserie. Este singura ocupație permisă femeilor rome.

Îndeletnicirea este moștenită din generație în generație. Fetele merg la școală până la 18 ani, dar în paralel învață de la mame, mătuși și bunicuțe, cum să practice fiecare ritual. Fiecare trebuie să decidă pentru sine dacă ceea ce face e moral sau nu. Când spun asta, mă gândesc la abuzul de naivitatea oamenilor și la folosirea divinității ca strategie de marketing, mai ales când spun că harul lor vine de la Dumnezeu.

De ce sunt casele vrăjitoarelor atât de opulente? Ce le motivează să se înconjoare de lux?
Cred că această pornire își are rădăcinile în natura nomadă a populației roma. Nu aveau cum să dețină foarte multe bunuri, iar când aveau ceva schimbau pe aur, că avea valoare constantă. Și cu siguranță are de-a face cu dorința lor de a arăta că sunt mai presus de celelalte etnii, sunt o clasă socială superioară față de cei care trăiesc în case obișnuite sau în sărăcie. Disprețuiesc sărăcia și vor să arate că sunt diferite, iar prin ceea ce fac obțin bani, iar banii sunt investiți în așa ceva.

Aveți vrăjitoare în Slovacia?
Da, dar nu este o afacere atât de bine dezvoltată. Ale noastre nu sunt la fel de bogate. Mai mult, nu e nimic special la ele, au haine obișnuite, case obișnuite, pe când în România e vorba mai mult de tradiții, de ritualuri și este o meserie mai ales practicată de femeile roma.

Cu ce impresii ai rămas despre aceste femei și despre aceste practici vechi aplicate într-o societate modernă?
La început, eram fascinată. Am fotografiat unele dintre cele mai bogate, mai cunoscute și mai respectate vrăjitoare din lume. În România, aceste femei au reușit ceva incredibil: au creat o afacere modernă din tradiții vechi aflate în strânsă legătură cu originile lor etnice. Tradițiile sunt la fel ca acum un secol. Ceea ce s-a „civilizat" este percepția noastră despre ele. De la vrăjitoarele care zburau pe mături, s-a ajuns ca acum să fie respectate și numite prezicătoare ale viitorului.

Viețile noastre sunt prea instabile și axate pe materialism, așa că este imposibil pentru să ne rezolve problemele. În fiecare dintre noi lipsește ceva spiritual, de unde tendința de a căuta răspunsuri în lucruri oculte și ezoterice.