Campania electorală americană se încinge pe zi ce trece. Cele două mari partide nu și-au ales încă reprezentanții, dar opțiunile s-au restrâns și nu mai e mult până când vom află cine se va înfrunta cu cine în alegerile din noiembrie. Și „înfrunta‟ e cuvântul potrivit aici. Cea mai bună dovadă sunt evenimentele de la Chicago, de vineri seară, rezultatul escaladării tensiunilor acumulate până în prezent.

Faptele sunt cunoscute. Câteva mii de oameni s-au strâns să îl urmărească pe Donald Trump la un miting electoral, organizat în campusul Universitătii din Illinois. Cu câteva minute înainte de începerea discursului lui Trump, staff-ul candidatului a anunțat anularea evenimentului, justificând decizia luată prin îngrijorări legate de securitatea participanților. Câteva sute de oameni aflați în sală au izbucnit în urale, în timp ce restul audienței i-a huiduit pe cei ce se bucurau și au scandat numele lui Trump. Poliția a evacuat sală.

Televiziunile prezente la fața locului au transmis în direct cele câteva busculade produse între cele două grupuri de suporteri. Conflictul s-a mutat în stradă unde a mai continuat câteva zeci de minute, până când participanții au fost dispersați de poliția orașului, care a intervenit în număr mare.

Ca să-nțelegem însă ce s-a întâmplat în Chicago, trebuie să ne întoarcem un pic în urmă și să studiem campania lui Donald Trump, ca să vedem cum am ajuns aici.

În primul rând, e de notat că protestatarii ce apar la întâlniri electorale și contestă vocal mesajul celui ce vorbește pe scenă sunt o prezență banală în alegerile americane. Am văzut cu ochii mei un activist de la „Black Lives Matter" cum se rățoia la Bernie Sanders în timpul discursului său din Atlanta. Politicienii reacționează în general cu calm. Uneori se lasă o liniște jenată în audiență, alteori vorbitorul intră în dialog cu protestatarul, dar dacă acesta devine prea agitat și pare că va deraia întreaga conversație, este escortat politicos afară de stafful de campanie.

Ei bine, în cazul mitingurilor lui Donald Trump, lucrurile stau diferit. De la înălțimea podiumului de pe care vorbește, Trump se lansează, de fiecare dată când este întrerupt, într-o diatribă împotriva celui ce îl contestă, insultându-l pe critic și cerând să fie „aruncat afara". Mesajele către suporterii săi sunt din ce în ce mai agresive și incită la violență într-un mod dincolo de orice echivoc. Acum câteva săptămâni, Trump a declarat în fața sălii arhipline că ar vrea să pocnească un protestar în mutră:

Câteva zile mai târziu, s-a plâns că forțele de securitate ale organizatorilor evacuează prea încet un alt cetățean și a rememorat cu nostalgie vremurile de aur în care așa ceva nu s-ar fi întâmplat pentru că poliția l-ar fi smuls din scaun pe recalcitrant:

Cu altă ocazie, a sugerat cu un aer melancolic demn de Francois Villon cum că e regretabil că au apus timpurile în care criticii erau incapacitați fizic:

Sper că înțelegi gravitatea situației: un politician american extrem de popular se urcă pe scenă, în fața unei mulțimi frenetice de susținători, și le cere acestora să îi lovească pe cei ce îl contestă, oferindu-se chiar să le plătească eventualele costuri legale.

Ei bine, inevitabilul s-a produs. Miercurea asta, un suporter al lui Trump l-a lovit în față, în văzul întregii națiuni, pe un protestatar ce era escortat de forțele de ordine în afara arenei unde glăsuia candidatul republican. Agresorul este alb, victima sa este de culoare, ceea ce are o semnificație mult peste ceea ce putem înțelege noi, europenii, la o primă vedere, mai ales într-un stat sudist precum Carolina de Nord, în care încă se mai dezbate dacă a fost ok sau nu să se dea jos steagul confederat de pe Senat acum câțiva ani.

N-a ajutat nici faptul că, într-o primă fază, forțele de ordine au imobilizat la podea victima, nu agresorul. Protestatarul a fost eliberat imediat, în timp ce violentul suporter al lui Trump a fost identificat și arestat mai apoi, dar mesajul vizual extrem de puternic a fost transmis și a provocat fiori de panică în cadrul minorităților americane, într-un moment în care tensiunile rasiale se mențin la paroxism în America.

Picătura a umplut paharul. Organizații civice și politice s-au pus în mișcare și au început să construiască un răspuns pentru puternicul și populistul candidat republican pe care propriul partid a încercat în zadar să-l oprească. Scena a fost astfel pregătită pentru confruntările de vineri seară.

Bun, și totuși, de ce în Chicago? Nu e nicio surpriză că Chicago este primul loc în care Trump întâmpină o rezistență masivă și organizată. Chicago este un oraș care, în mod tradițional, susține Partidul Democrat, un oraș cu mulți imigranți de toate neamurile și în care conflictul dintre minorități este permanent la un pas de a deveni un război deschis.

Chiar acum, când scriu rândurile astea, Chicago PD este investigat de către Departamentul de Justiție al guvernului federal, care caută să determine dacă seria recentă de incidente în care poliția orașului a deschis focul împotriva unor tineri de culoare reprezintă o agresiune neconstituțională. Cum își putea imagina cineva că un candidat, care ezită să se dezică de susținerea pe care KKK i-a oferit-o, poate să vină în Chicago fără consecințe e greu de înțeles.

Mai mult, mitingul lui Trump trebuia să aibă loc într-o universitate publică, ceea ce, iarăși, este relevant pentru desfășurarea evenimentelor. Studenții americani sunt susținători ai progresismului și, în același timp, un grup extrem de activ social. Fiind vorba de o universitate publică, evenimentul lui Trump nu a avut un caracter privat, iar participarea diverșilor cetățeni la manifestațiile din campus nu a putut fi restricționată pe criterii politice.

Așadar, ce s-a întâmplat, de fapt, vineri seară? Câteva mii de oameni au venit la mitingul lui Trump pentru a demonstra împotriva lui. Cu ceva timp înainte de sosirea lui Trump la fața locului, cineva din staff-ul de campanie a anunțat în sală că Trump a ajuns în Chicago, dar, în urma consultărilor cu forțele de ordine, a decis să anuleze evenimentul, pentru a preveni orice act violent. În acest moment, susținătorii lui Trump din sală au început să huiduie, în timp ce opozantți lui scandau „L-am oprit pe Trump!".

Grupurile de protestatari s-au separat pe afinități: într-un colț, niște oameni scandau chestii destul de evidente, gen „Musulmanii sunt americani", studenții albi strigau „Bernie! Bernie!", în timp ce manifestantți de culoare au început să sară și să cânte „O să fie bine!", refrenul unui șlagăr popular al lui Kendrick Lamar:

În timp ce forțele de ordine evacuau sala, s-au produs câteva busculade, un activist democrat a încercat să preia microfonul și a fost îndepărtat, iar cele două grupuri de susținători s-au îmbrâncit reciproc.

Fiindcă am văzut că tot felul de comentatori „avizați" din România au sărit imediat să deplângă starea democrației americane și să facă tot felul de trimiteri la niște cămăși naziste, pretextând că socialiștii s-au înarmat cu bâte ca să îi răpească libertatea de expresie a lui Donald Trump, vreau să precizez că se poate zice cam orice despre America, dar nu că e un sat fără câini.

Să intri la o adunare electorală înarmat, fie și cu arme albe, în jurisdicția Chicago PD este, pur și simplu, o altă definiție a cuvântului sinucidere. Conflictele din interiorul sălii de conferință au constat în multă gălăgie și câteva îmbrânceli, regretabile fără discuție, dar orice paralelă cu Puciul de la Berărie a lui Hitler este pur și simplu ridicolă.

În stradă s-au întâmplat câteva incidente mai serioase. Niște sticle au zburat către polițiști, care au și operat câteva arestări, dar situația nu a degenerat, ținând cont că vorbim totuși de câteva zeci de mii de oameni care au fost evacuați de urgență într-un context tensionat. Nimeni nu a fost rănit grav sau spitalizat, îngrijiri medicale fiind acordate doar celor doi polițiști răniți.

Am căutat să văd cine a fost arestat, dacă vorbim de suporteri sau opozanți ai lui Trump, dar până acum nu au fost făcute publice aceste informații. Singurul reținut (și eliberat între timp) a cărui identitate o știm este un reporter de la CBS care filma arestarea altcuiva.

În plus, la mitingul din aceeași zi din St Louis, de la care Trump venea în Chicago, au fost arestați 32 de oameni, dar din motive care îmi scapă, acest lucru este complet ignorat de comentatorii români.

Semnificația momentului „Chicago‟ este foarte importantă. Până acum, Trump s-a confruntat aproape exclusiv cu opoziția moale a contracandidaților săi republicani și a dominat cursa electorală pe partea dreaptă a spectrului politic american. Începând de acum înainte, este în conflict deschis atât cu mișcările grass roots democrate, cât și cu rețelele de activiști ale grupurilor de minorități etnice. Dovadă și că, aproape imediat, a încercat să se transforme dintr-un Napoleon triumfal și triumfalist, într-o victimă a opresiunii minorităților. De succesul acestei transformări depinde viitorul său politic.

Urmărește VICE pe Facebook

Citește și alte chestii despre alegerile din America:
De ce e senatorul american Bernie Sanders invidios pe internetul tău de mare viteză
Cinci lucruri pe care nu va trebui să le înduri acum că s-a întors Obama
Michael Moore ne-a vorbit despre ipocrizia americanilor