​Interviu cu un alpinist care a fost pe Everest în timpul cutremurului din Nepal

Sâmbătă, un cutremur extrem de puternic a lovit Nepalul și a devastat capitala Kathmandu. Știrile spun că au murit peste patru mii de persoane și cel puțin 6500 au fost rănite. Echipe de ajutor din toată lumea s-au dus la fața locului să ajute, dar în prezent resursele de apă și mâncare sunt insuficiente, iar electricitatea e tăiată.

Cutremurul a declanșat avalanșe pe muntele Everest, unde cel puțin 18 persoane au murit și alte câteva zeci au fost rănite grav. Iestyn Richard Rees, un tânăr de 28 de ani din Wales, era pe Everest când a început cutremurul. Vrea să urce muntele ca să strângă bani pentru Headway – o organizație caritabilă britanică pentru persoanele afectate de traume craniene – după ce organizația l-a ajutat pe tatăl său să se vindece de o astfel de problemă după un accident de mașină în 2001.

Am vorbit cu el despre experiența lui prin e-mail, pentru că e mai greu cu semnalul telefonului la cinci mii de metri înălțime.

VICE: Salut, Iestyn. La ce înălțime erai când ai simțit cutremurul?
Iestyn Richard Rees: Eram în tabăra avansată, la 6 500 de metri. Luam prânzul în cortul comun când deodată cortul a început să tremure. Inițial am crezut că avem de-a face cu o avalanșă, dar apoi ne-am dat seama că e cutremur și am fugit afară. Cutremurul a declanșat și o avalanșă pe partea nordică.

Care a fost primul lucru care ți-a trecut prin minte?
Am fost total șocat să văd cum cad bolovani și gheață în jurul meu. Pe deasupra, șerpașii sunt din niște sate pe lângă Kathmandu și a durat ceva să-i contactăm ca să vedem dacă sunt în siguranță. Din fericire, toți erau ok.

Cum au reacționat alții din jurul tău? Cred că toată lumea se aștepta la o avalanșă.
Majoritatea celor din grup erau deznădăjduiți. Nu prea ai ce face când mama natură se întoarce împotriva ta. Am fost norocoși că eram pe partea nordică, pentru că am avut daune minime față de taberele de pe partea sudică, unde mulți au murit sau au fost răniți.

Cât a durat până să ajungă la voi știrea că tabăra de bază a fost lovită?
Cum suntem în Tibet, care e controlat de China, căile de comunicare ne-au fost restricționate și uneori am rămas izolați. Tabăra noastră din nord n-a suferit avarii atât de mari ca cea din sud, dar am început să primim informații, după câteva ore, că situația e groaznică. Avem o a doua echipă care a fost blocată de cutremur și avalanșă.

Ce instrucțiuni ați primit după ce ați aflat știrile?
Să rămânem calmi și să îi ajutăm pe șerpași să-și contacteze familiile. Câțiva au vrut să coboare în tabăra de jos în noaptea aceea, dar liderul expediției, David O'Brien, a hotărât că e mai bine să rămână aici și să nu riște un drum prin noapte la -20 de grade. Bună decizie. În ziua următoare, am auzit că Asociația Tibetană a Muntelui a închis muntele timp de cinci zile și așteptăm să vedem cum va decurge cățărarea pe partea nordică.

Care e atmosfera acolo acum?
Încercăm să ne păstrăm optimismul, dar e foarte dificil, când știm câte persoane și-au pierdut viața în această tragedie. Majoritatea expedițiilor speră să continue să urce pe partea nordică dacă ni se va permite. Această tragedie m-a făcut și mai hotărât să merg spre vârf.

A rămas cineva să contribuie la eforturile de salvare?
Din câte știu, nimeni din partea nordică.

Și acum ce faceți? Așteptați să vedeți ce se mai întâmplă?
Momentan sunt la tabăra de bază, la 5 200 de metri și așteptăm vești de la Asociația Tibetană a Muntelui, să vedem dacă ne vor permite să urcăm mai departe. Între timp, încerc să-mi găsesc activități de făcut: fac plimbări, vizitez ceainăriile locale, mă uit la filme, dar prefer să fiu pe munte și să mă cațăr. E pasiunea mea.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre cutremure:
Întrebarea zilei: Eşti pregătit pentru marele cutremur din Bucureşti? Kitul lui Oprescu te protejează de viitură, război biologic şi rave-uri proaste, dar nu de cutremur Un doctor japonez încurajează evacuarea orașului Tokyo