Dacă ar fi să faci o ierarhie, una pe bune, a joburilor care te fac fericit, probabil că principalul criteriu de luat în calcul ar fi cât de des interacționezi cu oamenii. Dacă o faci rar de tot, înseamnă că ai un job ușor și nu te doare capul. În schimb, satisfacția scade, pe măsură ce la locul de muncă intri mai des în contact cu semeni de-ai tăi.

Din punctul ăsta de vedere, sunt unele meserii la care n-ai pe unde să scapi. Oricum ai da-o, trebuie să comunici cu clienții și să pari întotdeauna într-o dispoziție bună. Cum e, de exemplu, să lucrezi într-un coafor, pe unde trec zeci de persoane zilnic. Ca hair-stylist, coafez/ă sau frizer/iță, auzi și vezi lucruri care nu i se întâmplă oricui. Am fost curios să aflu povești de-ale oamenilor care lucrează în industria asta, așa că am pus șase angajați din saloanele de tuns să-mi zică cele mai mișto faze pe care le-au trăit la muncă.

După ce-o să citești poveștile astea, o să-ți dai seama că oamenii ăștia chiar au teme de amuzament pe la petrecerile de final de an:

„Îmi terminasem ucenicia într-un salon de cartier și-am zis să fac pasul cel mare. M-am angajat într-un salon de super fițe, dar am avut surpriza să văd că unii colegi habar n-au meserie. De exemplu, un metrosexual știa doar să îndrepte părul și să tundă cu foarfeca de filat, în rest stătea și ne arăta trucuri cu cărți. Cu toate astea, tipul avea o grămadă de cliente fidele, pentru că era genul care arăta cool, mergea la sală și era plin de tatuaje. Într-o zi, a venit o tipă mega opulentă la salon, asortată la leopard. Frumușelul i-a luat vârfurile, după care tipa l-a rugat să-i aranjeze un pic bretonul.

Pe tip l-a luat valul și-a uitat să mai fie atent la ce făcea. În loc să ia foarfeca de filat, a apucat-o pe aia obișnuită. Nu i-a stilizat bretonul, așa cum îi ceruse tipa, ci i l-a tăiat pe tot. Îți dai seama că fata a turbat de furie când a văzut. A ieșit de acolo înjurând și n-a mai dat niciodată pe la salon." (Soare, 26 de ani)

„La un moment dat, lucram la o frizerie din București și-a venit la tuns un tip de vreo 30 de ani. Avea părul lunguț, puțin peste urechi, și mi-a zis că vrea să-l lase să crească. M-a rugat să-l iau doar puțin, la spate, cât să fie părul uniform și egal cu ăla din lateral. După altă săptămână, a venit și mi-a spus să fac același lucru, că tot i se pare că-n spate e mai lung ca-n părți. Mi s-a părut ciudat, mai ales că era în regulă, iar omul voia să-și lase plete. Dar, știi cum e, nu poți să refuzi clientul.

În fine, după câteva zile iar a apărut la salon. De data asta, se ciopârțise singur pe la spate, pentru c-avea impresia că tot nu e luat cât trebuie. Faza e că se luase prost, era ciuntit rău. Într-o parte se tunsese vizibil mai scurt decât în cealaltă și arăta ridicol. N-am avut ce să fac, decât să-i iau serios din păr, cât să capete o formă acceptabilă. A plecat mulțumit, dar a revenit după câteva săptămâni. Mi-a zis că vrea să se tundă scurt și să-l iau cu mașina. L-am întrebat dacă e sigur și mi-a zis că da, că nu mai vrea să-și lase plete. Se răzgândise pentru că i se părea că părul din spate îi crește mult mai repede față de cel din față sau din lateral." (Cătălin, 35)

„La salonul la care lucrez vin mulți pensionari, pentru că avem oferte speciale pentru ei, la fel și pentru copii. În general, oamenii sunt la locul lor, dar mai sunt și excentrici. E un bătrânel care vine lunar și de fiecare dată îmi lasă un tips de zece lei. În condițiile în care majoritatea îmi lasă câte patru, cinci lei. El are zece pregătiți de fiecare dată. Colegele mele glumeau că vrea să mă ia de nevastă, că-și caută următoarea văduvă și alte chestii asemănătoare.

Într-o zi, a venit la tuns și colega i-a zis că s-a scumpit tunsul. Când a auzit, s-a îngălbenit tot, că el tot atâția bani avea la el. A început să se caute de bănuți, ca să-mi lase bacșișul de zece lei, ca de obicei. La următoarea tunsoare, nu am mai fost eu disponibilă și l-a tuns o colegă. I-a lăsat tot zece lei, așa că m-am liniștit: bătrânul e mai boier, nu vrea să mă ia de nevastă." (Creatza, 28)

„Lucrez de aproape doi ani într-un salon ultracentral, așa că cererile neobișnuite de la clienți sunt la ordinea zilei. Nah, vopsit verde, tunsori moderne, clientele mele sunt mai nonconformiste. O chestie interesantă mi s-a întâmplat acum vreun an și ceva, când soțul unei cliente a organizat un flash mob pentru ea. Am discutat cu soțul, am stabilit cum să fie, am făcut programarea, toate bune și frumoase. Clienta mai venise pe la noi, deci nimic suspect. Încep s-o pregătesc, o trimit la spălat, iar între timp echipa flash mob se așează pe scaunele goale și se prefac că intră și ei la coafat.

Se întoarce doamna de la spălat, mă apuc s-o usuc și s-o coafez, începem să discutăm despre una-alta. Mai aveam de finisat câte ceva, dar n-am apucat, pentru că ăștia cu flash mobul s-au grăbit și-au început să cânte și să danseze înainte de ora stabilită. Femeia s-a speriat când i-a văzut pe ăia, habar n-avea că-s acolo pentru ea. Se uita circumspect, iar eu eram cu peria și feonul în mâini și nu știam ce să fac. Apoi, a apărut bărbatu-su, cu un buchet de flori, și-au început să danseze, după care au ieșit din salon și duși au fost. Mi-a fost ciudă că veniseră fotografii și eu nu apucasem să termin coafura femeii. Și-acum sper să n-o întrebe nimeni unde s-a aranjat în ziua respectivă." (Paula, 42)

„Într-o zi, a venit la salon o tipă voluptoasă, părea mai piți de felul ei. S-a așezat pe scaunul meu, mi-a zâmbit și mi-a cerut cele mai bune servicii, de la cel mai bun hairstylist. Când am auzit asta, m-am simțit măgulit și m-am emoționat, mai ales că era prima oară acolo. Am început să vorbim, să devenim mai apropiați și-am aflat că avem ceva pasiuni comune. Deja îmi făceam planuri cum să-i cer numărul de telefon și s-o invit în oraș.

Dar m-am extaziat cam tare. Am apucat spray-ul cu fixativ pentru păr, numai că n-am fost atent și i-am pulverizat în ochi. Tipa a început să țipe că o ustură. M-am panicat rău, am început să caut un șervețel sau un prosop, ca să o șterg. N-am găsit nimic la îndemână, așa că-n momentul ăla mi s-a părut potrivit s-o șterg cu cotul drept. I l-am băgat în ochi, ca-n desene animate. Toți colegii mei erau pe jos de râs, în timp ce clienta a rămas șocată. Când mi-am dat seama ce prostie am făcut, mi-am cerut scuze, i-am zis că nu mi s-a mai întâmplat așa ceva niciodată. Din păcate, de atunci fata n-a mai dat pe aici." (George, 33)

„Acum câteva luni, a venit la noi un tip de vârstă mijlocie, îmbrăcat sărăcăcios. Era lățos, se vedea că nu mai trecuse de ceva vreme pe la frizer. S-a așezat pe scaun, i-am pus capa la gât și l-am întrebat cum vrea să-l tund. Mi-a zis că scurt, dar să-l iau din foarfecă, nu din mașină. Am zis OK, mă pregăteam să-ncep, dar omul mi-a strâns mâna și mi-a zis să stau un pic. M-a întrebat cât costă tunsul, ca să fie sigur că are îndeajuns bani să plătească. I-am zis că-i 15 lei, iar prețul e afișat și la intrare.

S-a agitat și-a început să se scotocească prin buzunare. A găsit o hârtie de zece lei, apoi a adunat în palmă toți mărunții pe care-i avea. Cu totul, erau 13 lei. Mi-a zis că aia-i tot ce are la el și că nu vrea să rămână dator, așa că m-a rugat să-l tund de banii pe care-i are. Eu am râs și i-am spus că e în regulă, că-l tund cum vrea și fără ăia doi lei lipsă. N-a vrut să audă, a insistat că nu vrea să fie dator și m-a rugat să-l rad în cap, dacă așa iese mai ieftin. I-am spus, din nou, că-i în regulă și l-am tuns cum îmi ceruse. Mi-a mulțumit și mi-a promis că se va revanșa data viitoare." (Iulian, 27)

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre părul uman:
Întrebarea zilei: De ce își lasă masculii din București codițe de samurai?
Cum să faci extract de canabis cu placa de întins părul
Cea mai nouă modă la bărbați e împletirea părului și este odioasă