Dana trece pe la redacția VICE doar la prânz, pentru că nu-i place să mănânce singură. În rest, scrie la ea în cadă, la șase dimineața, pe un carnețel rezistent la apă făcut pentru armată. Ne gândim să-i mai luăm vreo zece că, de când cu dezghețul, a început să-i plouă prin bec. Pe bune! Până acum a lucrat la mai multe reviste glossy, cu care nouă la Vice ne e rușine, dar zice că poate să scrie pentru oricine și despre orice. Are tripul ăsta cu deghizarea, impostura și escrocheria ca artă, pe care l-a luat din Ilf și Petrov. Tot de-acolo e și subiectul cu care ne bate la cap în ultima vreme: două săptămâni de ucenicie în lumea hoților de buzunare. Pentru numărul ăsta i-a luat un interviu lui Lucian Georgescu, regizorul filmului „Tatăl Fantomă”.
Vezi TATĂL FANTOMĂ ȘI TATĂL LUI, pagina 72
Publicitate
L-am rugat pe Mihai să ne trimită un bio scurt despre el și ne-a dat o chestie dadaistă care începea cu cât urăște el prezentările astea și se termina cu „scriu texte banale pentru reviste colorate, cu poze mari”. Publicațiile despre care vorbește sunt în general glossy, deși el nu e deloc nici lucios, nici lustruit. A ajuns în presă după ce nu i-a ieșit nici cu medicina, nici cu ingineria. Îi tot ies însă chestii cu lupta împotriva drepturilor de autor. A fost văzut în piața Universității la protestul anti ACTA, ținându-se de o pancartă și țipând pentru dreptul său la link. Asta și pentru că face parte din Organizația Română pentru Drepturile de Utilizator. În numărul ăsta i-a luat interviu artistului Alexandru Rădvan.
Vezi ARTĂ, ALEXANDRU RĂDVAN, pagina 68
Mihai a fost într-o trupă de teatru, dar nu e actor. Alături de facultatea de jurnalism, asta i-a folosit la un job într-o televiziune, unde scria știri de la ora cinci și se făcea că-i place. A mai scris şi prin presa centrală pe la niște ziare cu ţâţe, dar nurii plac oricui. La noi a venit în ianuarie, cu o dorință nebună să recenzeze pe site speluncile din București. De atunci își pune ficatul la încercare de câte ori este nevoie. Nu-i alcoolic, pentru că nu-i dăm destui bani. Șeful nostru îi spune Jean Claude, dar el nu știe că are nume de scenă. Vrea să-şi ia doctoratul într-o disciplină umanistă și să scoată trei romane despre nebunie. O să le dăm şi-n VICE. În numărul ăsta i s-a pus pata pe niște cărți.
Vezi CARTE, pagina 77
Andra este polivalentă. Ea se ocupă cu șmenurile în html care fac ca materialele noastre să se vadă bestial pe site, scrie articole, traduce texte şi cere mereu ca cineva să pună muzică, lucru esenţial în funcţionarea redacţiei. A studiat managementul turismului dar i s-a părut plictisitor să lucreze în domeniu, mai ales când știe o grămadă de alte lucruri interesante cum ar fi că nu poţi construi un pantof fără vipuşcă, ştaif şi carâmb. Are un caniș numit Bruno care seamănă la comportament cu o pisică – se pune la tine-n brațe să-l mângâi. El, Batman şi un pirat îi păzesc bucătăria împotriva hoardelor mongole. Chestiile de genul ăsta sunt foarte importante când realizaţi un CV pentru VICE. În numărul ăsta a scris puțin, dar voiam neapărat să o punem aici.
Vezi CARTE, pagina 77, dar mai ales siteul, vice.com/ro
Fotografiile danezului Jacob Aue Sobol arată ca niște cadre dintr-un film pe care ai vrea să-l vezi de mai multe ori, dar numai când ești perfect treaz, altfel te sperie. Cu stilul lui de fotografie albnegru cu contrast mare a câștigat premiul Leica al Editorilor Europeni, Fotografia Anului de la World Press și apartenența la faimosul colectiv fotografic Magnum. La un moment dat o să-i luăm un interviu ca lumea, dar luna asta a fost în Coreea și era prea ocupat cu cadre minunate ca să ne mai răspundă la întrebări. Nu știu din ce motiv, editorul nostru Ellis Jones a crezut că numele lui Jacob e de fapt Jacon (asemănător cu „bacon” [costiță]), ceea ce a dus la multe glume în redacție despre „Jacon and eggs.” (costiță cu ouă).
Vezi CÂTEVA PERSONAJE DIN „POVEȘTI”, pagina 58