Cum e să afli, la 20 de ani, că nu vei putea face niciodată copii

Lydia Brain a avut menstruații abundente din adolescență. Pe la vârsta de douăzeci și ceva de ani, au devenit atât de abundente încât se păta mereu pe haine în public, dar Linda nu s-a gândit niciodată că ăsta ar fi un semn de cancer endometrial.

„Odată cu trecerea timpului, menstruația mea a devenit din ce în ce mai abundentă, a zis Lydia. Uneori rămâneam blocată pe toaletă ore în șir. Nu puteam merge în vacanță dacă îmi venea ciclul. Trebuia să mă asigur mereu că am acces la o toaletă."

Și impactul asupra vieții ei sentimentale a fost enorm. „Când îmi făceam un iubit, trebuia să ne apropiem unul de altul imediat, pentru că sângeram prea abundent și mă durea prea tare ca el să nu observe."

Cum menstruația îi ținea mereu mai mult de o săptămână, nu putea face sex decât rar. Și nu putea dormi cu iubitul în timpul menstruației, pentru că l-ar fi trezit cu alarmele pe care le punea în timpul nopții ca să-și schimbe absorbantul.

„Din fericire, am avut în perioada aia un iubit foarte înțelegător, dar tot mă simțeam nașpa. Uneori trebuia să mă ajute să ajung acasă dintr-un loc public pentru că mă pătam pe haine", a zis ea.

Lydia s-a dus la o consultație la medic în legătură cu ciclul abia acum doi ani, la vârsta de 23 de ani. Cum era tânără, niciun doctor n-a crezut că e vorba de cancer indometrial, care se dezvoltă de obicei la menopauză.

„Aveam acnee, așa că au crezut inițial că am ovare polichistice. Mi-au scanat uterul și au găsit un fibrom, dar mi-au zis că multe femei au astfel de excrescențe non-canceroase în uter. Așa că nu mi-am făcut griji."

Până la urmă, după multe vizite la doctor și multe sângerări între menstruații, au hotărât să elimine fibromul uterin, pentru că devenise anemică din cauza pierderilor de sânge.

Abia în septembrie 2016 au descoperit doctorii că fibromul ei era ceva mult mai sinistru. „Când m-au operat, aveam deja două fibroame, iar unul era situat adânc în peretele uterului și nu putea fi eliminat. Abia după ce l-au scos pe celălalt și i-au făcut biopsia au realizat că era o tumoare canceroasă."

Sângerările vaginale anormale pot indica mai multe probleme de sănătate, de la ovare polichistice la fibroame uterine, dar sunt un semn și pentru cele cinci tipuri de cancer ginecologic: uterin, ovarian, cervical, vaginal și vulval.

Conform lui John Butler, chirurg ginecolog oncolog la spitalul Royal Marsden din Londra, cancerul endometrial e cea mai comună formă de cancer ginecologic. Dar nu e primul la care te gândești, mai ales când ai douăzeci și ceva de ani.

Cauza exactă a cancerului endometrial sau uterin e necunoscută încă, dar majoritatea factorilor de risc au fost asociați cu expunerea țesutului uterin la estrogen, care poate face celulele endometriale să crească anormal de mult – proces cunoscut drept hiperplazie – și poate crește riscul dezvoltării cancerului. De obicei afectează femeile de peste cincizeci de ani, aflate la menopauză, dar „între 2 și 14 procente dintre cazurile de cancer endometrial apar și la femei sub patruzeci de ani", a explicat Butler.

Unele femei au o predispoziție genetică la cancerul uterin, cunoscut drept sindromul Lynch, alte femei dezvoltă acest tip de cancer din cauza stilului de viață.

La femeile la menopauză poate apărea un exces de estrogen cauzat de anumite medicamente, dar și supraponderalitatea e un factor de risc, pentru că țesutul gras conține estrogen, a explicat dr. Tracie Miles, specialistă în cancer ginecologic la The Eve Appeal.

Simptomele tind să se manifeste timpuriu, iar un tratament răspândit e histerectomia. După cum a zis Butler, „e unul dintre tipurile de cancer cel mai ușor de tratat, iar rezultatele sunt de obicei bune."

Dar pentru Lydia, n-a fost o decizie ușor de luat. „Știam că, din cauză că majoritatea femeilor cu cancer uterin sunt în vârstă, histerectomia nu e o problemă. Dar pentru femeile tinere care își doresc copii, e o decizie infernală."

„Mereu mi-am dorit mulți copii și știu că mă gândeam că mai degrabă mi-aș pierde viața decât fertilitatea", a adăugat ea.

Din cauză că tumoarea Lydiei era una foarte rară și nu putea fi eliminată chirurgical, doctorii au experimentat cu un tratament hormonal cu Zoladex, care e folosit de obicei pentru tratarea cancerului la sân.

Cunoscut și sub numele de goserelin, tratamentul implică injectarea unui inhibator hormonal cu luteină, care împiedică ovarele să producă estrogen și declanșează o menopauză temporară chimică.

„Nu mi-a mai venit ciclul vreo patru luni, ceea ce a fost minunat, dar am început să am și bufeuri de căldură și mi-a slăbit memoria", a explicat Lydia.

Mi s-a părut un preț mic de plătit la vremea aceea. Poate că tratamentul cu hormoni nu urma să mă vindece, dar îmi mai dădea niște ani până la histerectomie.

Din păcate, tratamentul hormonal n-a funcționat, iar tumoarea Lydiei a început să crească și mai repede. Doctorii n-au avut încotro și i-au scos uterul. „Totul s-a întâmplat foarte repede. Am avut patru săptămâni să mă pregătesc pentru operație, așa că am gătit o grămadă de mâncare și am congelat-o, apoi mi-am organizat prietenii să aibă grijă de mine pe ture", a zis Lydia.

„Primele zile de după operație au fost extrem de dureroase. Nu poți umbla, nu poți merge șa toaletă, strănutul și tusea sunt o agonie", a povestit ea.

Doctorii i-au păstrat, în schimb, ovarele, așa că Lydia are fluctuații hormonale lunare, dar fără menstruație, ceea ce e o ușurare. Acum, la trei luni de la histerectomie, Lydia s-a întors la viața ei normală.

Dar în ciuda faptului că e ușurată că a scăpat, Lydia spune că ține doliu pentru fertilitatea ei. „Acum sunt bine, dar știu că peste ani, când prietenii mei o să aibă toți copii, o să mă doară foarte tare."

„Îmi fac mari griji și despre impactul pe care acest lucru îl va avea în relațiile mele ulterioare. Nu prea poți vorbi direct despre asta cu o persoană pe care abia ai cunoscut-o. Nu vreau să sperii bărbații cu discuții despre bebeluși și adopție, dar nici nu e ok să afle prea târziu că va fi imposibil să aibă copii biologici cu tine."