Ayahuasca te face să plângi, să vomiți și să te simți minunat

Mi-am petrecut noaptea de sâmbătă rostogolindu-mă pe podeaua unui apartament din cartierul Prenzlauer Berg din Berlin. Când nu mă rostogoleam, eram în baie și-mi băgam degetele pe gât sau pe veceu și mă căcam. Am plâns ca o mamă la nuntă. Am lovit aerul cu picioarele ca un cățeluș în somn și am dat din mâini ca un petrecăreț la ultima petrecere a verii.

Am făcut o mie de drumuri de pe podea la baie și invers. Mi s-a părut că a durat trei zile, dar de fapt, când am reușit în sfârșit să merg pe balcon și să fumez o țigară, am realizat că trecuseră abia patru ore. Ayahuasca, yagé, vinul adevărului, madre sau cum i s-o mai spune, e cel mai puternic drog pe care l-am încercat și mi-a oferit cea mai intensă experiență pe care am avut-o vreodată.

E un drog ilegal în Germania, așa că, dacă vrei să faci rost de el, trebuie să cunoști pe cineva care cunoaște pe cineva care știe ce șaman e în oraș și dă suc din ăsta magic la oameni. Și nici nu e ieftin – costă aproximativ 140 de lire pentru o ședință. După ce ai ajuns pe lista șamanului, primești un e-mail în care ți se spune cum să te pregătești pentru ceremonie. Fără sex, fără carne, fără lactate, fără sare și fără alte droguri timp de o săptămână înainte de experiență. Adresa e păstrată secretă până în ultima zi.

Ți se spune să iei la tine un izopren, o pătură, o sticlă cu apă, niște fructe și o găleată cu capac ca să poți vomita în ea. Eu n-am găsit o găleată potrivită și am luat un fel de oală și după aia mi-am făcut griji toată ceremonia că n-o să-mi încapă în ea tot ce am de dat afară.

Ayahuasca a devenit destul de populară în cercurile de yoga și meditație din Berlin. Pentru veganii de treizeci și ceva de ani care nu mai ies în club și care își petrec Crăciunul în India ca să nu trebuiască să-și viziteze părinții, e o chestie la fel de cool ca și schimbul de parteneri pentru sex.

Când am ajuns, în apartament erau vreo 25 de persoane, iar prietenii mei nu veniseră încă, așa că m-am amestecat printre oamenii în colanți care își făceau masaj unii altora. Era cald de la atâtea corpuri. M-am așezat într-un colț. Lângă mine era un puștan american căruia psihiatrul îi recomandase să participe la ceremonie.

„Eram destul de dependent de iarbă", mi-a spus.

„Ce fel de psihiatru recomandă așa ceva?" l-am întrebat.

„Unul scump", mi-a răspuns.

„Funcționează?"

„Da", mi-a zis.

La picioarele mele era un german înfășurat într-o pătură.

„E prima oară pentru tine", mi-a spus cu un ton cunoscător.

„Da. La ce să mă aștept?"

„Să vezi universul."

Apoi toată lumea s-a întins pe jos, iar șamanul, care avea barbă și codiță și o piele de culoarea mahonului, a început să ne explice ce urma să ni se întâmple. Nu-mi amintesc prea multe din ce a zis pentru că ce a urmat apoi a fost o nebunie. Ayahuasca se compară cu alte droguri așa cum se compară o pasăre în zbor cu un om cu mâinile întinse ca și cum ar zbura.

E foarte greu să pun experiența în cuvinte, dar iată:

La început – să-i zicem partea bună – umbrele au început să-și piardă conturul pe pereți și am început să văd în fața ochilor niște comete mici aurii. Până acum, nimic diferit față de acid sau ciuperci. În stânga și-n dreapta mea, oamenii vomitau la greu în găleți. Făceau un zgomot de vite înjunghiate cu semne de circulație. Dar mie nu-mi era greață. Deloc! Căzusem într-un colaj panoramic de fractali și culori puternice și mă simțeam minunat. Fără exagerare, cred că a fost cel mai fericit moment din viața mea. Și nu spun asta prea ușor. Am petrecut toată viața și știu ce înseamnă să te distrezi.

Era ca și cum universul mă înfășura în niște brațe mutant și mă umplea de dragoste. L-am văzut pe Dumnezeu și eu eram Dumnezeu și totul era Dumnezeu.

În partea asta bună am stat doar întins pe spate cu ochii închiși, într-o bulă euforică. Dar în scurt timp a început partea nasoală. Unul după altul, mi s-au derulat în minte capitole traumatizante din copilărie. Am fost obligat să asist la momentele care m-au durut cel mai tare. În uterul mamei am simțit stresul familiei, la școală am fugit de hăndrălăii care mă abrutizau, în adolescență ascultam Smashing Pumpkins în dormitor și scriam poezii cu versuri despre cuțite fără vârf și efemeritatea vieții.

În mijlocul acestei triste călătorii, m-au trecut sudorile și deodată mi-a venit să vomit. Dar cum mi-era teamă că oala era prea mică, am fugit la baie. Aveam stomacul varză, dar n-am putut să vomit, așa că am încercat să mă cac. Cumva îmi intrase în cap că trebuie să scot ayahuasca din organism pe orice cale, ca să pot ieși din coșmarul ăsta. N-am reușit.

Învins, m-am întors în cameră, m-am întins pe izopren și am suferit. Am suferit din greu. Când nu eram îngrozit, plângeam cu lacrimi amare. Mai vedeam uneori cometele aurii și la un moment dat mi-am văzut penisul ca pe un turn care se înălța până la nori – ceea ce a fost destul de tare – dar în majoritatea timpului am fost în iad.

Ceva mai târziu, i-am văzut pe prietenii mei pe balcon și mi-am făcut curaj să merg după ei. Imaginează-ți un accident aviatic, în care avionul explodează în două și toți din partea din față mor și supraviețuiesc doar cei din partea din spate, de pe rândul F. Imaginează-ți fețele supraviețuitorilor. Așa arătam.

Am stat pe balcon o vreme, mai fumam, mai vomitam în găleată și încercam să ne dăm seama prin ce am trecut, până când cineva s-a oferit să ne ducă acasă cu mașina.

Se spune că o noapte cu ayahuasca face cât zece ani de terapie psihiatrică. Nu e un drog recreațional. În drum spre casă ne-am întrebat dacă ar trebui să mergem într-un club, dar ne-am dat seama că voiam doar să stăm cuminți în pat, înveliți până-n gât, cu un pahar de apă lângă noi.

Am adormit și a doua zi m-am trezit devreme. Mă simțeam minunat. Și așa am rămas până în ziua de azi. De obicei sunt anxios. Nu dorm bine, sunt timid și iau decizii proaste. Dar toate astea au dispărut. Nu știu ce s-a întâmplat în noaptea aceea, dar mi-a zguduit toate blocajele și m-a eliberat, mi-a distrus toate mecanismele de apărare care de fapt îmi făceau rău.

În Amazon, dacă mergi să iei ayahuasca cu șamanii, stai trei nopți să-ți cerni tot trecutul și să-ți rezolvi căcaturile. În primele ore de după experiență, m-am gândit că n-o să mai fumez niciun joint și n-o să mai iau ayahuasca niciodată. Acum sunt sigur că nu-i așa. Când îți vezi toate experiențele traumatizante din viață cum trec pe lângă tine, reușești să le privești altfel: sunt gata, au trecut, nu mai contează. Cumva, planta te aduce la esența naturii și îți reamintește conexiunea pe care ar trebui s-o ai cu ea.

A, și experiența aia în care îți vezi penisul înalt și dur ca o clădire din piatră e una pe care ar trebui s-o trăiască cel puțin de două ori toți băiețeii nesiguri pe ei care devin bărbați nesiguri pe ei.

Urmărește-l pe Conor Creighton pe Twitter.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre ayahuasca și șamani:
Mai cred șamanii în propria magie?
Vomage la Catalonia
Șamanii ayahuasca te pot ucide-n concediu