​Anarhiștii greci au incendiat Atena

Marți după-amiază mi-am făcut drum spre zona Monastiraki din Atena ca să particip la o demonstrație care avea loc în solidaritate cu anarhistul închis Nikos Romanos, aflat în ​greva foamei de la data de 10 noiembrie​ și care cere să i se permită să participe la cursurile universitare din închisoare. Romanos, 21 de ani, a fost arestat a​nul trecut după ce a încercat, fără succes, să jefuiască o bancă împreună cu câțiva camarazi.

Când am ajuns la locul de întâlnire al demonstrației am fost puțin dezamăgit. Se adunaseră nu mai mult de o sută de persoane. Dar un pic mai târziu, atmosfera s-a schimbat total. Se adunaseră să-l susțină pe Romanos nu doar anarhiștii, ci și reprezentanții unor facțiuni stângiste, bărbați și femei, tineri și bătrâni.

Marșul a început la ora 7 p.m. și o mulțime de peste șapte mii de oameni a înaintat spre Omonia. În timp ce mergeam pe strada Stadionului, și-a făcut apariția jandarmeria. „Mă tem că vor folosi gaz lacrimogen fără să-i provocăm, doar ca să disperseze protestul", mi-a spus o fată din blocul anarhist.

Scopul marșului era să treacă prin Piața Sintagma. În ultimele două săptămâni, în piață au protestat două sute de sirieni care cer să poată trece legal în Uniunea Europeană. Și sirienii sunt în greva foamei de la începutul săptămânii.

„În piață, sirienii au început să se organizeze ca să reziste. Nu plecăm de aici decât dacă ne scoate poliția cu forța", a spus Khaldoon.

„Nu ne temem", a spus Khaled, care făcea greva foamei de nouă zile. „Știm că demonstrația e din soidaritate cu Nikos Romanos, care face și el greva foamei. Îi cunoaștem povestea. Nu înțelegem de ce nu-i permit să urmeze cursurile facultății. Suntem alături de el. E o chestiune de umanitate."

Imediat ce marșul a ajuns în piața Sintagma, jandarmeria a închis strada în fața hotelului Grande Bretagne. Protestatarii au strigat slogane în solidaritate cu refugiații sirieni, iar sirienii i-au aclamat. „Vezi? Și ei ne susțin!" mi-a spus Khaled.

Demonstranții au început să fie sarcastici cu jandarmii și să-i întrebe dacă nu li s-a făcut de o sticlă de apă, cu referire la noaptea de 17 noiembrie, când un marș care marca a 41-a aniversare a unei revolte studențești împotriva miliției a devenit violent. În noaptea aceea, jandarmeria a folosit gazul lacrimogen pentru că cineva îndrăznise să arunce în ei cu o sticlă cu apă.

Marșul s-a încheiat în mijlocul străzii Panepistimiou. Majoritatea protestatarilor și-au strâns bannerele și mulți s-au îndepărtat pe străzile din jur. Dar câțiva s-au îndreptat spre Politehnica din Atena, care fusese ocupată în ultimele zile de studenții care făceau planuri pentru următoare demonstrație din ziua de 6 decembrie – aniversarea morții lui Alexandros Grigoropoulos, un tânăr de 15 ani împușcat fatal de poliție în 2008.

Problemele au început pe strada Solons. Mașinile de lux au fost răsturnate, vitrinele băncilor au fost sparte, iar coșurile de gunoi incendiate de protestatari. Între timp, situația se tensionase și la Politehnică. Ușile s-au închis. Toată lumea s-a panicat. Știam că în orice moment jandarmeria va da drumul la gaz lacrimogen.

Un grup de protestatari de pe marginea străzii Stournari au oprit un autobuz gol. După ce șoferul a fost evacuat, au aruncat cocktailuri Molotov în autobuz până l-au aprins. Au făcut și baricade în flăcări din coșuri de gunoi, ca să împiedice poliția să se apropie. O canistră cu gaz lacrimogen a fost aruncată în universitate, la un metru de mine.

Înăuntru nimeni n-avea mască de protecție. Toată lumea tușea și lăcrima. Era sufocant. Jandarmeria a înconjurat clădirea și tensiunile au continuat până dimineață. S-au raportat bătăi, detenții și arestări.

Când am intrat în amfiteatru la întâlnire, care începuse la ora 10 p.m., l-am auzit pe tatăl lui Nikos Romanos care spunea: „Procurorul ne-a respins cererea ca Nikos să urmeze cursurile colegiului tehnic. Vom aștepta până mâine să vedem dacă se schimbă ceva."

„Ce are de gând Nikos să facă?" a întrebat un student.

„Nikos e hotărât să lupte până la capăt", a răspuns tatăl lui Romanos.

După ce am plecat din amfiteatru, câteva ore mai târziu, situația se calmase oarecum. Dar mirosul de gaz rămăsese în aer și-l simțeam în piept. Pompierii se luptau cu ultimele flăcări din fața Universității. M-am întrebat dacă ziua asta a fost doar o mică degustare pentru ce se va întâmpla în weekendul următor, care marchează aniversarea de șase ani de la moartea tânărului Grigoropoulos.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe revolte din Grecia:
​Anarhiștii greci din noua generați​e sunt torturați de poliție ​Gayii greci i-au sfidat pe neo-naziștii și episco​pii bigoți ​Homofobii fasciști ai Greciei au poliția și ​pe Dumnezeu de partea lor