Poveștile românilor despre dragostea din copilărie îți arată cât de mult ne strică vârsta

Când mă gândesc acum la copilărie, nu-mi amintesc decât episoade disparate, ca printr-o ceață incoerentă. Unul dintre momentele astea, care a avut loc pe la cinci ani, cred, e legat de o dragoste rănită. Îmi plăcea de un „borfaș" din cartier, pe nume Narcis și eram foarte timidă și îndrăgostită, dar în același timp îmi era frică de el. Nu știu de ce.

Era un băiat brunet cu ochi albaștri foarte frumoși și care bagabonda împreună cu alți mici viitori infractori. Era gașca băieților din cartierul de case unde locuia bunica și eu nu aveam fete cu care să mă joc. Așa că mă uitam la ei pe după gard.

Într-o zi, Narcis a decis că a venit timpul să intre la mine în curte, pentru interacțiune. Era o zi de vară toridă și avea doar pantalonii pe el, fără tricou. S-a apropiat de mine, mi-a ridicat fusta în sus și mi-a dat chiloții jos:

Deloc romantic, după cum poți intui. M-am simțit super umilită și trădată, iar copiii care râdeau pe după gard ca la spectacol nu m-au ajutat deloc. Glume ca astea se lasă cu sechele pe viață.

De fiecare dată când îmi aduc aminte de momentul ăsta, am o stare nasoală. Am fost curioasă dacă și alți prieteni au trecut prin chestii asemănătoare, sau la ei primele povești de dragoste au fost ca în filmele americane, cu fluturași și alte chestii drăguțe. Și ce s-a ales de ei. Cum o duc astăzi în dragoste, cum decurg relațiile lor. Am aflat asta:

Cum era iubirea în copilărie: „Eram la grădiniță de stat. Nu am vrut să merg la cea privată pentru că mă speria germana. Și la grădinița asta de la Baba Novac aveam niște paturi din metal pe care le scoteai din dulapuri. Felul în care erau așezate forma un model de tablă de șah. Eu stăteam între doi băieței: Bogdănel și Adiță.

Adiță era blond și feminin, dar cu un caracter de borfaş preșcolar, iar Bogdănel țin minte că aducea a asiatic. Era brunet și durduliu, dar politicos și grijuliu. Într-o zi, când ne duceam la culcare, a venit un copil nou. M-au mutat în pat cu Adiță pentru somnul de după-amiază. A doua a zi la prânz, ghici ce-a făcut Adiță? S-a uitat sub fustița mea.

Îmi plăcea Adiță super mult, dar l-am ales pe Bogdănel, pentru că nu mă lăsa niciodată singură la joacă, iar maică-sa făcea Raffaelo de casă bune. Am rămas prieteni până la urmă toți trei. Dar cumva Adiță a înteles că nu era treaba lui ce e sub fustița mea."

Cum e iubirea acum: „Sunt cu cineva de un an, foarte mămoasă și grijulie. Prima întâlnire cu el a durat de 27 de ore. Dimineața, când m-am trezit, l-am văzut gol cântând la pian. A fost magic. Suntem destul de libertini pe plan sexual. Momentan, totul e bine în Paradis."

Cum era iubirea în copilărie: „Eram în clasa întâi, coleg cu fetița de care-mi plăcea. Țin minte că mi s-au aprins călcâiele din prima. Am urmărit-o până acasă și i-am legat flori de clanța ușii. Rupeam crengi cu flori din parc, sunam și apoi fugeam. Apoi, într-una din zile, într-o recreație, eram pe un hol și am luat-o în brațe. Am ridicat-o cât de sus am putut și ea a râs. Așa ne-am împrietenit.

Ne uitam împreună la diafilme, îi cântam. Era atât de frumoasă, dar și cea mai deșteaptă din clasă. Cred că-i plăcea atunci când îi cântam. Eram îndragostit ca Făt Frumos. Când eram împreună, imitam personaje din povești.

Am mers în Herăstrău și ne-am plimbat. Era aprilie și toți copacii erau în floare. Eu eram foarte cavaler și ea foarte prințesă. Se alinta tot timpul. Am ținut-o de mână odată, dar nu am pupat-o. Păcat ca s-a mutat din clasa a doua și de-atunci n-am mai gasit-o. S-a mutat și în alt cartier. Am văzut-o într-un tramvai după un an și am alergat după ea degeaba, că l-am pierdut. O vreme după aia am fost tare visator, dar nu sufeream cu patimă. "

Cum e iubirea acum: „M-am căsătorit acum opt ani și am o fetiță de șase ani, pe care am învățat-o mitologie greacă. Fetița mea spune că eu sunt Ulise și că ea e Penelopa. E foarte deșteaptă. Uneori mă sperie. La început eram super îndrăgostit de mama fetiței. Însă, așa cum ne-am obișnuit, viața e absurdă uneori și devine complicată chiar dacă ai cele mai bune intenții. Fosta nevastă a divorțat de mine, pentru că bănuia că mi-o trag cu o colegă de la serviciu. Lucru care nu s-a întâmplat niciodată. E adevărat că am avut o perioadă în care m-am implicat foarte mult într-un proiect la care lucram aproape zi și noapte. Prostia mea e că am neglijat-o foarte mult și ea avea depresie post-natală. Uite așa ne-am despărțit. Sunt singur și deprimat de aproape doi ani. Trebuie să încep să-mi revin. M-am săturat să trăiesc în trecut."

Cum era iubirea în copilărie: „Eram pe afară la joacă, când m-am îndrăgostit de un băiat de cartier. Copiii mai mari credeau că suntem într-un fel de relație, însă noi aveam doar interacțiuni întâmplătoare și de multe ori făcea mișto de mine. Îmi povestea, de exemplu, cum dă cu cartea de română în cap colegilor. Era cu vreo doi ani mai mare decât mine, deci avea nouă ani. Interesant este că deși eram mici simțeam o tensiune erotică între noi foarte puternică.

Îmi aduc aminte că, la un moment dat, m-a luat să jucăm pac pac. Deși m-a făcut să mă simt ca din familie, pentru că m-a lăsat să mă joc cu el și cu vară-sa, totuși ei i-a dat un pistolul mai bun, iar mie unul prost. Nu prea mi-a picat bine. Însă a compensat cu un alt gest care mi s-a părut wow. Un alt copil mi-a luat mingea într-o zi și nu mi-o mai dădea înapoi. Atunci, Cristi a venit val vârtej să-l înfrunte, deși era mai mic decât ăla cu vreo două capete.

Pe măsură ce a crescut, a devenit mai agresiv, uneori chiar diabolic. Începuse să mă trateze de sus. Mă făcea să mă simt de rahat de câte ori prindea ocazia. Nu pot să-l compar pe băiatul din copilarie cu altcineva decât cu taică-miu. Avea exact genul de comportament pe care îl avea și taică-miu cu mine."

Cum e iubirea acum: „Sunt împreună cu iubitul meu de aproape doi ani. Am vorbit prima dată la metrou. Ne mai văzuserăm cu câteva zile înainte într-un bar și am stat împreună în același grup, dar nu am interacționat în niciun fel. La metrou a fost o pură coincidență să ne reîntâlnim. Am o relație foarte frumoasă și împlinită acum. Fiecare încearcă să-l facă pe celălalt cât mai fericit și mai mulțumit. Îmi place că, pe lângă comunicare, afecțiune și dovezi de iubire, mai există și partea sexuală care e foarte bună. Cu alți iubiți, partea asta era mereu o problemă."

Cum era iubirea în copilărie: „Eram în primul an de școală când m-am îndrăgostit de o roșcată care semăna cu Mădălina Manole. Așa că prima chestie care mi-a venit în minte a fost să-i bag un dop un nas și să-i cânt: «Te-am văzut mi-ai plăcut, ce rămâne de făcut?» Apoi am avut interdicție de la părinții ei să mai vorbesc cu ea. Nasol nu? O dragoste interzisă din fașă. Maică-mii îi plăcea foarte mult Mădălina Manole, dar n-am mai avut ce face".

Cum e iubirea acum: „Astă toamnă, când eram prin Brașov și pictam un autobuz, m-am îndrăgostit iarăși, dar a fost altfel. M-am pus la o masă să beau o cafea și a venit un cuplu de prieteni. După aia a venit ea și din secunda doi ne-am plăcut. Mi-a propus să mă ajute să pictez busul și am spus da. Îți imaginezi că n-avea nicio treabă cu asta, dar am zis da. Ea tocmai ce-a ieșit dintr-o altă relație și, din când în când, mai apare și respectivul. Ea îl tot gonește. El stă. Eu râd. E haios. Deocamdată avem relație la distanță, dar poate mă mut în Brașov."

Cum era iubirea în copilărie: „Aveam șase ani și eram îndrăgostită grav de fiul unui prieten de familie, cu cel puțin zece ani mai mare decât mine. Când venea în vizită la noi mă topeam și mă alintam mega tare.Nu s-a prins niciodată că-l plac, deși eram geloasă pe prietena lui și mă certam mereu cu aia. Probabil că atunci când o să mă mai văd cu el, o să-i spun faza asta, ca să râdem."

Cum e iubirea acum: „De curând am avut genul ăla de relație nebună, cu mutat împreună și toate treburile. Ne-am aruncat ca doi copii mici în relația asta. Nu mai conta nimic. Era doar distracție și genul ăla de iubire draguță și sinceră. Probabil că asta a fost problema. Lucrurile s-au întâmplat prea repede. Ideea e că avem amândoi idioțeniile noastre pe creier și, desi ne-am iubit mult, n-a mai mers. Ne certam rău și am terminat-o repede."

Cum era iubirea în copilărie: „Totul s-a întâmplat la grădiniță, unde aveam o colegă de etnie romă cu care ceilalți copii din grupă nu voiau să se joace. Ziceau că pute, dar mie nu mi se părea că e așa. Țin minte că-i mirosea părul vag a tutun, dar pe mine asta nu mă deranja. Oricum, ea era «oaia neagră» din grupă și era tot timpul pusă la colț și pedepsită de doamna educatoare. Cel mai des era certată că mesteca gumă. Mestecatul de gumă era ceva prohibit, părea o infracțiune gravă care se cerea sancționată pe măsură.

La un moment dat, ca semn al iubirii ei pentru mine, mi-a dat și mie gumă. Era o gumă deja mestecată, pe care-o ascunsese în buzunarul uniformei. A dezlipit-o pe bucăți și mi-a dat să le mestec. Făceam un lucru interzis și mi s-a părut extraordinar. În general, mă jucam numai cu ea în timp ce ceilalți copii se țineau departe. Uneori îi luam și apărarea dacă se luau alții de ea.

La un moment dat nu a mai venit la grădiniță și-a murit relația noastră. Nu știam unde locuiește. Deci asta a fost experiența erotică pe care am avut-o împreună. Nu m-am pupat niciodată cu ea, dar i-am mestecat guma cu scame din buzunar."

Cum e iubirea acum: Cezar a preferat să nu-mi răspundă.

Citește mai multe despre copilărie:
Fotografiile astea cu magazine de la țară îți vor aminti de copilărie
Narco-amintiri din copilăria la țară în România
Serialele din copilăria ta, care probabil vor fi relansate curând