LinkedIN e locul perfect în care poți fi ipocrit în liniște

În ultimele câteva luni am apăsat în mod regulat „cmd + T” înainte ca inelarul meu să aterizeze pe „L” și browser să deschidă platforma de social media considerată de mulți destul de slabă. Unii preferă să se distanțeze de ea public - și adesea au motive întemeiate să o facă. Hai să zicem că LinkedIn te entuziasmează la prima vedere la fel de tare ca o bășină silențioasă sau o cană de ceai. Nici măcar nu sunt sigur dacă există oameni care-și petrec timpul pe platforma asta, când ar putea să folosească alte aplicații mai interesante. Dacă ai un minimum de stimă de sine, se prea poate să nu-ți fi făcut cont. Eu unul mi-am făcut și trebuie să recunosc că nu am regretat nicio secundă.

Iar asta e minunat. În lumea digitalizată a titlurilor de joburi extrem de forțate și fără sens, în care postările sponsorizate arată identic, creierul meu se scufundă într-un calm liniștitor. Totul se mișcă așa de lin pe LinkedIn că pare ca o parodie a social media. Și cu toate astea, nimeni nu pare deranjat. Cum așa? LinkedIn pare că e un loc pe care nu-l folosești pentru narcisism.

LinkedIn este un sătuc virtual unde nu prea există negativitate. Aici oamenii sărbătoresc, se felicită și fac sondaje. Aici se postează despre reușite, training-uri sau citate inteligente și se oferă soluții care câteodată funcționează, alteori nu. E chiar amuzant să vezi că nimeni nu este el/ea însuși/însăși - se pot trage câteva concluzii profunde din asta. Este oare posibil să fii complet sincer/ă pe LinkedIn? Eu nu mi-am felicitat niciodată amicul din copilărie pentru un nou job ca Junior Technical Analyst Advisor cu o replică din suflet de genul „Mult succes, omule...” Poate că fix despre asta e vorba - să te prefaci. Dar poate că și asta e bine. Câteodată este important să-ți aduci niște energie ipocrită nouă în viață. 

De fapt sunt destul de sigur că ipocrizia este esențială pentru supraviețuire. Rețelele sociale și algoritmii lor câteodată promovează transparența, chiar dacă trebuie să te scremi pentru ea. Dar uneori nu ajungi nicăieri dacă-ți spui mereu opinia. Cumva, liniștea de pe LinkedIn îți oferă și un fel de protecție. Coeziunea și coerența socială pot fi considerate câteodată mai importante decât potențiala suferință cauzată de o persoană care-și dă cu părerea fără ca cineva să i-o fi cerut-o. Poți compara asta cu scuzele pe care le inventai când nu aveai chef să ieși cu prietenii. Același lucru se aplică și pe LinkedIn, cu excepția faptului că pozele făcute noaptea într-un colț pustiu din oraș au fost înlocuite de notificări despre joburi. Și fiindcă nimănui nu-i pasă de fapt despre ce se întâmplă pe LinkedIn, tensiunea interioară pe care o simți când trebuie să-ți spui opinia sinceră va dispărea curând.

Așa că, dacă-ți place să fii ipocrit/ă din când în când, atunci mai bine fă-o într-un loc în care nu te va blama nimeni. De exemplu, este cam singura rețea unde îți poți permite să le dai cu flit contactelor fără să te simți vinovat/ă, pentru că două treimi din mesajele pe care le primești sunt probabil generate de un robot LinkedIn. Propriile mesaje sunt adesea și ele automatizate, dacă decizi să răspunzi cuiva. Și dacă uiți să accepți cererea cuiva de contact este ok. Majoritatea oamenilor nu sunt pe LinkedIn ca să se conecteze, așa că nu te stresa. Poate că te întrebi, dacă nimănui nu-i pasă, atunci de ce să o ard pe aici? Nu-ți vei crea un cont și apoi nu vei zice niciodată ce crezi, nu? Nu, așa e - dar nu e o diferență prea mare. 

Nu se întâmplă nimic pe LinkedIn. Lipsa de sinceritate de pe LinkedIn este de fapt locul perfect ca să-ți dezvolți indiferența. Cu cât dai scroll mai mult, cu atât simți că creierul tău te aplaudă pentru lipsa asta de interes în creștere. Acel sentiment este sufletul acestei rețele sociale: diferența dintre aplicațiile tale obișnuite și LinkedIn este că în prima categorie cauți să-ți stimulezi imaginația, creativitatea sau orice altceva e inhibat de societatea modernă în ultima vreme, pe când LinkedIn îți oferă un moment pur de indiferență. Cu câteva excepții, e imposibil din punct de vedere științific să simți cea mai mică emoție pe LinkedIn - dacă nu cumva ești spălat sever pe creier.

LinkedIn este o bulă imensă și insignifiantă care te adăpostește provizoriu de luptele și chinurile vieții de zi cu zi. Este un mediu ușor, accesibil și generator de indiferență care este extrem de rar și prețios în lumea asta a imaginației și a opiniilor forțate. Crede-mă, LinkedIn îți poate stabiliza emoțiile. Se simte cumva ca meditația sau cum îmi imaginez eu că e să meditezi.

N-ai chef să te confrunți cu știrile recente? Atunci uită-te pe LinkedIn. Ți-a dat partenerul/a papucii pe Signal? Uită-te pe LinkedIn. Mahmur/ă? LinkedIn. Fratele tău mai mic anunță mândru că ține cu extrema dreaptă? Rapid, pe LinkedIn. Bineînțeles că poți evada ușor din realitate dacă te duci la film, citești romane sau optezi pentru sex, droguri, petreceri, beții, sporturi sau chiar galerii de artă private - dacă astea te pasionează… - dar să evadezi din lume prin LinkedIn e mai rapid și mai ieftin. 

LinkedIn este de fapt un mediu atât de lipsit de valoare că a devenit o creatură atemporală. Și în asta stă puterea acestui mediu. Indiferența Linkediniană este un scut. Recunosc că-mi place isteria din atmosfera altor rețele mai populare, precum Twitter, dar o asemenea aplicație poate să-mi sugă ultima picătură de energie în timp ce mă scol din pat. LinkedIn contribuie la supraviețuirea sănătății mele mintale. Timp de 15 minute mă imaginez în bula de oameni care lucrează pentru start-up-uri sau companii cu proiecte: deconectat și fericit de lucrurile care fac lumea reală. Opresiunea socială, polițiști achitați, orice lucru din cele mai întunecate colțuri ale internetului sau chiar curiozitatea mea pentru crime, toate lucrurile astea pur și simplu nu mai există. Mă lăfăi în lipsa de semnificație a conceptelor și acronimelor și uit de toată mizeria din lume. Îmi permit să fiu indiferent și în consecință un laș. 

Trebuie să poți să accepți ce e LinkedIn înainte să te minunezi. Și odată ce ai acceptat asta, s-ar putea să înceapă să-ți placă - ca atunci când te uiți la un film sau la o compilație de fail-uri care sunt atât de nasoale că devin bune. Asta oferă un alt bonus LinkedIn-ului. Când explorezi aceste ceruri mult prea luminoase și dai click de la o postare absurdă la alta, vei reuși să vezi un efect pozitiv asupra modului cum te percepi. Și de asta LinkedIn nu doar că-ți calmează emoțiile, dar te și ajută să faci pace cu starea ta de acum și să-ți îmbunătățească existența per total - mai ales dacă simți că viața n-are niciun sens. Ești încă aici?

Dacă în sfârșit ai descoperit distracția din LinkedIn, asta probabil că se întâmplă fiindcă vezi platforma asta ca pe o lume complet diferită - și asta o face și mai distractivă, nu? Suspectez că nici tu nu-ți poți da seama exact care e faza cu mediul ăsta, cum probabil că nu ești niciun Customer Service Advisor sau Business Developer în sectorul stomatologic. Iar gândul ăsta poate să te facă automat mai fericit/ă. Și fix ăsta e tot rostul. Nimeni nu-ți poate spune cine ești tu de fapt, dar măcar LinkedIn îți arată ce nu vrei niciodată să fii.

Articolul a apărut inițial în VICE Belgia.