Mâncarea ieftină a studenților îți face și ție economie la bani

Poți da mulți bani pe mâncare. Sau te poți descurca cu ce ai. După ce ți-am arătat cum se descurcă tineri români până la salariu, uite niște recomandări și de la studenți. Ei ar fi cei mai îndreptățiți să se priceapă la gestionat sume mici. 

Dacă ești student la cămin, începi să te descurci chiar foarte bine cu puțin. Mai primești un pachet de acasă, mai faci o chetă pentru cumpărături, mai faci un freelance ceva ca să ai și de huzur. Legat de joburi, mai mulți studenți din România ne-au zis cum au făcut primii bani. Și n-au fost cele mai simple sau evidente activități.

În România, oricât de evident ar suna, mâncarea e al dracului de scumpă. Iar ca student ești în situația în care nu mai răspunde nimeni din bucătărie la întrebarea: „Mamă, ce-avem de mâncare?” E timpul în care devii adult. Iar dacă ai 30+ și încă nu te ajungi cu banii, e în regulă, te poți inspira de aici.

Ce vezi mai jos nu prinde neapărat o stea Michelin, dar dacă te ține în viață e ce trebuie. Și cu siguranță felurile de mâncare de mai jos iau 10/10 pentru originalitate.

Dincolo de aceste recomandări, ține cont că în România te poți deprinde ușor cu două preparate deosebite: pepene cu pâine sau brânză și frigănele. Dacă primul preparat gourmet e evident, cel de-al doilea necesită ou, o tigaie și pâine (sau, dacă te răsfeți, cozonac mai vechi, așa). Poftă bună, csz.

Michael zice că masa asta e cea mai bună când vrea să economisească, dar încearcă și alte combinații nebune. „Odată am făcut sendvișuri pizza, dar alea merg în zilele bune.” Spune că nu le mai face și pentru că-l cam dezgustă, dar pizzele sandwich chiar există oficial și, cel puțin în patiseriile din Pitești, sunt chiar în vogă.

Combinația de dulce și acru e fundamentală în multe țări din Asia, ca Sfântul Graal. Dar nu știu dacă preparatul lui Robbe i-ar face pe asiatici să plângă sau să râdă. Sinceră să fiu, simt multe lucruri contradictorii când mă gândesc la asta.

O să încerc să văd ciorba asta de gusturi ca pe o odă adusă acestui cult clasic. Robbe zice că nu mai mănâncă asta, dar cred că e destul de curajos că a făcut măcar înainte. Îmi spune și că ingredientul lui secret pentru aproape toate mesele e ceapa prăjită. Cu asta, fiecare fel de mâncare devine mai flamandă.

Mda, asta e. Mă rog, cu bani puțini poți să iei tot felul de preparate din magazine și să le mixezi. Compot, dar ai încercat cu pâine? Sau iei niște fructe care pot fi fierte – corcodușe, vișine, piersici – și-ți faci compot în casă. Apoi pui pâine în el și iată o ciorbă dulce de fructe.

Uite un mic dejun deosebit: biscuiți de tip Petit Beurre și ceai. Să fie sănătoasă Europa de câți biscuiți cu margarină și ceai au băgat tinerii în anii ‘90 în România. Și dacă începi așa, și banii sunt o problemă, încearcă orezul cu sos de soia. Dacă te ajută, te poți gândi că-i un fel de sushi vegan.

Pentru Gen, orezul cu sos de soia n-a fost chiar o soluție de urgență pentru un buget mic. „Nu eram neapărat sărac, dar masa asta se prepară repede și se mănâncă la fel. Să gătești orezul îți ia cam 20 – 25 de minute, timp în care poți să mai faci și alte lucruri.”

La un moment dat în viața lui, Matéo s-a decis că nu mai vrea să risipească nimic. A încercat să găsească cele mai bune rețete ca să-și optimizeze mâncarea pe cât posibil și să gătească tot ce avea în frigider.

Practic, scopul e să arunce la gunoi cât de puțin poate(sau chiar să cumpere cât de puțin poate). Așa a descoperit că poți să faci cartofi prăjiți din cojile cartofilor, supă din capete de creveți, ceai pentru detoxifiere din coajă de ceapă și pesto din vârfuri de morcovi.

Cât voia să-și inoveze tehnica, și-a spus că toate legumele merg extraordinar împreună din momentul în care sunt amestecate și date prin strecurătoare.

Eu nu-s de acord.

Cozi de sparanghel, trei roșii trecute, un colț de țelină, jumătate dintr-un nap, trei legături de praz, câteva trunchiuri de broccoli și niște vin alb pe un fund de sticlă care zac în frigider de două săptămâni nu-s suficiente ingrediente pentru o supă.

„Sigur nu e o masă grozavă și nici nu prea are gust. Dar e o combinație suficient de dubioasă cât s-o iubesc.” Așa își descrie Anaïs felul preferat de mâncare pentru zile negre. Sunt de acord că nu arată deloc apetisant. Dar e lăudabilă mentalitatea „Nu judeca o carte după copertă.”