Mi-am pierdut virginitatea la 12 ani și a fost mai bine decât ai crede. Oare pentru că sunt tip?

Mi-am pierdut virginitatea la vârsta de 12 ani. Când mărturisesc asta, oamenii sunt adesea șocați și le pare rău pentru mine. Bănuiesc că e o reacție naturală. Nu e foarte „normal” să ai un prieten care recunoaște public că a făcut prima dată sex la o vârstă atât de fragedă. Deși, mereu când povestesc asta, apare cineva care zice că, deși nu și-a pierdut virginitatea la 12 ani, a făcut-o la 13 ani. Ai fi surprins câți oameni au făcut asta devreme. 

De fapt, mai aveam o săptămână până să împlinesc 13 ani și-mi amintesc perfect experiența, deși au trecut 15 ani de atunci. Eram cu prima mea iubită de șase luni. Era de aceeași vârstă cu mine. Ne sărutam în secret și ne mângâiam la ea în cameră. Cred că e ceva normal la prima iubire. 

Cu o lună înainte s-o facem pentru prima oară, mi-a mărturisit că atunci când a ajuns acasă, după ce ne-am mângâiat și atins, a sângerat fără menstruație. Mi-a spus că crede că i s-a rupt himenul. Ne spuneam totul unul altuia, ne iubeam în felul nostru, era ceva foarte intens. 

Apoi, într-o zi, în timp ce eram singuri la mine acasă, mi-a propus s-o facem. Îmi amintesc că eram deja în lenjerie și că totul a fost foarte fluid. În momentul ăla mi s-a părut o idee bună, fiindcă deja ne frecam organele genitale de ceva vreme fără să ajungem la penetrare și asta însemna să facem un pas înainte. 

Am avut foarte multe emoții, n-o să te mint. Dar totul a fost mult mai ușor decât ne-am putut imagina. Știam că părinții mei aveau prezervative într-un sertar din noptieră, așa că m-am dus în camera lor să fur unul. 

M-am gândit că nu-și vor da seama, dar apoi am văzut că printre prezervativele „normale” era unul cu aromă de căpșuni și ne-am gândit că ar fi mai mișto să-l folosim pe cel aromat. Am fost naivi, dar în momentul ăla nu-mi păsa dacă ne prind părinții mei. 

Privit în ansamblu, bănuiesc că prima oară n-a fost cea mai grozavă și ar fi un clișeu dacă aș zice că „a fost specială”. Sigur a durat mai puțin decât îmi pare mie acum, dar te asigur că n-a fost nimic extraordinar când vine vorba despre prima oară. 

A fost o prima oară obișnuită, cu excepția faptului că a a avut loc cu ani înainte să fie considerată ceva „normal”. N-aș putea spune că a fost un dezastru fiindcă n-a fost și nici nu cred că a fost prea devreme. S-a întâmplat pur și simplu, fără planificare, totul și-a urmat cursul. A doua zi după ce am făcut-o pentru prima oară, părinții m-au întrebat de prezervativul care le lipsea din sertar. A fost destul de jenant fiindcă n-am avut ce face decât să spun adevărul. 

Acel moment o să rămână cu mine pentru tot restul vieții. Nu mi-au ieșit cuvintele și n-am știut nici cum să gestionez situația. Da, făcusem sex pentru prima oară, dar mă prinseseră părinții și mă deranja că știau. Le-aș fi putut spune că l-am folosit pentru sex oral sau să inventez o scuză, dar nu știu de ce, le-am spus adevărul. 

Presupun că amărâții au rămas confuzi și îngrijorați. Cel puțin așa aș fi fost eu dacă fiul meu, în vârstă de 12 ani, și-ar fi pierdut virginitatea. Părinții mei o cunoșteau pe fată, ea le zisese că e iubita mea, dar bănuiesc că se temeau să n-o facem fără protecție. 

Îmi amintesc că în după amiaza aia mama mi-a adus mai multe cutii cu prezervative, pe care i le dăduse o prietenă care lucra la o fabrică de prezervative. Mereu am suspectat că acea prietenă a mamei n-a existat niciodată. Că aia a fost o modalitate prin care mama încerca să facă față situației și să-mi ofere prezervative fără să-și arate grija extremă pentru sănătatea mea sexuală. A funcționat. 

Nimic nu s-a schimbat în viața mea după acea prima oară. Da, pe de-o parte însemna o creștere experiențială în viața mea sexuală, un eveniment care e ținută minte în societatea în care trăim. Pe de altă parte, n-am simțit nimic diferit și nici nu m-am mândrit la prietenii mei că am fost primul care făcut sex. 

Cred că pierderea virginității e supraevaluată — doar să te gândești la prima oară generează așteptări false care uneori rămân neîmplinite. Cred că e mai important să trăiești momentul și să lași experiențele să curgă decât să te gândești constant că-ți schimbi cursul vieții. E clar că toate acțiunile au consecințe și că trebuie să ținem cont de ele, dar uneori dorința de a ne simți ca protagoniști mărește acele repercusiuni. 

De-a lungul timpului, mi-am dat seama că, în cazuri ca al meu, vârsta e cel mai puțin important lucru. Uneori judecăm fără să cunoaștem și avem tendința să fim scandalizați de lucruri din ignoranță. Îți jur că dacă aș putea să mă întorc în timp aș face-o din nou, fiindcă, deși e ceva condamnat de societate, nu cred că e ceva ce trebuie să regret. 

Și da, când sunt întrebat despre prima oară, mă simt inconfortabil cu comentariile care pot apărea din cauza acestui stigmat. Dar în cercul cel mai apropiat de prieteni, nu ezit să recunosc că mi-am pierdut virginitatea la 12 ani și că a fost mai bine decât își pot imagina unii. 

Articolul a apărut inițial în VICE în spaniolă.