Povestea bărbatului care a încercat să-l ucidă pe Hitler

În luna noiembrie a anului 1939, un german obișnuit pe nume Georg Elser a încercat, fără succes, să-l omoare pe Adolf Hitler în Munich, cu un dispozitiv explozibil. Acea încercare eșuată și motivația din spatele ei constituie subiectul filmului „13 minute", cel mai recent film al regizorului Oliver Hirschbiegel.

Poate știi numele regizorului de la filmul Downfall, o dramă din 2004 despre ultimele zile din viața lui Hitler. A fost nominalizat la Oscar, dar e cunoscut mai ales pentru scena culminantă în care Hitler își pierde complet mințile când realizează că e pierdut, scenă care a devenit teren fertil pentru meme.
Am vorbit cu Hirschbiegel despre motivul pentru care a hotărât să facă un alt film despre Hitler, l-am întrebat ce părere are de meme și dacă l-ar fi ucis pe Hitler când era un bebeluș.

VICE: De ce ai hotărât să faci filmul ăsta?
Oliver Hirschbiegel: Am fost fascinat de acest personaj, care e o enigmă pentru mine. Nu e politic, nu e urmăritorul unei ideologii, a crescut într-un mediu religios, dat nu e religios. Tot ce face vine dintr-o convingere interioară că totul se va sfârși dezastruos și el e singurul care simte că trebuie să facă ceva. Nu sunt multe astfel de exemple în istorie. E aproape clarvăzător – era o vreme în care naziștii atacaseră Polonia, dar nu declaraseră încă război restului lumii.

E incredibil că a intuit ce o se petreacă, pe când restul lumii era atât de impresionat de Hitler. Uităm adesea că, cel puțin între 1936 și 1937, Hitler era cea mai carismatică și puternică personalitate politică. La Jocurile Olimpice din Berlin, toată lumea a ridicat brațele ca să-l salute pe Hitler – chiar și americanii, pentru că Hitler le-a dat oamenilor locuri de muncă și a pus pe picioare economia. Toată lumea era uimită.

Găsim în film ceva instructiv pentru situațiile politice de azi?
Lumea era foarte diferită în perioada în care am filmat și e o capcană să folosești materiale istorice ca să le spui oamenilor ce să facă. Eu mereu las publicul să vină cu propriile interpretări. Nu-mi plac filmele cu mesaj. Consider că publicul meu e alcătuit din ființe inteligente și le dau șansa să gândească singure.

Având în vedere succesul filmului Downfall și utilizarea lui în atâtea meme, de ce ai vrut să revii la acest subiect?
N-am vrut. E un subiect foarte neplăcut. Cred că n-am rezistat provocării de a mă întoarce la începuturi ca să arăt cum s-a infiltrat nazismul în toate colțurile societății – nu doar în orașele mari, ci și la țară. Georg e un personaj fascinant. Mă identific cu el pentru că am aceleași credințe – n-am înțeles niciodată conceptul de graniță între țări și mereu am fost o persoană curioasă care a apărat libertatea de exprimare. N-am înțeles niciodată conceptul de rasism sau antisemitism. E o lume străină pentru mine și pentru el.

Povestea lui Georg e cunoscută în Germania?
Acum da. E una dintre realizările de care sunt mândru. Elser n-a primit atenția care i se cuvenea timp de atâtea decenii. Au trecut douăzeci de ani până când a fost recunoscut drept luptător al rezistenței, alături de prietenii lui. Pe atunci, tot sistemul se baza pe conceptul de supunere. Ascultai ordinele superiorilor și cine nu făcea asta era trădător.

Crezi că umanitatea are tendința să realizeze prea târziu că ar trebui să aibă loc o revoluție?
Una e s-o recunoști și alta e să faci ceva. Într-un sistem represiv, dacă refuzai să devii membru de partid, deja le făceai rău celor dragi. Te trezeai că copiii tăi sunt dați afară de la școală, nu mai primeai ajutoare de la stat. E greu să lupți cu un astfel de sistem, ai nevoie de mult curaj.

Am cel mai mare respect pentru persoanele ca Edward Snowden, care fac astfel de gesturi, chiar dacă știu ce le așteaptă. A simțit că ceva era atât de greșit și nimeni nu făcea nimic în privința asta, așa că și-a pus viața în joc. Știe că n-o să-și mai vadă niciodată părinții sau prietenii, dar a acceptat asta. Îl admir enorm. Nu e o persoană politică, a făcut asta dintr-o convingere interioară, ca și Elser.

A circulat multă vreme întrebarea: „Dacă ai putea să te întorci în timp, l-ai omorî pe Hitler când era bebeluș?" Au răspuns la ea unii dintre candidații la președinția Americii.
Uau.

Ce reacție ai când auzi asta?
E destul de șocant. Ideea de a ucide un bebeluș e atât de absurdă încât n-aș ști ce să răspund. Am fost educat să cred că nicio ființă umană nu are dreptul să-i ia viața altei ființe umane. Nici nu se pune problema de tortură. Nu avem dreptul să-i facem unuia de-al nostru ceea ce nu i-am face nici unui animal.

Dar dacă te afli într-o situație în care un tiran reprezintă o amenințare asupra a mii de oameni, ar însemna să omori un tiran. Tot omori o persoană, dar cu scopul de a salva multe altele. E corect, cum spune și Biblia. Totuși, am o mare problemă cu gestul de a lua viața cuiva.

Crezi în Dumnezeu?
Da, dar nu sunt religios. Cred că există o entitate, o forță din Univers care ne scrie destinul și are grijă de noi. Cel mai bine mă reprezintă șamanismul. Cred în înțelepciunea străveche și în conștiință. E incredibil cât de mult ne ajută conștiința când sunt conflicte în lume. Trebuie să fim mereu curioși, să nu ne închidem într-o bulă, să ne punem în pielea altora. Ce motivație are persoana asta? De ce e furioasă pe tine? Ce poți face ca s-o ajuți să se gândească puțin de ce face asta? Cum începi să vorbești despre ceva, dezlănțui un proces care previne agresiunea. Asta e conștiința.

Downfall a avut o a doua viață pe internet. A fost folosit într-o grămadă de glume și meme. Ce părere ai avut despre asta?
Sunt mândru. Nu există nicio scenă care a fost folosită umoristic de atâtea ori de când am lansat filmul. Și toate variantele sunt foarte amuzante și creative. Gândește-te la Charlie Chaplin în The Great Dictator. Care e cea mai bună armă împotriva represiunii și tristeții? Râsul. Când râzi, ai făcut deja un pas în direcția bună.

Ai un meme preferat cu Downfall?
Mi-au plăcut o grămadă, dar m-a spart în special unul recent despre Brexit.

Cel cu Boris Johnson?
Boris Johnson! Așa! Dacă vrei să mori de râs, caută-l pe internet. E genial. Tot ce spun ăia acolo, oricât de ridicol ar suna, s-a petrecut exact așa. Tipul își pierde mințile și urlă: „Ce!? Am câștigat? Dar nu trebuia să câștigăm! Ce dracu' s-a întâmplat?" E amuzant și, în același timp, adevărat.