Am lăsat un robot să-mi controleze contul de Facebook timp de 48 de ore

Te-ai simți confortabil să lași un robot online să-ți preia identitatea pe Facebook și pe Twitter timp de un weekend în care să-ți învețe obiceiurile și să imite felul în care interacționezi cu oamenii? Cum să fie posibil așa ceva? Te pufnește râsul.

Ei bine, se pare că în 2016 e posibil, iar această oportunitate mi-a fost prezentată de curând de un prieten, co-fondator al Doli.io, un „auto-agent autonom" (AAA) care promite să te reprezinte în mediul online. Imaginează-ți cum ar fi să ai propriul intern personal care te cunoaște mai bine decât te cunoști tu pe tine însuți și care îți îndeplinește sarcini pe care n-ai chef să le faci. În plus, îți raportează, la sfârșitul fiecărei zile, un inventar cu lucrurile pe care „le-ai " făcut.

Mi s-a părut destul de ok cât să am curajul să mă piș pe brandul personal pe care l-am construit cu greu de-a lungul anilor și pe timeline-ul și încrederea prietenilor mei. Așa că am acceptat și i-am permis robotului să preia comanda conturilor mele de pe rețelele sociale pe parcursul unui weekend.

Unul dintre fondatorii Doli.io mi-a zis că ideea a pornit de la faptul că ne petrecem o parte prea mare a existenței pe rețelele sociale. Și în tot timpul ăsta nu facem mare lucru în afară de a ne ține în viață personajul virtual pe care l-am creat.

Mai dăm un like, mai băgăm un „lol", mai felicităm pe unul sau pe altul pentru o căsătorie sau un copil (pe care o să-l privim toți cum crește, vrând-nevrând, până se emancipează și scapă de părinți), mai dăm câte un mesaj de scuze că n-am ajuns la ziua cuiva. Știi și tu cum e. Sunt mici activități pe care le executăm cu o ușurință automată, aproape… robotică.

Dar pe lângă toate astea, am fost curios să văd cum îmi poate adopta robotul ăsta tonul vocii, interesele și umorul. Chiar mi-am dorit să reușească, ca să mă uimească și pe mine, și pe prietenii mei. Totuși, o parte din mine își dorea ca tâmpitul să-mi distrugă toate relațiile online, din pur amuzament nihilist.

În timpul interviului pregătitor, după ce prietenul meu mă ghidase prin programul pe care îl concepuse cu ajutorul unei simulări tactile a interfeței, am listat toate lucrurile pe care mă temeam că o să le facă în timpul experimentului, iar prietenul meu m-a asigurat că nu va fi cazul. Apoi mi-a înmânat o foaie de hârtie și mi-a cerut să-i dau parolele de Facebook și Twitter.

Ca timing, s-a potrivit la fix. În weekendul ăla urma să mă viziteze mama, care are o alergie la epidemia de smartphone-uri și nu suportă oamenii care se holbează la ecrane tot timpul. M-am gândit că ar fi grozav să creadă că fiul ei nu face parte din turma de rătăciți. Urma să fiu în două părți în același timp – în prezent cu mama și în eter cu restul lumii.

În prima zi, mi-a devenit foarte clar cât de puține fac pe rețelele sociale. Doli.io acționează cu o frecvență similară utilizatorului real. Mi-a scanat toată istoria și a stabilit care sunt cei mai apropiați prieteni, cu cine vorbesc regulat și cui dau cele mai multe like-uri, iar apoi a acționat în consecință.

Ca să declanșez lucrurile, am încărcat fotografie cât de cât interesantă pe Facebook și am urmărit activitatea robotului în timp ce prietenii și rudele comentau.

De-a lungul zilei, Doli.io a dat like la întâmplare comentariilor.

Știi cum folosim like-urile – mai mult ca să recunoaștem prezența cuiva care s-a obosit să scrie ceva și le zâmbim sau eventual le mulțumim. Ei bine, în ziua aceea n-a fost nevoie să fac toate aceste mici acțiuni de complezență pentru că robotul le-a făcut pentru mine.

*Like*

Am dat like și la o fotografie postată de fostul meu coleg de apartament. Încă n-am văzut fotografia, dar sunt sigur că e grozavă. Dar am fost impresionat, pentru că mi-e drag de fostul meu coleg și robotul a acționat cum aș fi făcut și eu.

Apoi, Doli.io s-a ocupat de invitațiile la evenimente și a considerat că sunt interesat de o proiecție în aer liber a episoadelor din sezonul 6 din Game of Thrones în Copenhaga. Nu prea e genul meu, mai ales că a tot plouat și nins în zonă, dar robotul meu n-are plămâni și probabil nu se teme de pneumonie.

Apoi, lucrurile au devenit tot mai palpitante. Știind că sunt în Copenhaga, robotul a refuzat o invitație la petrecerea unui bun prieten din Londra. Și nu doar că a refuzat, dar i-a și scris gazdei un mesaj din partea mea. Super. Dar nu se termină aici…Pe prietenul meu îl cheamă Charlie, dar eu îi spun Carlos. Robotul a scanat și mesajele pe care i le-am trimis de-a lungul timpului și a aflat ce nume folosesc cel mai des. Așa că i-a scris următorul mesaj:

Charlie a dat chiar și like! Roboțelul meu de social media primise primul lui like de la un om. Bravo lui!

Duminică, Doli.io a devenit și mai vorbăreț pe Facebook. Le-a trimis mesaje de „la mulți ani" la patru prieteni fără să fie nevoie să mișc un deget. Eu nici măcar nu știam că e ziua prietenilor respectivi (îmi pare rău, dragii mei). Doli.io a făcut totul. M-am simțit puternic.

Altă chestie interesantă e că Doli.io a trimis mesaje și de pe celălalt cont al meu de care eu uitasem complet. Mai știu de el doar alți doi prieteni cu care nu mai vorbisem demult, dar Doli.io m-a pus din nou în legătură cu ei, după ani de zile în care nu mai comunicasem.

Apoi, în stilul fotografiei pe care o pusesem cu o zi înainte, Doli.io a postat o fotografie similară (nu atât de bună) cu Copenhaga însorită, atât pe Facebook, cât și pe Twitter. Impresionant, dar cum n-o făcusem eu, mi-am făcut griji în legătură cu posibile acuzații de plagiarism, așa că am șters-o.

În scurt timp, a venit vremea ca Doli.io să-și ia rămas bun de la mine și prietenii mei.

Recunosc că inițial fusesem foarte anxios să pierd controlul asupra conturilor de social media, dar după acest weekend, pot spune că aș avea încredere 95 de procente în roboțel. Asta spune multe despre cât de protectori pot fi oamenii cu versiunile lor digitale, cu brandul lor personal și cu intimitatea în general.

Cât va mai dura până când astfel de programe vor fi accesibile pentru toată lumea? Oare le vom adopta fără să ezităm? Și cum va schimba asta valoarea interacțiunilor online, dacă știm că unii dintre prietenii noștri folosesc auto-agenți autonomi?

La fel ca în filmele alea în care două personaje nu se suportă, dar, treptat, descoperă lucruri care îi leagă și până la urmă se plac, și mie mi-a părut rău să mă despart de Doli.io. Chiar dacă, în adâncul lui, e o versiune de-a mea fără inimă și suflet care vrea să se uite la Game of Thrones în aer liber și le spune la mulți ani tuturor, o să-mi fie dor de el și poate chiar sper să-l reîntâlnesc curând.

@harveywilks

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Mai multe despre rețelele sociale pe VICE:
Cum arată viitorul rețelelor sociale văzut de VICE
Întrebarea Zilei: Ne face Facebook narcisişti?
Cartelurile de droguri din Mexico sunt înnebunite după rețelele sociale