Cum e să fii fata unuia dintre cei mai respectați mafioți din Indonezia

Wulan Mayastika nu a avut parte de un singur eveniment care să o facă să realizeze natura muncii întreprinse de tatăl ei. A fost mai mult o conștientizare graduală a vieții părintelui i ei, care nu prea avea sens. Pe tatăl ei îl chema Gunardi, dar toată lumea îi spunea „Gun Jack", cu o nuanță de respect și frică. El deținea un chioșc bakso, dar avea și un cărucior plin de arme și o gașcă de bărbați pregătiți să le folosească.

„Prima oară când am devenit suspicioasă de natura muncii tatălui meu a fost când mi-am dat seama că ciclul lui de viață era opus față de cel al familiei", spune Wulan. „El lucra noaptea și dormea ziua. Când eram în școala primară, am început să-mi dau seama că ceva era ciudat, deoarece prietenii lui era mari, fioroși și toți aveau arme. Deși erau foarte prietenoși cu mine.

„Apoi, într-o dimineață, mama mea mă ducea cu mașina la școală. Mă legam la pantofi în mașină, când am văzut săbiile. Am întrebat-o pe mama ale cui erau și ea mi-a spus că ale tatălui meu."

Wulan a crescut în Badran, un cartier rău-famat din centrul orașului Yogyakarta, care la început era doar un cimitir de chinezi. Pe vremuri, hoții foloseau mormintele ca să se ascundă de poliție. Astăzi, Badran este în continuare asociat cu o criminalitate ridicată. „Dacă ești din Badran, ori ești criminal, cartofor, alcoolic sau waria (femeie transsexuală) sau pur și simplu nebun", explică Wulan.

Într-un cartier de criminali, Gun Jack s-a ridicat deasupra tuturor. El era un „pre-man", o stâlcire indoneziană a termenului din limba engleză „free man", folosit pentru a descrie toți răufăcătorii, hoții și gangsterii care lucrau la marginea societății și care controlau o mare parte din economia ilegală și semi-legală a Indoneziei. Gun Jack oferea protecție pentru localurile de jocuri de noroc și colecta taxe pentru oamenii influenți care operau din umbră.

În Yogya, Gun Jack era cunoscut pentru bunătatea lui și pentru că nu avea prejudecăți față de ceilalți. După moartea tatălui său, el a adoptat un băiat de 13 ani din orașul vecin, Solo. Astăzi, băiatul cunoscut sub numele de Mas Doni, are 36 de ani și este singurul dintre copii lui Gun Jack care i-a urmat pașii profesionali.

„A trebuit să umblu pe străzi din cauza circumstanțelor", spune Mas Doni. „Dar Babe (care înseamnă tată în dialectul Betawi) nu m-a judecat. El nu judeca pe nimeni. El își dorea ca toată lumea să se comporte natural, de aceea mi-am dedicat viața cauzei sale, ca o formă de mulțumire pentru bunătatea lui."

Pentru Wulan, copilăria ei, ca fiica unuia dintre cei mai temuți gangsteri din Badran, a fost interesantă, dar deseori frustrantă. Până să se fi născut, Gun Jack deja făcuse închisoare pentru o perioadă scurtă de timp, pentru c-a omorât un om în timpul unei altercații de la piscina publică. El a evitat închisoarea de atunci, dar se pierdea cu firea atunci când era provocat.

„Tatăl meu nu respecta regulile, ci le crea", explică Wulan. „Odată, m-a dus la Malioboro și a parcat într-un loc interzis. Evident, parcagiul l-a certat, așa că tatăl meu și-a chemat prietenii și l-au bătut. Nu mi-a plăcut, așa că m-am dat jos din mașină și m-am dus acasă pe jos. Tatăl meu m-a urmărit, în timp ce își cerea scuze în continuu. Eu eram foarte supărată și i-am spus că nu vreau să mai ies niciodată cu el."

Atunci când Wulan a avut probleme cu un bărbat care lucra la cantina de lângă școala ei, tatăl ei a venit cu o gașcă de hăndrălăi, gata să-l „pună la respect". Cu altă ocazie, gașca lui Gun Jack s-a intersectat cu niște rivali. Atunci când Wulan s-a întors acasă, toate geamurile erau sparte. „Toate ferestrele noastre fuseseră sparte, iar chioșcul tatălui meu fusese aruncat în aer. Chiar a fost un eveniment traumatizant. A apărut și în ziare."

Dar existau și avantaje: străinii îi ofereau cadouri pe stradă lui Wulan. Proprietarii restaurantelor refuzau să-i primească banii pentru consumație. Până și poliția locală se dădea peste cap ca să se asigure că Wulan traversează strada cu grijă. De fiecare dată când tatăl ei o lua de la școală, copiii din cartier strigau: „Gun Jack", „Gun Jack".

„Toată lumea îl cunoștea pe tatăl meu", suspină Wulan.

După ce Wulan s-a maturizat, tatăl ei a dezvăluit o altă latură a vieții sale: „Tatăl meu credea că mi-este rușine cu el. Într-o zi, mi-a arătat un act care demonstra că, de fapt este un agent BIN [Serviciile Secrete din Indonezia]. El mi-a dezvăluit, că în realitate, lucra ca agent secret și că ar trebui să fiu mândră de asta. Din acel moment, ne-am apropiat din ce în ce mai mult."

„Mereu mă întrebam de ce călătorește atât de des. El îmi spunea că avea de lucru în afara orașului, sau chiar a țării, cum a fost în cazul atacurilor violente din Poso, de prin anii 2000 și a atentatului din Bali, din 2002. Probabil de asta. El lucra pentru serviciile secrete indoneziene."

Wulan are 22 de ani acum și încă locuiește în Badran. Viața ei ca fiică de gangster a insuflat un interes pentru felul în care funcționează psihicul uman, așa că a studiat psihologie la Universitatea Gadjah Mada. Momentan caută să se angajeze.

Gun Jack a murit în 2011 de limfom. Pentru Wulan, orașul ei nu mai e la fel de la moartea acestuia. Un nou soi de gangsteri au ocupat Yogya, găști de tineri care se folosesc de forță brută și abordează o strategie de intimidare, ca să oprească evenimentele organizate de populația de artiști liberali și activiști. Acum totul e la pol opus față de vremea lui Gun Jack, un om care a încercat să pună bazele unei ferme într-o vreme în care nici prostituatele transsexuale nu munceau pe străzi.

„Ar fi grozav dacă media ar mai scrie despre el, deoarece el a fost un model exemplar", spune Wulan. „Mai ales pentru oamenii străzii din Indonezia, care au nevoie de un exemplu demn de urmat. Viața e haotică, iar oamenii se bat pentru lucruri materiale și putere. Ei au nevoie de un model care să-i învețe cum să trăiască onorabil pe străzi și cum să-și aprecieze frații și vecinii".

Pentru Mas Doni, Gun Jack rămâne o sursă de inspirație. Gun Jack a fost omul care dona orez văduvelor și ajuta la construirea moscheelor din comunitate: „El era foarte generos și se înțelegea cu toată lumea, prostituate, șoferi de taxi, vânzători ambulanți și angkringan, alcoolici. El avea grijă de grupurile marginalizate. Când Babe era în viață, Badran era un cartier respectat în toată țară. Acum, nu a mai rămas nimic."

Traducere: Diana Pintilie

Urmărește VICE pe Facebook:

Citește mai multe despre Indonezia:
Mai nou, în Indonezia e ilegal să trolezi online
Copiii care locuiesc și lucrează în cimitirele Indoneziei
Warias - femeile transgender din Indonezia - Partea 1