Am încercat să dorm o săptămână ca strămoșii noștri

Ideea că ai nevoie de opt ore neîntrerupte de somn nu-i doar nouă. E și nefirească. Istoricul Roger Ekirch a cercetat programul uman de somn din perspectivă istorică și a strâns o grămadă de material care dovedește exact asta.

În Evul Mediu și poate chiar și înainte, aproape toată lumea dormea de două ori pe noapte, în ture de aproximativ patru ore, cu o oră sau două între. Între cele două ture, oamenii se ocupau de treburile casei, citeau sau scriau, se gândeau la visele lor, sau stăteau de vorbă cu partenerii. Mai presus de orice, cam ăsta era ceasul din noapte la care se recomanda să faci sex. Programul ăsta de somn a dispărut acum circa două sute de ani, odată cu apariția iluminatului stradal și a revoluției industriale.

Conform lui Ekirch, lumina artificială e cauza principală a programului nostru modificat de somn. Cercetătorul o compară cu un drog la care suntem constant expuși. Din cauza asta, nivelul hormonilor o ia razna.

Ekirch a colaborat cu Thomas Wehr, un cercetător care a reprodus condițiile istorice de somn și s-a asigurat că participanții la studiul lui n-au fost expuși deloc la lumină artificială, timp de-o lună. După două săptămâni, fiecare participant dormea exact la fel: dormeau de două ori pe noapte.

Cercetătorii au presupus că timpul dintre două ture e important pentru reducerea stresului și, în general, pentru bunăstarea omului. Funcționează ca un moment de liniște și pace, în care meditezi la ziua care a trecut, te gândești la visele pe care le-ai avut în prima tură de somn sau nu faci absolut nimic în afară de a te relaxa un pic.

Eu am dormit prost toată viața: mereu mă culc târziu, îmi ia mult să adorm și urăsc să mă dau jos din pat. Poate are ceva de a face cu faptul că-mi place mult noaptea sau că sunt indisciplinat, dar poate corpul meu ar funcționa mult mai bine pe programul firesc de somn. În încercarea de a dormi mai bine și de-a fi mai sănătos, m-am ținut de programul natural de somn o săptămână, inclusiv fără să mă expun la lumina naturală.

Pe la zece seara am aprins câteva lumânări și m-am întrebat dacă se pun la lumină artificială. Am căutat răspunsul pe net, dar opiniile sunt împărțite. Focul e un fenomen natural, dar lumânările nu sunt. În cele din urmă, m-am hotărât că am voie să folosesc lumânări, din moment ce se foloseau și pe vremuri. Interdicția asupra luminii artificiale înseamnă și că n-am voie să-mi folosesc laptopul, televizorul sau telefonul. Așa că rămân cu foarte puține lucruri de făcut seara. La 11 noaptea mă spăl pe dinți pe întuneric și mă bag în pat. Mult mai devreme decât m-aș băga de obicei. Pentru că n-aș putea niciodată să mă trezesc după doar patru ore de somn fără ajutor, îmi setez alarma pentru patru dimineața.

Mă trezesc câteva ore mai târziu, lac de transpirație, ca și cum corpul meu ar fi anticipat că va trebui să se trezească abrupt în toiul nopții. Aprind o lumânare și mă ridic în capul oaselor. Îmi aduc aminte ce-am visat în prima rundă de somn și încerc să folosesc visul în meditație, dar am ochii mult prea roșii și-mi ard prea tare. De asemenea, sunt șanse destul de mari să adorm la loc. Mă hotărăsc că nu-i un moment bun pentru introspecție.

Îmi iau lumânarea și mă duc spre unul dintre locurile care-mi plac cel mai puțin din casă, adică tejgheaua din bucătărie. Mă hotărăsc să spăl vasele. Îmi amintește de dățile când am făcut curat la beție: a doua zi dimineața sunt mereu foarte mândru de mine și-mi sunt mai ales foarte recunoscător pentru ce-am făcut. Peste o jumătate de oră mă bag în pat destul de mulțumit și mai stau treaz înc-o oră, fără să vreau. Noroc că nu trebuie să mă trezesc devreme pentru job, pentru că a doua zi dimineața mă dau jos din pat foarte târziu.

Se pare că m-am trezit fix când trebuie: nu necesită niciun efort, nu sunt obosit și mi-e foame. Îmi prăjesc un ou și-l mănânc la fereastră, în boxeri, în timp ce mă holbez la lună. Mă-ntreb ce-ar crede vecinii de vizavi despre mine dacă m-ar vedea acum. Dar n-au cum să mă vadă oricum, pentru că-i marți noaptea și toată lumea doarme dusă.

E momentul perfect să citesc. Îmi place mult să citesc, dar n-apuc să fac asta prea des, pentru că întotdeauna mă distrage ecranul calculatorului. Nu și-n seara asta. Citesc o jumătate de oră la lumina lumânării și mă simt ca un intelectual din Evul Mediu. Sunt foarte treaz și-mi închipui că probabil aș fi ok tot restul zilei dacă nu m-aș duce să mă culc. Mă întreb dacă patru ore de somn n-ar fi mai bune decât două ture a câte patru ore. Cu toate astea, îmi dau seama că probabil n-ar fi, așa că mă bag la loc în pat și adorm surprinzător de repede.

După vreo patru ore de dormit, ți-ai luat porția esențială de somn. Asta e etapa somnului în care corpul se reface și mintea ți se-mprospătează. Visele sunt foarte importante și, pe vremuri, oamenii se chinuiau mult să descifreze sensul viselor. Azi nu prea-i mai pasă nimănui. Poate pentru că, de obicei, ne uităm repede visele sau nici măcar nu ni le-aducem deloc aminte. Când te ții de programul natural de somn, e mult mai ușor să-ți aduci aminte ce-ai visat, pentru că te trezești între cele două runde de somn. Așa mi s-a întâmplat și mie. Pot să redau perfect ce-am visat în prima tură de somn, parc-ar fi un film la mine-n cap. Era despre o bilă de bowling care îmi șoptea ceva neinteligibil și apoi, când a-nceput să se apropie, a-nceput să urle. În fine, e foarte plictisitor să stai s-asculți ce-a visat altcineva, așa că nu vă mai plictisesc cu asta.

Vreau să aflu dacă corpul meu e în stare deja să se trezească singur. Nu-mi pun alarma. Mă trezesc peste zece ore. Clar, corpul meu neascultător încă nu și-a ajustat ceasul biologic.

Azi se căsătorește un prieten bun de-al meu. Petrecerea ține de ceva timp deja și s-a întunecat afară. De fapt, ar trebui să mă duc să mă culc. În schimb, sunt pe un ring de dans cu pete de whiskey pe costumul de-mprumut și nu poate nimeni să-mi spună ce să fac în clipa asta. Înainte să se inventeze lumina artificială, noaptea era a criminalilor, a prostituatelor și a bețivilor. Azi sunt din ultima categorie.

Unul dintre avantajele nunților e că, de obicei, nu țin toată noaptea, fiindcă toată lumea obosește destul de devreme. Cu toate astea, odată ce ajung acasă, dorm neîntors, fără să-mi aud alarma din miez de noapte. Dar poate e mai bine-așa. Probabil e mult mai greu să te trezești în mijlocul nopții decât să fii mahmur a doua zi dimineața.

De obicei, nu mă culc devreme sâmbătă seara, dar de data asta da. În timp ce toată lumea se face rangă la cârciumă și primii petrecăreți se-ntorc acasă complet praf, eu îmi spăl rufele de mână între cele două ture de somn. Aud țipete de pe aleea de lângă apartamentul meu și mă uit pe fereastră să văd ce se-ntâmplă. Un tip care vorbește în poloneză ia telefonul de la (fosta) prietenă și dă cu el de pământ. Carcasa din spate se crapă și bateria zboară din telefon. Ea urlă la el și calcă-n picioare toate bucățile desprinse, până ajunge să-l pocnească. Pleacă de pe alee, iar eu mă bag la loc în pat.

La trei dimineața îmi sună alarma și ascult un talk-show la radio. Un bătrân povestește despre Al Doilea Război Mondial. Tipul care-i ia interviul nu-l oprește din bătut câmpii. Poate o face din respect, dar mai degrabă e pentru că oricum nu ascultă nimeni radioul la ora asta. Mă dau jos din pat, îmi arunc rufele uscate în dulap și mă duc înapoi să mă culc. Sting lumânarea de lângă pat și privesc în gol pe întuneric înainte să adorm.

O fi el natural, dar înțeleg destul de bine de ce programul nostru vechi de somn e istorie. Nu-i foarte practic. Dormi la fel de multe ore, dar pierzi o oră sau două în plus. Trebuie să te culci mereu devreme, e practic imposibil să eviți lumina artificială și nu prea ajută nici programul obișnuit de muncă din zilele noastre. Cu toate astea, momentele de liniște dintre cele două ore de somn sunt destul de mișto, odată ce-ai reușit să te trezești. În orele alea nu te simți obligat să faci nimic, așa că spălatul rufelor, cititul sau zăcutul pe canapea, în chiloți, par variante bune. Mai ales acum, când suntem atât de asaltați de informație, e drăguț să ai timp doar pentru tine.

Așa că, dacă ți se-ntâmplă să te trezești în mijlocul nopții, nu-ți face griji. Folosește timpul ăla ca să te relaxezi. Corpul tău așa a fost programat.

Mai citește despre somn:
Cinci tehnici de somn pentru corporatistul român
Cât de nociv e să adormi cu televizorul deschis?
Cum e să ai halucinații de la lipsa somnului