Cu piesa OTZL GLTZ, Delia îți arată că Galați e mai mult decât videochat și certurile cu Brăila

Piesa „OTZL GLTZ” poate nu-ți zice nimic la prima mână, adică ce titlu e ăsta? Apoi dai play și parcă-nțelegi un pic ce-i cu ea. Dar stai, ce caută Oțelul Galați în toată schema, când e o echipă vai de capul ei în a treia ligă din România? Nu asta contează, nu-ți mai bate capul meloman cu așa ceva. Ideea e că Delia a luat un imn neoficial al echipei de fotbal, la bază o manea cântată de două femei, și a scos piesa asta pe care n-ai cum să n-o pui pe repeat – fie că ții sau nu cu Oțelul, fie că știi sau nu unde e pe hartă Galați, cunoscut și pentru industria prosperă de videochat, dar și pentru eterna dușmănie cu orașul vecin Brăila.

Cristina Vasopol și Sendy Bordei, cele care cântă melodia originală, au lansat acest imn neoficial pentru Oțelul Galați după ce echipa a câștigat campionatul în 2011. Un deceniu mai târziu, Delia a lansat „OTZL GLTZ” și de aici înainte o să avem anii numărați în funcție de acea duminică de mai în care a ajuns pe YouTube așa ceva. Delia a caracterizat simplu piesa: „Este o nebunie frumoasă și mulțumesc întregii echipe pentru implicare.”

Poate că Oțelul Galați nu mai e ce-a fost, dar nu asta contează. Maneaua care i-a devenit imn neoficial e mai mult decât atât. Cuprinde în dânsa diverse stări prin care poporul ăsta, și român, și încercat de greutăți, a tot trecut în decenii și secole. Poate de-aia și pică atât de grav ce zice Delia prin versurile astea: „Am muncit din greu, martor mi-este Dumnezeu / Ca să fac mulți bani, am pierdut din viață ani.” Vorbele astea ar putea fi foarte bine totul și după ele să nu mai rămână nimic. 

Piesa Deliei „OTZL GLTZ” mi-a plăcut de la prima ascultare, și-am dat de ea la vreo două ore după ce-a fost lansată, așa c-am pus-o pe repeat toată ziua de sâmbătă. Așa se cade să faci cu o melodie care pică într-un anume fel: o asculți până zici că asta a fost, gata, dar mai las-o să cânte încă o dată. Acum, după ce-am aprofundat-o, am extras din ea acele momente pe marginea cărora scriitori mai descurcăreți ar putea croi o lume întreagă.

Se stabilește cadrul: un local de undeva de la țară sau oraș, care între clienți trece și drept birt. Sobă, păcănele, aer condiționat – și unii numesc asta viață. 

Este o anume poezie în bucata asta în care ai niște pensionari – obișnuiți ai locului – cu spatele la niște grafice de bursă sau Bitcoin. Încă nu s-a găsit grija pe care cinzeaca să n-o rezolve, mai ales când ai și muzică. 

Un bidon de cinci, artificii cum am văzut la TV și veselie. Putea fi foarte bine un cadru de Revelion sau un cadru dintr-un anume film despre cum ne-am petrecut sfârșitul lumii, ca a doua zi s-o luăm de la capăt. 

Păcănele și manele și Bitcoin de șapte stele – sau bursă, cum o fi. Dar graficele astea îmi par acest fir care leagă generații cu noroc distribuit în cantități relativ meschine. 

Tot am senzația c-am mai văzut undeva faza asta: oameni pe canapea împinși de-o forță nevăzută, în timp ce se uită la TV. Aici sunt doi copii. 

Aici e aceeași canapea, dar cu doi pensionari și deja infamul cornet pentru semințe. Frumoasă paralelă. 

Nimic nu spune mai bine că-i despre fotbal, rock și voie bună decât niște fumigene. Eu încă aștept petrecerile de apartament cu fumigene ca de stadion.

Cred că Delia prin piesa asta, dar mai ales prin clip, tocmai a dat moda: la petreceri o să tot vezi anul ăsta și de-acum înainte bidoane de cinci de care sunt lipite artificii. TikTok va, dacă mă pot exprima așa, bubui cu astfel de exemple.

Uite și-o poză cu noi toți în acele meschine zile de dinainte de salariu. Dar, arc peste timp, rămân de aur vorbele: dac-aveam cincizeci de mii și dacă n-aveam. Aici, în cadrul ăsta, s-a prins un pic de viață așa cum doar în insectar se mai întâmplă. 

Delia și o parte din echipă, iar pe spate ceea ce dă suflu oricărui stadion: galeria.

Toate cele de mai sus au fost cuvinte, dar ele se arată sărace să cuprindă ce înseamnă – prin unele colțuri de internet și unele discuții – maneaua dedicată echipei Oțelul Galați. De aici înainte ele se vor dovedi și mai sărace să cuprindă ce-a făcut Delia cu ea. Că nu e despre Delia – sau nu e doar despre Delia –, ci este mai degrabă de cum să faci lucrurile cu și din plăcere și să iasă ceva frumos. 

Acum, nu pot eu să judec dacă Oțelul Galați merita așa ceva. Dar, reiau, nu e vorba de asta. Piesa, și prima, și a Deliei, sunt despre mai mult decât fotbal, Galați, Carpați, România și muzică. În caz că nu era deja evident, a intrat deja între alte imnuri fabuloase ale echipelor de fotbal din România.

Am stat un pic pe Facebook și pe YouTube să văd cum a reacționat o parte din România după lansarea asta. Piesa „OTZL GLTZ”, cum zicea, e la bază o manea. Parte din compoziție a fost păstrată, dar a fost îmbinată cu niște rock. E, practic, mixul ăla de care tot auzi de vreo zece ani: rock și manele, că par făcute una pentru alta. 

Cât stăteam, așa, prin secțiunea de comentarii am remarcat unul de pe YouTube: „Bag picioru’, iar cresc chiriile în Galați după piesa asta!” ceea ce poate fi foarte adevărat. Dar cele mai multe, și mai amuzante, sunt în zona de „prima dată”. Uite niște mostre: „Melodia asta o cântam mereu când mergeam sa îmi iau țigări la bucata de la Auto!” sau „Pe melodia asta am plâns la cursul festiv de clasa a12a!” sau „Pe melodia asta a rămas pisica gestanta, o sa aiba puiuți” și chiar „Pe muzica asta am luat 3 in teza la mate”.

De pe Facebook am extras aceste vorbe de aur: „Melodia asta cred că are mai mulți fani decât Oțelu Galați în sine”, iar dacă ești din Galați și fan al echipei probabil o să le urăști. Și, firesc, nu-i totul doar veselie și vin la bidon de cinci, ci și oameni care-s supărați că se întâmplă prezentul și nu e la fel de bun ca trecutul: „Faptul ca devine din ce in ce mai penibila ma bucura, originala e peste, si asta inseamna mult vorbind despre o manea.”

În fine, dincolo de comentarii, există piesa asta de la Delia. N-am ajuns niciodată în Galați și nici nu-s fanul primei versiuni a melodiei. Îmi place însă „OTZL GLTZ”. Nu e bine sau rău, doar e – și piesa, și plăcerea. Și din 2022 încolo ar trebui să fie mai multe manele mixate cu rock și viceversa. Aștept de la Adi Minune așa ceva, că tot și-a făcut mâna la evenimentul în care Spike a concurat cu Irina Rimes. Și dacă vrei să faci așa ceva, uite și alte imnuri neoficiale din România de la care să pornești.